In data de 30 octombrie, presedintii Xi Jinping si Donald Trump s-au intalnit pentru prima data din 2019, in contextul summitului APEC din Coreea de Sud. Cele doua puteri au ajuns la un acord tactic care permite Statelor Unite sa castige timp pentru a-si diversifica sursele de aprovizionare cu metale rare, iar Chinei sa gestioneze presiunile deflationiste si sa urmareasca autonomia tehnologica.

Concesiile anuntate in cadrul acestui acord pot oferi o anumita pauza intreprinderilor comerciale globale. Cu toate acestea, acordul ramane fragil: mai multe dispute majore raman nerezolvate, in special in ceea ce priveste semiconductorii si pamanturile rare, iar fiecare parte pastreaza parghiile care ar putea reaprinde ostilitatile comerciale.

 

Acordul reduce temporar anumite tarife si evita masuri suplimentare de control al exporturilor, ceea ce ar trebui sa ofere un sprijin moderat comertului bilateral. Pentru China, acest lucru se traduce printr-o usoara imbunatatire a perspectivelor de crestere (+0,2 puncte fata de previziunile Coface anterioare, pana la 4,4% in 2026), datorita unei potentiale redresari a exporturilor directe catre Statele Unite si unei incetiniri a delocalizarii determinate de tarife. Efectul va ramane limitat: tendinta de diversificare a lanturilor de aprovizionare continua, iar sectoarele expuse (electronice, farmaceutice) raman sensibile la riscul cresterii viitoare a barierelor vamale.

Prin urmare, aceasta armistitiu nu schimba fundamental situatia: dependenta SUA de importurile din China ramane ridicata, iar tensiunile geopolitice (Taiwan, razboiul tehnologic etc.) continua sa afecteze planificarea afacerilor.

 

• Tehnologie si semiconductori: Suspendarea noilor restrictii americane privind software-ul critic ofera o anumita marja de manevra pentru China in eforturile sale de a deveni independenta din punct de vedere tehnologic. Cu toate acestea, lipsa concesiilor din partea SUA in ceea ce priveste cipurile avansate va mentine blocajele pentru producatorii chinezi, in timp ce companiile americane raman expuse masurilor antidumping din China privind cipurile analogice.

• Pamanturi rare si industrii strategice: Amanarea controalelor chineze asupra a cinci elemente rare suplimentare a asigurat firmelor americane inca un an pentru a stoca pamanturi rare, atata timp cat armistitiul va dura. Dar dependenta structurala de China, care controleaza aproape 90% din rafinarea globala, va continua sa determine producatorii sa construiasca lanturi alternative de aprovizionare cu pamanturi rare.

• Agricultura: In Statele Unite, producatorii agricoli, in special producatorii de soia, vor beneficia de pe urmele acordului. Insa, in ciuda angajamentului Beijingului de a-si creste achizitiile de soia si produse agricole, volumele anuntate raman sub media istorica, iar China isi continua strategia de substituire prin Brazilia, limitand amploarea revenirii preconizate.

• Industria prelucratoare si bunurile de consum: Reducerea taxelor vamale ar putea duce la o usoara redresare a exporturilor chineze de textile, jucarii si bunuri cu marja redusa catre Statele Unite. In acelasi timp, reducerea diferentei tarifare ar putea incetini temporar exodul lanturilor de asamblare catre „rerutarea” prin tari terte (Vietnam, India). 

"Acest armistitiu ofera o pauza, dar fara garantii durabile companiile trebuie sa ramana vigilente la fragmentarea lanturilor valorice. Concurenta strategica dintre SUA si China ramane un risc iminent care poate afecta comertul mondial”, subliniaza Junyu Tan, economist pentru Asia de Nord la Coface.