GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM)

Gestionarea deșeurilor din construcții și demolări constituie una dintre principalele vulnerabilități identificate de Garda Națională de Mediu (GNM), în condițiile în care România se află încă departe de obiectivul de reciclare de 70% asumat la nivel european. Andrei Corlan, comisarul general al instituției, consideră că intensificarea controalelor și aplicarea sancțiunilor trebuie însoțite de dezvoltarea unei piețe funcționale pentru materialele reciclate. În lipsa unor utilizări clare și a unei cereri economice, economia circulară riscă să rămână, în mare măsură, o obligație administrativă. Prioritățile GNM în relația cu sectorul construcțiilor includ verificarea trasabilității deșeurilor, limitarea emisiilor de pulberi, protejarea solului și apelor, digitalizarea inspecțiilor și folosirea datelor pentru realizarea analizelor de risc. Instituția urmărește, totodată, consolidarea componentei de prevenție și intensificarea dialogului cu antreprenorii, dezvoltatorii și operatorii din industria reciclării. Potrivit lui Andrei Corlan, obiectivul nu este creșterea numărului de amenzi, ci reducerea situațiilor în care sancțiunile devin necesare, prin integrarea cerințelor de mediu încă din etapa de organizare a șantierelor. 

- Ce probleme principale de mediu identifică Garda Națională de Mediu în gestionarea deșeurilor provenite din construcții și demolări?
- Subiectul deșeurilor provenite din construcții și demolări este abordat în aproape toate dezbaterile și declarațiile publice pe care le-am susținut în ultimii ani atunci când am discutat despre economia circulară. Prin transpunerea directivelor europene în legislația românească, avem obligația de a pregăti pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială 70% din cantitatea de deșeuri nepericuloase provenite din construcții și demolări, iar autoritățile publice locale trebuie să organizeze gestionarea corespunzătoare a acestor fluxuri. Cu toate acestea, rezultatele controalelor Gărzii Naționale de Mediu arată că suntem încă departe de atingerea obiectivului. Principalele probleme constatate în timpul inspecțiilor sunt colectarea neselectivă și abandonarea deșeurilor provenite din construcții și demolări. Am întâlnit asemenea situații atât în zonele urbane și în localitățile aflate în dezvoltare, cât și pe terenurile situate în jurul marilor orașe.
O altă problemă este legată de trasabilitatea acestor deșeuri și de modul în care sunt gestionate încă din momentul generării. În timpul inspecțiilor la operatorii economici verificăm cantitățile de deșeuri produse, modul de stocare temporară, documentele de transport și de predare, firmele către care sunt transferate și, foarte important, cantitățile efectiv reutilizate, reciclate sau valorificate. Colectarea separată la sursă este esențială, deoarece un deșeu amestecat și contaminat este mult mai greu de readus ulterior în circuitul economic.
Problema nu se oprește însă la poarta șantierului. Am atras atenția în repetate rânduri că una dintre vulnerabilitățile actuale este lipsa unor reglementări care să susțină dezvoltarea unei piețe de desfacere pentru materialele rezultate din reciclare. Dacă vom reuși să introducem obligații de utilizare a acestor materiale, vor exista mai puține deșeuri abandonate și mai mulți constructori și antreprenori interesați să le valorifice. Putem impune obligații, putem controla și sancționa, dar coerciția singură nu poate rezolva problema. Dacă materialul rezultat din reciclare nu are o utilizare clară și o valoare economică, vom ajunge mult mai greu la un sistem cu adevărat circular.
Trebuie, așadar, să acționăm simultan în două direcții: să asigurăm un control riguros al traseului deșeurilor, de la șantier până la valorificare, și să creăm condițiile necesare pentru reintegrarea efectivă în economie a materialelor recuperate și reciclate. În momentul în care un asemenea material devine resursă și există cerere pentru el, scade inclusiv tentația abandonării ilegale. 

- Care sunt obligațiile constructorilor pentru limitarea prafului, a emisiilor de noxe și a disconfortului, precum și neregulile cel mai des constatate de comisarii Gărzii de Mediu?
- Antreprenorii care organizează șantiere de construcții, mai ales în zonele urbane, au obligația de a-și desfășura activitatea astfel încât impactul asupra calității aerului și asupra populației din vecinătate să fie cât mai redus. Nu putem considera praful, noroiul transportat pe carosabil sau disconfortul creat în jurul unui șantier drept efecte inevitabile ale construcțiilor. Există măsuri concrete care trebuie respectate: izolarea zonelor în care se produc pulberi și montarea unor plase de protecție eficiente, umectarea suprafețelor și a căilor de acces, spălarea roților utilajelor și autovehiculelor înainte de ieșirea pe drumurile publice, acoperirea cu prelate a vehiculelor care transportă deșeuri sau materiale excavate și depozitarea corespunzătoare a materialelor de construcție.
La lucrările de demolare, unde cantitatea de pulberi poate fi semnificativă, trebuie folosite soluții pentru reducerea prafului chiar în timpul operațiunilor care îl generează. Toate acestea trebuie să facă parte din modul normal de organizare a unui șantier și nu să fie aplicate doar atunci când apare un control. Din păcate, tocmai în această zonă întâlnim frecvent probleme. Comisarii GNM constată existența unor șantiere fără sisteme eficiente de umectare și fără mijloace corespunzătoare de izolare a pulberilor, precum și căi de acces insuficient întreținute, autovehicule care transportă praf și pământ pe domeniul public, ori deșeuri și materiale depozitate necorespunzător. Sunt situații întâlnite inclusiv în București, unde densitatea mare a șantierelor face ca efectele să fie resimțite imediat de un număr mare de persoane.
Am spus și cu alte ocazii că nu putem tolera "normalizarea poluării" doar pentru că într-o anumită zonă se construiește. Un șantier este o activitate temporară, dar obligația de a proteja mediul și comunitatea din jur există pe întreaga durată a lucrărilor. Multe dintre măsurile necesare nici măcar nu presupun tehnologii complicate, ci, înainte de toate, o organizare corectă și respectarea condițiilor de mediu asumate pentru realizarea investiției. Aceste cerințe trebuie integrate în procedurile curente ale antreprenorului și urmărite permanent de persoanele responsabile cu organizarea șantierului. 

- Cât de serioase sunt riscurile de poluare a solului și apelor și ce măsuri trebuie să adopte companiile pentru prevenirea incidentelor?
- Orice poluare a mediului care pare inițial nesemnificativă trebuie tratată cu foarte multă seriozitate, deoarece o scurgere de combustibil, ulei, vopsea sau altă substanță chimică nu rămâne neapărat limitată la perimetrul în care s-a produs. Aceasta poate afecta solul și subsolul, poate ajunge în rețelele de canalizare sau, în anumite situații, în apele de suprafață. Din acest motiv, prevenirea poluării este mult mai eficientă decât intervenția după producerea incidentului. Pe șantier, prevenția începe cu modul în care sunt depozitate și manipulate substanțele respective și deșeurile rezultate. Acestea trebuie păstrate în spații amenajate corespunzător, pe suprafețe impermeabilizate, protejate împotriva scurgerilor și, după caz, împotriva intemperiilor, astfel încât să nu existe posibilitatea contaminării solului sau apei. Produsele și deșeurile petroliere nu trebuie evacuate în rețelele de canalizare menajeră sau pluvială, iar deșeurile periculoase trebuie gestionate separat de cele nepericuloase.
Un alt aspect pe care îl verificăm este modul de gestionare a apelor uzate și separarea acestora de apele pluviale, precum și existența unor posibile surse de poluare accidentală, cum sunt scurgerile de substanțe periculoase sau deversările necontrolate. Companiile trebuie să cunoască foarte clar aceste riscuri încă din etapa de organizare a șantierului și să respecte condițiile stabilite prin actele de reglementare din domeniul mediului. Buna gestionare a substanțelor chimice este direct legată de protejarea sănătății oamenilor și a mediului. Firmele trebuie să dispună și de mijloacele necesare unei intervenții rapide, să stabilească responsabilitățile personalului și să se asigure că procedurile sunt cunoscute și aplicate.
Atunci când, în pofida măsurilor de prevenție, se produce un incident, reacția trebuie să fie imediată: oprirea sursei, limitarea extinderii poluării, izolarea zonei afectate, colectarea substanțelor și ecologizarea amplasamentului. Cu cât intervenția este mai rapidă, cu atât efectele asupra solului și apelor pot fi reduse. 

- Cum evaluați eficiența actuală a sistemului de colectare, sortare și reciclare și care sunt principalele obstacole care împiedică reutilizarea pe scară mai largă a materialelor rezultate?
- Atunci când vorbim despre economia circulară în construcții, cea mai importantă vulnerabilitate pe care am identificat-o este absența unei piețe de desfacere suficient dezvoltate pentru materialele rezultate din reciclare. În aceste condiții, este foarte probabil ca obiectivele asumate să fie atinse mai târziu. Chiar dacă situația s-a îmbunătățit în anumite componente, în special în ceea ce privește posibilitatea colectării deșeurilor din construcții și demolări la nivel local, suntem încă departe de a putea spune că avem un circuit eficient și complet, de la generarea deșeului până la valorificarea materialului rezultat. Controalele tematice desfășurate de Garda Națională de Mediu indică o evoluție. În 2024, un număr de 2.444 de unități administrativ-teritoriale asigurau populației posibilitatea de a preda deșeurile provenite din lucrări pentru care nu este necesară o autorizație de construire sau de desființare, iar 707 nu ofereau acest serviciu. În 2025, numărul UAT-urilor care asigurau preluarea a crescut la 2.617, iar cel al UAT-urilor care nu furnizau serviciul a scăzut la 441. O evoluție similară observăm în privința organizării colectării deșeurilor din construcții abandonate: de la 2.225 de UAT-uri care asigurau această activitate în 2024 la 2.434 în 2025.
Problema majoră apare însă mai departe pe circuit. România are o țintă de 70% pentru pregătirea în vederea reutilizării, reciclării și valorificării deșeurilor nepericuloase provenite din construcții și demolări, însă simpla existență a unei ținte nu rezolvă problema. Materialul rezultat din reciclare are utilizări limitate, deoarece nu există o piață suficient dezvoltată. Dacă îi cerem unui operator să sorteze și să recicleze, dar, la capătul procesului, materialul obținut nu are o utilizare clară și nu există o cerere economică pentru el, economia circulară rămâne în mare măsură o obligație administrativă. În alte state europene, anumite materiale provenite din reciclarea deșeurilor din construcții sunt introduse obligatoriu în lucrări de infrastructură sau în alte procese tehnologice. În acest mod, deșeul capătă valoare. În România, reciclarea este încă privită prea mult ca o obligație și prea puțin ca o oportunitate. Deșeul trebuie să înceteze să mai fie considerat exclusiv gunoi și să devină resursă. Pentru aceasta este nevoie nu doar de control și sancțiuni, ci și de reguli care să stimuleze efectiv reutilizarea materialelor și dezvoltarea unor piețe de desfacere. Garda de Mediu își va continua activitatea de control, însă coerciția este insuficientă. Dacă materialele provenite din demolări vor avea o valoare economică reală și vor exista utilizări și piețe pentru ele, vom reduce atât cantitatea de deșeuri abandonate, cât și presiunea exercitată asupra resurselor naturale. 

- Ce riscuri de mediu urmărește Garda Națională de Mediu în dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă?
- Tranziția către energia regenerabilă este necesară și aduce beneficii evidente, dar trebuie să avem grijă să nu transferăm problemele de mediu dintr-o zonă în alta. Faptul că o investiție produce energie verde nu înseamnă că este, prin definiție, lipsită de impact asupra mediului. Din perspectiva Gărzii Naționale de Mediu, primul aspect urmărit este respectarea condițiilor stabilite prin actele de reglementare pe întreaga perioadă de realizare și exploatare a investiției. Amplasarea este foarte importantă, mai ales atunci când discutăm despre proiecte de mari dimensiuni sau despre zone aflate în apropierea ariilor naturale protejate. Trebuie respectate măsurile stabilite pentru protejarea habitatelor și speciilor, a solului și apelor, precum și condițiile impuse pe perioada lucrărilor și ulterior, în exploatare.
Există apoi problema deșeurilor și a întregului ciclu de viață al investițiilor. România a cunoscut o dezvoltare rapidă a capacităților fotovoltaice și a sistemelor de stocare, iar ceea ce instalăm astăzi va trebui gestionat corect peste ani, când echipamentele vor ajunge la sfârșitul duratei de utilizare. Panourile fotovoltaice intră, atunci când devin deșeuri, sub incidența regimului aplicabil deșeurilor de echipamente electrice și electronice, iar bateriile au, la rândul lor, un regim specific de colectare și gestionare. Important este ca aceste fluxuri să rămână trasabile și să ajungă la operatori autorizați, pentru a nu genera, peste ani, o nouă categorie de deșeuri abandonate sau gestionate necorespunzător. În cazul turbinelor eoliene discutăm, de asemenea, despre cantități importante de materiale rezultate în momentul dezafectării, unele dintre ele fiind mai greu de valorificat. Din acest motiv, investițiile trebuie analizate pe întregul ciclu de viață: de la alegerea amplasamentului și construirea instalației până la dezafectare, recuperarea materialelor și readucerea terenului într-o stare corespunzătoare.
Rolul Gărzii de Mediu este, în primul rând, de inspecție și control. Verificăm dacă investiția este realizată și exploatată cu respectarea condițiilor de mediu asumate, dacă sunt prevenite poluările accidentale și dacă deșeurile rezultate sunt gestionate legal. Dezvoltarea energiei regenerabile și protecția mediului nu trebuie privite ca obiective concurente. Tocmai pentru că această tranziție este una de durată, trebuie să ne asigurăm că soluțiile construite astăzi nu devin problemele de mediu de mâine. 

- Ce inițiativele de prevenție și educație derulează Garda Națională de Mediu și care sunt perspectivele colaborării cu industria construcțiilor?
- Cred că prevenția trebuie să aibă o pondere mult mai mare în activitatea de protecție a mediului, iar în ultimii ani am acordat prioritate acestui aspect. Controlul și sancțiunea sunt necesare atunci când legislația nu este respectată, dar ele intervin, de regulă, după apariția unei probleme. Am spus de mai multe ori că educația și conștientizarea reprezintă unele dintre cele mai eficiente forme de prevenție. Garda Națională de Mediu derulează deja proiecte în această direcție. Prin programul "Mini-inspector de mediu", comisarii desfășoară activități educative dedicate copiilor și elevilor, inclusiv în cadrul programului "Săptămâna verde", iar proiectul "Responsabilitate socială - Colectare separată", realizat împreună cu Asociația Comunelor din România, a urmărit informarea și conștientizarea cetățenilor și comunităților cu privire la colectarea separată și gestionarea corectă a deșeurilor. În 2025 am făcut un pas suplimentar prin "ReStart Reciclare - un nou început pentru mediu", un parteneriat care a reunit Garda de Mediu, mediul privat și organizații ale societății civile, tocmai pentru că rezultatele nu pot proveni exclusiv din controale și sancțiuni.
Am încercat să dezvoltăm componenta de prevenție și în relația cu operatorii economici. Pe site-ul Gărzii sunt disponibile ghiduri dedicate diferitelor activități, între care se află și unul pentru șantierele de construcții. Acesta explică, într-o formă practică, obligațiile de mediu, documentele necesare, modul de organizare a activității, gestionarea deșeurilor și aspectele verificate de comisari în timpul controalelor. Ideea este simplă: este preferabil ca un operator să știe de la început ce are de făcut decât să afle aceste lucruri după constatarea unei neconformități.
În ceea ce privește industria construcțiilor, cred că o colaborare mai strânsă este nu doar utilă, ci necesară. Este un sector cu un impact important asupra consumului de resurse, generării de deșeuri, calității aerului și ocupării terenurilor, iar multe dintre probleme pot fi prevenite încă din faza de proiectare și organizare a lucrărilor. Dialogul dintre autorități, constructori, dezvoltatori și operatorii care preiau și reciclează deșeurile poate clarifica din timp obligațiile și poate identifica acele situații în care legislația există, dar aplicarea ei întâmpină dificultăți reale. Nu trebuie să alegem între prevenție și control, pentru că avem nevoie de ambele. Rolul nostru este să sancționăm încălcarea legii, dar rezultatul urmărit nu este amenda, ci conformarea și reducerea efectivă a impactului asupra mediului. 

- Ce abateri sunt descoperite cel mai frecvent pe șantiere și la operatorii care gestionează deșeuri din construcții și ce sancțiuni riscă firmele care nu respectă legislația de mediu?
- Cele mai frecvente abateri constatate pe șantiere sunt, în bună măsură, aceleași de la un control la altul: lipsa măsurilor eficiente pentru limitarea emisiilor de pulberi, întreținerea necorespunzătoare a căilor de acces și a autovehiculelor, depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor rezultate din construcții sau demolări, lipsa Planului de gestionare a deșeurilor din construcții și demolări și lipsa sortării la sursă, pe categorii de deșeuri. Pe fluxul deșeurilor verificăm foarte atent trasabilitatea, pentru a stabili ce cantități au fost generate, unde au fost stocate, cine le-a transportat, cui au fost predate și ce s-a întâmplat cu ele ulterior. Documentele trebuie să reflecte situația reală din teren, iar deșeurile trebuie predate operatorilor care au dreptul legal să le colecteze, să le trateze sau să le valorifice.
Sancțiunile nu sunt deloc simbolice. În domeniul regimului deșeurilor, pentru o serie de obligații care privesc inclusiv gestionarea deșeurilor din construcții și demolări, amenzile aplicabile persoanelor juridice sunt cuprinse între 40.000 și 60.000 de lei. În cazul abandonării, aruncării sau eliminării deșeurilor în spații neautorizate, amenda pentru o persoană juridică poate fi cuprinsă între 50.000 și 70.000 de lei. În asemenea situații pot fi dispuse și măsuri complementare: ridicarea deșeurilor, curățarea terenului pe cheltuiala celui care a produs poluarea și, în cazurile prevăzute de lege, confiscarea vehiculelor, bunurilor sau mijloacelor folosite la săvârșirea faptei.
Nerespectarea obligațiilor privind calitatea aerului poate atrage, de asemenea, sancțiuni importante. În funcție de faptă, amenzile aplicate persoanelor juridice pot fi cuprinse între 5.000 și 15.000 de lei, iar dacă sunt încălcate prevederile privind protecția atmosferei stabilite prin acordul sau autorizația de mediu, acestea pot ajunge la valori cuprinse între 50.000 și 100.000 de lei.
Trebuie însă spus foarte clar că amenda nu rezolvă problema de mediu și nu îl exonerează pe operator de obligațiile sale. Pe lângă sancțiune, comisarii stabilesc măsuri de conformare și termene pentru remedierea deficiențelor constatate. Obiectivul este ca șantierul sau operatorul să intre în legalitate, iar deșeurile să fie gestionate corect, nu ca sancțiunea să devină pur și simplu un cost al desfășurării activității. 

- Care sunt prioritățile Gărzii Naționale de Mediu în raport cu sectorul construcțiilor pentru următorii ani?
- Una dintre prioritățile noastre rămâne creșterea eficienței activității de control, însă vrem să nu ne limităm la simpla constatare și sancționare a unei neconformități. Garda Națională de Mediu acumulează, prin activitatea desfășurată în teren, un volum foarte mare de informații, iar aceste date trebuie folosite pentru realizarea analizelor de risc, identificarea zonelor în care apar repetat probleme și, mai ales, stabilirea cauzelor care le generează. În sectorul construcțiilor vedem deja câteva asemenea zone: gestionarea și trasabilitatea deșeurilor, reducerea emisiilor de pulberi și a impactului șantierelor asupra zonelor locuite, protecția solului și apelor și respectarea condițiilor stabilite prin actele de reglementare. Acolo unde constatările noastre arată că o problemă se repetă și nu mai reprezintă doar abaterea unui singur operator trebuie să identificăm dacă există și o vulnerabilitate de sistem sau legislativă și să punem aceste concluzii la dispoziția autorităților care pot interveni prin politici publice.
O altă prioritate importantă este trecerea reală de la gestionarea deșeurilor la economia circulară. În cazul deșeurilor provenite din construcții și demolări am identificat deja una dintre vulnerabilitățile majore: materialele rezultate din reciclare nu au încă o piață suficient dezvoltată. Garda Națională de Mediu va intensifica verificările și va urmări respectarea obligațiilor de sortare, trasabilitate și valorificare, dar, pentru obținerea unor rezultate pe termen lung, este necesar ca aceste materiale să poată fi reintegrate efectiv în economie.
Digitalizarea activității Gărzii reprezintă o altă direcție pe care o avem în vedere. O instituție de control devine mai eficientă atunci când poate corela rapid datele rezultate din controale cu informațiile despre operatori și fluxurile de deșeuri și își poate direcționa resursele către zonele în care riscul de mediu este mai mare.
În același timp, vrem să păstrăm componenta de prevenție și dialog cu industria. Am pus deja la dispoziția operatorilor un ghid dedicat șantierelor de construcții și cred că acest tip de instrument trebuie dublat de o comunicare directă cu antreprenorii, dezvoltatorii și operatorii din industria reciclării. Este mult mai eficient ca obligațiile să fie cunoscute și respectate de la începutul unei investiții decât să intervenim după producerea prejudiciului de mediu. Obiectivul Gărzii Naționale de Mediu pentru următorii ani nu este să aplice cât mai multe amenzi în sectorul construcțiilor, ci să existe mai puține situații în care se impune aplicarea sancțiunilor, pentru simplul motiv că deșeurile sunt gestionate corect, regulile de mediu sunt integrate încă din etapa de organizare a șantierului, iar materialele tratate astăzi ca deșeuri ajung să fie utilizate din nou ca resurse.