RWEA - ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU ENERGIE EOLIANĂ

România se numără printre țările cu cel mai ridicat potențial eolian onshore din Europa Centrală și de Sud-Est, însă valorificarea acestui avantaj depinde de accelerarea investițiilor în infrastructura energetică și de eliminarea blocajelor care încetinesc dezvoltarea noilor proiecte. Interesul investitorilor pentru piața locală rămâne ridicat, susținut de obiectivele europene de decarbonizare, mecanismul Contractelor pentru Diferență (CfD), disponibilitatea finanțărilor și ținta națională de 7,3 GW de capacități eoliene onshore instalate până în 2030. Totuși, ritmul implementării proiectelor este condiționat de modernizarea rețelelor de transport și distribuție, simplificarea procedurilor de autorizare și racordare, precum și de investițiile în stocare, flexibilitate și digitalizare. În acest context, Marta Sturzeanu, Policy Officer al Asociației Române pentru Energie Eoliană (RWEA), apreciază că România ar putea pune în funcțiune câțiva gigawați suplimentari de capacități eoliene până la sfârșitul deceniului. Pe termen lung, dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră ar putea consolida securitatea energetică și rolul României pe piața regională, cu condiția asigurării infrastructurii necesare, a unui cadru investițional competitiv și a unei colaborări eficiente între autorități și industrie. 

- România este considerată una dintre piețele cu cel mai mare potențial pentru dezvoltarea energiei eoliene din Europa de Sud-Est. În ce măsură poate deveni țara noastră un hub regional al energiei eoliene și care sunt principalele condiții ce trebuie îndeplinite pentru atingerea acestui obiectiv?
- România are premise reale pentru a deveni unul dintre principalele centre regionale de dezvoltare a energiei eoliene, însă acest statut nu va depinde exclusiv de resursa de vânt, ci de viteza cu care va reuși să elimine blocajele din infrastructură și din procesul de autorizare a centralelor. Comparativ cu alte state din Europa Centrală și de Sud-Est, România beneficiază de câteva avantaje structurale importante, precum unul dintre cele mai bune potențiale eoliene onshore din regiune, în special în Dobrogea și estul țării, o poziție geografică favorabilă pentru integrarea în piața regională de energie, existența unor scheme și mecanisme de sprijin și experiența din primul val de dezvoltare RES. Cu toate acestea, este necesar să existe capacitatea de a influența și fluxurile energetice regionale prin infrastructură extinsă, respectiv linii electrice de mare capacitate, interconectori etc., investiții în sisteme de digitalizare, lichiditate în piață și prețuri de referință credibile și, mai ales, un risc politic intern cât mai redus. Așa cum susținem de foarte mult timp și o vom face în continuare, investitorii evită piețele cu schimbări frecvente de taxe, plafonări imprevizibile, modificări repetate ale legislației sau întârzieri în autorizare, deoarece predictibilitatea este esențială pentru proiectele pe termen lung, așa cum sunt cele de producere a energiei eoliene. Dacă ar fi să prioritizăm toate aceste condiții, dezvoltarea și modernizarea accelerată a rețelelor de transport și distribuție reprezintă, fără îndoială, cea mai urgentă. Fără o infrastructură capabilă să preia și să integreze noile capacități de producție, ritmul investițiilor va fi inevitabil limitat, indiferent de interesul manifestat de investitori. Deci, da, se poate ca România să devină hub energetic regional, însă nu peste noapte și nu fără un efort colectiv al tuturor celor implicați în industrie. 

- Investițiile în rețelele de transport și distribuție sunt frecvent menționate drept principalul factor limitativ al dezvoltării noilor capacități eoliene. Care sunt cele mai urgente investiții necesare și cum apreciați ritmul actual al modernizării infrastructurii energetice?
- În prezent, considerăm că principalul factor limitativ nu îl reprezintă interesul investitorilor, ci capacitatea sistemului energetic de a integra volume mari de energie regenerabilă. Astfel, prioritățile investiționale sunt relativ clare și urgente: extinderea și modernizarea rețelei de transport administrate de Transelectrica, creșterea capacității rețelelor de distribuție în zonele cu potențial eolian ridicat, digitalizarea rețelelor prin sisteme moderne de monitorizare și control, dezvoltarea interconexiunilor regionale și investițiile în flexibilitate și stocare. Având în vedere faptul că în Fondul pentru Modernizare au fost incluse și finanțări dedicate întăririi și extinderii rețelei electrice, considerăm că transportatorul dispune de sursa financiară pentru avansarea lucrărilor. 

- Care sunt principalele blocaje administrative întâlnite în prezent și ce modificări legislative sau procedurale ar avea cel mai mare impact asupra accelerării proiectelor?
- În etapa de dezvoltare a proiectelor, unul dintre principalele obstacole semnalate de membrii noștri îl reprezintă dificultățile administrative legate de programarea pentru depunerea documentației și obținerea avizelor emise de AACR. Înțelegem că Autoritatea depune eforturi pentru identificarea unor soluții care să reducă întârzierile și blocajele în dezvoltarea proiectelor eoliene și sperăm ca rezultatele acestor demersuri să se materializeze cât mai curând. Totodată, mai mulți membri au atras atenția asupra prevederilor regulamentului ANRE potrivit cărora, după obținerea certificatului de conformitate, noile capacități de producere sau de consum și producere, inclusiv instalațiile de stocare, trebuie să rămână deconectate de la rețea sau să funcționeze cu injecție zero de putere activă până la înscrierea ca Parte Responsabilă cu Echilibrarea - PRE. În practică, aceasta înseamnă că centralele eoliene, deși sunt conforme din punct de vedere tehnic și pregătite pentru exploatare, nu pot participa la piață până la finalizarea procedurilor administrative de licențiere. Chiar dacă aceste întârzieri se întind, în unele cazuri, pe o perioadă de câteva luni, impactul financiar asupra unor investiții de asemenea dimensiuni este considerabil. Sperăm ca dialogul constructiv dintre RWEA și ANRE să continue, astfel încât să fie identificate soluții care să elimine aceste blocaje fără a compromite cerințele de reglementare.
În ultimii ani au fost înregistrate progrese importante la nivel legislativ, inclusiv prin transpunerea unor prevederi ale Directivei RED III în legislația națională. Totuși, implementarea efectivă a acestora presupune o colaborare strânsă între ministere, autorități și instituțiile implicate. Salutăm deschiderea Ministerului Energiei de a încheia un Acord de Colaborare cu RWEA, care va permite valorificarea expertizei tehnice a membrilor noștri în procesul de implementare a RED III. Din perspectiva dezvoltatorilor și operatorilor de proiecte eoliene, putem contribui cu experiență practică și recomandări aplicate, utile pentru elaborarea unor măsuri eficiente și ușor de implementat. Un exemplu concret este transpunerea Directivei RED III prin OUG nr. 59/2025, care prevede ca ANRE să stabilească, până la 1 ianuarie 2027, un calendar pentru deschiderea treptată a unei piețe de tranzacționare a garanțiilor de origine, bazată pe un sistem standardizat și recunoscut la nivelul Uniunii Europene. Același act normativ stabilește și implementarea unui Punct Unic de Contact Electronic, precum și identificarea, până la sfârșitul anului 2026, a zonelor de accelerare pentru dezvoltarea proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile. Considerăm că implementarea acestor măsuri va contribui la simplificarea procedurilor administrative, la reducerea duratei de dezvoltare a proiectelor și la creșterea predictibilității investiționale, elemente esențiale pentru accelerarea investițiilor în sectorul energiei regenerabile. 

- Cum evaluați interesul investitorilor pentru piața eoliană din România în 2026? Ce volume de investiții și ce capacități noi estimați că ar putea intra în construcție sau în exploatare în următorii trei-cinci ani?
- Interesul investitorilor pentru piața românească a energiei regenerabile rămâne ridicat și este susținut de o serie de factori favorabili. Printre aceștia se numără obiectivele europene de decarbonizare, ținta națională de atingere a unei capacități instalate de 7,3 GW de energie eoliană onshore până în 2030, potențialul eolian semnificativ al României, existența unei forțe de muncă specializate și dezvoltarea unor noi programe de formare profesională, precum cele derulate prin RENewAcad. Totodată, disponibilitatea surselor de finanțare prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și Fondul pentru Modernizare, introducerea mecanismului de sprijin prin Contracte pentru Diferență (CfD), precum și aprobarea recentă a schemei de sprijin în valoare de 150 de milioane de euro pentru instalațiile de stocare de tip stand-alone contribuie la consolidarea atractivității investiționale a sectorului. Ne place să credem că și activitatea RWEA a avut un rol important în această evoluție, prin facilitarea unui dialog constant și constructiv între industrie și autorități și prin promovarea unor soluții care să răspundă atât nevoilor investitorilor, cât și obiectivelor de politică energetică.
Pe termen lung, dezvoltarea energiei eoliene offshore reprezintă una dintre cele mai importante oportunități pentru sectorul energetic românesc. Potențialul Mării Negre este considerabil și ar putea contribui atât la consolidarea securității energetice a României, cât și la transformarea țării într-un furnizor regional de energie curată. Valorificarea acestui potențial presupune însă rezolvarea unor provocări esențiale, precum creșterea capacității rețelei electrice de a integra volume suplimentare de energie, dezvoltarea infrastructurii necesare pentru preluarea producției offshore și crearea unui cadru investițional competitiv. Acest aspect este cu atât mai important cu cât România este o piață emergentă, iar condițiile de vânt din Marea Neagră sunt, în general, moderate în comparație cu cele din alte state europene cu tradiție în dezvoltarea proiectelor offshore.
În ceea ce privește evoluția capacităților instalate, din perspectiva industriei este realist să ne așteptăm la punerea în funcțiune a câtorva gigawați suplimentari de energie eoliană până la sfârșitul deceniului. Ritmul în care aceste investiții se vor materializa va depinde, în principal, de efectele implementării noii metodologii de racordare la rețeaua electrică, de disponibilitatea capacităților de evacuare a energiei și de eficientizarea proceselor de autorizare, toate acestea fiind elemente esențiale pentru menținerea interesului investițional și atingerea obiectivelor asumate de România. 

- Pe lângă dezvoltarea centralelor eoliene, industria vorbește tot mai des despre integrarea soluțiilor de stocare și digitalizarea sistemului energetic. Ce rol vor avea bateriile, flexibilitatea rețelei și noile tehnologii în creșterea ponderii energiei eoliene în mixul energetic național?
- Rolul acestora va deveni esențial. Pe măsură ce ponderea energiei eoliene crește, sistemul energetic trebuie să gestioneze o producție variabilă, ceea ce impune investiții în flexibilitate prin sisteme de stocare cu baterii pentru echilibrarea producției, digitalizarea rețelelor prin tehnologiile smart grid, automatizări și multe altele. Bateriile ar rezolva și eterna problemă a faptului că vârful de producție a energiei eoliene nu corespunde cu vârful profilului clasic de consum și atunci ele pot înmagazina energia în exces pentru a o furniza atunci când cererea este mare. Altfel, se poate ajunge la prețuri negative, iar centralele eoliene riscă să fie oprite de către operatorii de rețea în intervalele de consum redus. 

- Care sunt prioritățile RWEA pentru perioada următoare și ce mesaj transmiteți autorităților și investitorilor pentru ca România să valorifice pe deplin oportunitatea de a deveni pol regional al energiei eoliene?
- Pe termen scurt, una dintre prioritățile noastre este elaborarea celei de-a treia ediții a Ghidului de Bune Practici, pe care o dezvoltăm împreună cu reprezentanții industriei fotovoltaice. Obiectivul este de a oferi investitorilor interesați de piața din România o imagine cât mai fidelă și actualizată asupra realităților sectorului. Este un proiect complex, care poate fi realizat doar printr-un efort comun, motiv pentru care adresăm mulțumiri autorităților și tuturor partenerilor implicați pentru deschiderea și contribuția lor. În același timp, ne propunem să consolidăm activitatea grupurilor noastre interne de lucru, astfel încât membrii RWEA să beneficieze în continuare de o platformă relevantă de informare, colaborare și reprezentare. De asemenea, vom urmări cu atenție evoluțiile legislative și de reglementare, pentru a putea formula poziții bine fundamentate și a susține interesele industriei într-un mod eficient. În perioada următoare, teme precum garanțiile de origine, implementarea Directivei RED III și repowering-ul vor ocupa un loc central pe agenda sectorului.
Pe termen lung, obiectivul nostru este să consolidăm încrederea acordată asociației, astfel încât vocea industriei să fie tot mai puternică și mai relevantă în procesul de elaborare a politicilor publice. Considerăm că un dialog permanent, transparent și constructiv cu autoritățile și cu ceilalți actori din sector reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea sustenabilă a pieței.
Mesajul nostru către autorități este că România dispune de resursele naturale și de avantajele competitive necesare pentru a deveni un actor regional important în domeniul energiei regenerabile. Valorificarea acestui potențial depinde însă de existența unui cadru legislativ predictibil, precum și de investiții coordonate în infrastructura energetică și în soluțiile care sporesc flexibilitatea sistemului. Pentru investitori, mesajul este unul de încredere: piața românească oferă perspective solide de dezvoltare pe termen lung, susținute de un potențial semnificativ de creștere. Transformarea acestor oportunități în proiecte de succes va depinde de implementarea consecventă a reformelor asumate la nivel național și european, precum și de menținerea unui dialog constant și constructiv între autorități și industrie.