Produsul Intern Brut (PIB) al Romaniei a inregistrat, din 2019 pana in 2024, un salt de aproape 41%, dar cresterea nu s-a resimtit, nici pe departe cu aceeasi amploare, si in nivelul de trai al populatiei. La acest capitol, tara noastra se afla pe locul 53, in lume. Si este firesc sa fie asa pentru ca PIB-ul nu este indicator conceput pentru evaluarea gradului de bunastare, conform unei analize detaliate realizate de platforma MrFinance.ro, care arata ce poate si ce nu sa masoare Produsul Intern Brut al unei tari.

"Produsul Intern Brut este, fara indoiala, unul dintre cei mai utilizati indicatori economici la nivel global. Folosit pentru a masura performanta economica a unei tari, este adesea privit si ca un barometru al bunastarii nationale si al progresului social. Fie ca este vorba despre dezbateri politice, analize economice sau discutii cotidiene despre starea economiei, PIB-ul apare ca o cifra magica ce pare sa explice totul. Dar acest indicator, in ciuda popularitatii sale, are o serie de limitari. Iar cand vine vorba despre evaluarea bunastarii reale a unei societati, PIB-ul nu este doar un «indice» incomplet, ci chiar inselator. Lucru care se confirma pe deplin in cazul Romaniei, dar nu numai", sustine Ion Soltinschi, consultant si planificator financiar MrFinance.ro.

Cand vine vorba despre Romania, PIB-ul a avut o crestere extraordinara in ultimii ani. De exemplu, in 2019, Produsul Intern Brut a fost de aproape 250 miliarde de dolari, iar in 2024 a ajuns la aproape 353 miliarde de dolari. Practic, in cinci ani, am asistat la un salt de aproape 41%.

Cu toate acestea, cresterea nu s-a reflectat si in nivelul de trai al romanilor. Cu un PIB pe cap de locuitor de aproape 18.500 dolari venitul mediu in tara, in 2024, a fost de circa 4.000 de lei, brut.

Iar faptul ca PIB-ul este un indicator incomplet este demonstrat pe deplin de calitatea vietii tinerilor din Romania. Circa 48% dintre persoanele cu varsta cuprinsa intre 14 si 29 de ani desfasoara activitati remunerate, dar tinerii romani sunt afectati de nesiguranta economica si precaritate. Situatia economica reprezinta un motiv in baza caruia 53% dintre ei sustin ca s-au simtit discriminati. 8% dintre tinerii din tara noastra afirma ca veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar. Este unul din cele mai ridicate procente din regiune.

Potrivit Indicelui de Dezvoltare Umana - care masoara nivelul de trai si ia in considerare indicatori precum educatia, sanatatea, accesul la servicii publice de calitate etc. - , Romania se afla pe locul 53, sub tari precum Kweit, Uruguay sau Muntenegru.

 

Nu este insa o situatie specifica doar Romaniei. De exemplu, SUA se afla pe primul loc in lume dupa PIB-ul nominal, dar nu este nici in Top 10 la indicatori mai relevanti precum nivelul de fericire al populatiei, calitatea vietii, sanatate, educatie etc.

Si asta deoarece, in primul rand, PIB-ul ignora distributia veniturilor. O tara poate avea PIB-ul mare, insa veniturile sa fie concentrate in mainile unei elite mici, lucru care se si intampla. 1% din populatia lumii detine peste jumatate din averea globala. De partea cealalta a baricadei, jumatatea cea mai saraca a populatiei detine doar 1% din averea globala.

Pe langa aceasta, PIB-ul nu ia in considerare costurile sociale si de mediu. De exemplu, daca varsta de pensionare creste, se majoreaza si PIB-ul. Daca majoritatea populatiei fumeaza si, din acest motiv, se imbolnaveste si merge la spital, PIB-ul salta. Daca sunt taiate padurile sau se intampla o catastrofa naturala care distruge un oras ce va fi reconstruit, evolutia acestui indicator va fi pe plus. Pentru ca PIB-ul masoara doar activitatea economica, nu si natura acestei activitati, si nicidecum calitatea vietii, bunastarea, nivelul de satisfactie al populatiei. De altfel, tarile nordice, care au un nivel ridicat de fericire, au un PIB mai mic comparativ cu alte tari.

 

Realitatea ne arata ca PIB-ul poate coexista foarte bine cu saracia, ignora calitatea vietii si nu masoara gradul de satisfactie al populatiei. Chiar daca creste cu 2-3-5% pe an, aceasta majorare nu se manifesta si in nivelul de bunastare a majoritatii oamenilor. Dupa cum sublinia si profesorul in economie si stiinte comportamentale Andrew Oswald: performanta economica nu este interesanta intrinsec. Din perspectiva sa, aspectele economice conteaza numai in masura in care ele ii fac pe oameni mai fericiti.

Prin urmare, alti indicatori ar putea fi mai relevanti pentru ca reflecta intr-o mai buna masura calitatea vietii oamenilor, precum:

• Indicele de Dezvoltare Umana (IDU): Masoara sanatatea, educatia si nivelul de trai.

• Indicele de Bunastare Economica Durabila (ISEW): Include consumul durabil, distributia veniturilor etc.

• Fericirea Nationala Bruta (GNH): Indicator utilizat in Bhutan care evalueaza nivelul de satisfactie al populatiei.

• Indicele de Progres Real (GPI): Ajusteaza PIB-ul pentru a reflecta costurile sociale si de mediu.

• Indicele Planetei Fericite (HPI): Combina indicatorii de bunastare cu amprenta ecologica.

 

Conceptul de Produs Intern Brut a fost dezvoltat in perioada Marii Crize Economice din anii 1930, cand guvernele occidentale au cautat modalitati mai eficiente de a masura activitatea economica. Simon Kuznets, un economist american de origine rusa, este recunoscut drept "parintele" PIB-ului – el este cel care a introdus pentru prima data acest indicator in 1934, la solicitarea Congresului SUA.

Initial, Kuznets a conceput PIB-ul ca un instrument de masurare a productiei nationale totale, care sa permita guvernelor sa inteleaga mai bine impactul economic al Marii Crize Economice. Ideea era simpla: sa cuantifice valoarea totala a bunurilor si serviciilor produse intr-o tara pe parcursul unui an.

Economistul american a avertizat insa ca PIB-ul nu ar trebui utilizat niciodata ca o masura a bunastarii sociale si a subliniat faptul ca aceasta nu poate fi dedusa prin masurarea venitului national.

Dar, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, guvernele au descoperit ca PIB-ul poate fi utilizat pentru a planifica productia de razboi si compara performantele economice ale natiunilor. In 1944, la Conferinta de la Bretton Woods, PIB-ul a fost adoptat ca standard international pentru masurarea economiilor nationale si a devenit, in cadrul noilor institutii financiare globale aparute, precum Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala, un indicator-cheie. Exact ce spunea Kuznetz ca PIB-ul nu este.

"PIB-ul reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor produse intr-o tara intr-o anumita perioada de timp, un an sau un trimestru. Atat. Nu masoara cum sunt distribuite aceste bunuri si servicii, care este impactul producerii lor asupra mediului, care este nivelul de sanatate a populatiei etc. Daca vrem sa credem in teoria controversata ca fericirea este influentata de consum, atunci PIB-ul este un indicator aproape relevant. Cu toate acestea, tot mai multe studii demonstreaza ca nivelul de fericire este influentat de multe alte lucruri inaintea consumului: relatiile, timpul liber, accesul la educatie, la un sistem de sanatate bun etc. De aceea in analiza economica trebuie luati in considerare si alti indicatori, pe alocuri mai relevanti decat PIB-ul, care sa surprinda mai bine complexitatea vietii moderne", concluzioneaza Ion Soltinschi.