- A doua licitatie CfD a inregistrat preturi record la energia solara, insa nu a atins cota pentru energia eoliana. Pentru energia eoliana, capacitatea totala licitata a fost de 2 GW, cu un pret maxim de "strike" de 80 euro/MWh. Contractele incheiate acopera insa doar 60% din capacitatea planificata, cel mai mic pret fiind de 65,17 euro/MWh (proiect de 211 MW in judetul Constanta). In ceea ce priveste energia solara, intreaga capacitate planificata a fost achizitionata, cu 1,49 GW contractati. Cel mai mic pret de "strike" a fost 35,77 euro/MWh, rezultat dintr-un proiect divizat in oferte mai mici. La prima licitatie, intreaga capacitate solara de 1,5 GW a fost contractata la preturi de 51 euro/MWh pentru solar si 65 euro/MWh pentru eolian. Modificarile din a doua licitatie au inclus eliminarea capacitatii maxime per ofertant, o flexibilitate mai mare in cresterea plafonului de achizitie si introducerea principiului "Do No Significant Harm".

 

- Multi dezvoltatori care nu au obtinut contracte in prima runda au refuzat sa participe la a doua licitatie, anticipand ca nu vor fi competitivi la preturile extrem de scazute. Piata solara se confrunta cu dificultati care provoaca ingrijorare si descurajare, iar abundenta proiectelor fotovoltaice creeaza o graba pentru a "prinde ceva". Acest context, combinat cu subestimarea numarului de ore cu pret negativ si a penalitatilor pentru dezechilibre, a condus la oferte care risca sa fie realizate fara profit marginal. De asemenea, preturile de 35-45 euro/MWh pot genera asteptari nerealiste la viitorii cumparatori si pot impinge piata intr-o stare de expectativa. Influenta inflatiei, indexata doar la interval de trei ani si doar daca depaseste 10%, accentueaza riscul pentru dezvoltatori, care se pot confrunta cu cativa ani de preturi sub nivelul optim, chiar si cu un PPA (Power Purchase Agreement - contract de achizitie a energiei electrice.). Rezultatele pentru energia eoliana arata clar ca multi dezvoltatori nu sunt dispusi sa accepte riscul, avand in vedere ca CfD nu a reusit sa asigure decat 60% din capacitatea vizata.

 

 

- Dezvoltatorii liciteaza pe piata angro bazandu-se pe cel mai mic pret care le permite un profit suficient. Generatoarele CfD, care primesc plati suplimentare indiferent de pretul din piata spot, sunt stimulate sa vanda cat mai multa energie odata, ceea ce descurajeaza participarea celor care nu pot licita la preturi artificial de mici. In alte scheme CfD, cum este cazul din Marea Britanie, aceasta practica este interzisa, iar contractele pot fi anulate in caz de comportament incorect. O solutie ar fi modificarea mecanismului de profit-sharing, astfel incat generatoarele CfD sa poata obtine profit suficient pentru a incuraja oferte reale si cresterea participarii in pietele secundare, cum ar fi serviciile de echilibrare sau cele auxiliare - care sprijina functionarea stabila si sigura a retelei electrice.

 

- Un alt element care descurajeaza participarea si echilibrarea retelei este lipsa de capacitate de stocare. Energia produsa de surse regenerabile, stocata si injectata ulterior in retea, nu este considerata pentru plata CfD. Permisiunea stocarii colocalizate ar permite generatoarelor sa se autoregleze in perioadele cu pret negativ si sa intre pe piata cand profitul este atractiv. Aceasta ar favoriza participarea jucatorilor mari, experimentati, care in prezent nu pot reduce ofertele pentru a participa. Separarea stocarii modifica modul de optimizare a proiectelor, reducand cantitatea de stocare atasata si stabilitatea retelei. Irlanda a implementat cu succes un sistem comparabil, permitand stocarea colocalizata, cu cerinte stricte de monitorizare si asigurarea ca energia stocata provine doar din proiectul suportat.

 

- Pe buna dreptate sau pe nedrept, CfD-ul este vazut de consumatori si dezvoltatori ca un instrument pentru semnalarea preturilor, insa rezultatele recente arata ca, in forma actuala, preturile nesustenabile pot genera incertitudine si pot paraliza dezvoltarea pietei. Pentru ca Romania sa atinga tinta de cel putin 10 GW de capacitate solara si eoliana pana in 2030, este nevoie de o strategie mai bine calibrata, care sa asigure stabilitate financiara si predictibilitate pentru dezvoltatori.

Primul pas este ajustarea mecanismului CfD astfel incat sa permita un profit rezonabil pentru proiectele licitate, pentru a evita distortionarea pietei. Mecanismul de impartire a profitului ar putea fi reconfigurat pentru a incuraja participarea activa a proiectelor pe pietele secundare, cum ar fi serviciile de echilibrare si auxiliare, contribuind la stabilitatea retelei, in loc de injectarea unei capacitati cat mai mari pe piata angro. 

Al doilea pas implica permiterea integrarii stocarii co-localizate in schemele CfD. Acest lucru ar permite producatorilor sa gestioneze mai eficient perioadele cu preturi negative, sporind atat profitabilitatea, cat si securitatea sistemului energetic. Experientele internationale, cum ar fi Irlanda, demonstreaza ca aceasta abordare poate fi implementata cu cerinte stricte de monitorizare si control, fara a crea riscuri suplimentare pentru consumatori. 

In acelasi timp, trebuie sa existe o prioritizare clara a proiectelor, concentrandu-se pe cele cu o baza financiara solida si o capacitate reala de implementare, astfel incat investitiile sa nu creeze blocaje sau sa supraincarce reteaua. Comunicarea transparenta a cerintelor si asteptarilor de catre autoritati, impreuna cu consultarea activa a dezvoltatorilor, vor contribui la o planificare mai previzibila si vor reduce perioadele de „asteptare si observare”. 

In esenta, pasii urmatori trebuie sa combine reforme legislative si reglementari clare cu instrumente de piata inovatoare si planificare strategica. Numai in acest fel Romania poate transforma obiectivele sale ambitioase de decarbonizare in rezultate tangibile, echilibrand competitivitatea economica, durabilitatea si securitatea sistemului energetic national.