Transportul, un sector strategic pentru comertul global si mobilitatea zilnica, se afla intr-o perioada de transformare accelerata, marcata de riscuri si oportunitati semnificative. Conform celei mai recente analize realizate de Allianz Trade, lider global in asigurarea creditului comercial si analiza riscului sectorial, industria transporturilor este evaluata la un nivel de risc moderat-sensibil, in contextul tensiunilor geopolitice, al reglementarilor de mediu tot mai stricte, al presiunilor generate de costurile de energie fluctuante si al deficitului de forta de munca.

Conform analistilor Allianz Trade, sectorul transporturilor reprezinta un catalizator destul de precis al directiei in care evolueaza economia, iar incetinirea cresterii economice prognozate pentru Romania, intre 0.5-0.6% in acest an, sugereaza o evolutie similara pentru acest sector. Desi transportul rutier ramane principala ruta de transport, acesta este si cel mai incercat de factori contradictorii. In ceea ce priveste transportul aerian de marfuri, acesta se mentine pe un trend de crestere, avansand valoric cu 3%, in prima jumatate a anului, fata de perioada anterioara cand avansa cu 7.4%, conform INSSE. Aceasta crestere modesta in valoare poate fi interpretata ca o scadere a marjelor in conditii de inflatie accentuata. Pe de alta parte indicatorii de transport portuar au inregistrat scaderi de doua cifre, atat pe seama unor volume de marfuri incarcate, mult mai mici fata de primul semestru al anului anterior, cat si pe seama diminuarii volumului de cereale transportate, coroborate cu volume firave de produse metalurgice precum marfuri tranzactionate, cu precadere pe aceste rute.

”Pe de o parte, apartenenta la Schengen, imbunatatirile in infrastructura rutiera si pretul relativ redus al petrolului sunt aspecte pozitive, fiind insa contrabalansate de competitia acerba pe o piata foarte fragmentata, cu posibilitati reduse de influentare a preturilor catre beneficiari si cu probleme de disponibilitate a fortei de munca si costuri in crestere. Sectorul transporturilor ramane unul dintre cele mai dinamice din economie, cu evolutii eterogene pe principalele segmente. Nevoia de reinnoire si de modernizare periodica a flotei reprezinta o caracteristica a intregului sector, aflata intre constrangerile unei cereri volatile, greu de influentat si nevoia de lichiditate in cadrul careia incasarea creantelor este indicatorul cheie.”, puncteaza Mihai Chipirliu, CFA – Risk Director, Allianz Trade.

 

Transportul maritim, care gestioneaza aproximativ 85% din volumul comertului international, ramane cea mai eficienta modalitate de transport, beneficiind de stabilitate datorita investitiilor guvernamentale in infrastructura, inclusiv porturi, cai ferate, drumuri si aeroporturi. In paralel, transportul feroviar, predominant operat de companii de stat, se bucura de acces facil la finantare publica, ceea ce ii confera un avantaj competitiv semnificativ.

Totusi, volatilitatea preturilor la combustibili, nivelul ridicat al datoriilor, presiunile asupra marjelor si costurile semnificative de investitii expun sectorul la riscuri. In aviatie, competitia cu transportul feroviar pe distante scurte si necesitatea adoptarii combustibililor sustenabili pun presiune suplimentara asupra profitabilitatii. In acelasi timp, transportul rutier se confrunta cu provocari majore generate de deficitul de forta de munca si de infrastructura insuficient dezvoltata, in special in economiile emergente.

 

Tensiunile din Marea Rosie si restrictiile din Canalul Panama sau Stramtoarea Hormuz au perturbat semnificativ transportul maritim, ducand la o scadere de 76% a traficului prin Canalul Suez in 2025. In paralel, rutele alternative, precum cea prin Capul Bunei Sperante, au inregistrat o crestere de +268%, generand costuri mai mari si presiuni suplimentare asupra lanturilor de aprovizionare.

Transportul contribuie cu 24% la emisiile globale de CO₂, iar aproximativ trei sferturi din acestea provin din transportul rutier. Reglementarile privind reducerea emisiilor devin tot mai stricte, iar companiile care adopta rapid solutii verzi obtin un avantaj competitiv pe piata. Totusi, costurile raman ridicate: combustibilul sustenabil pentru aviatie este de trei ori mai scump decat kerosenul conventional, iar modernizarea flotelor maritime necesita investitii anuale de cel putin 23 miliarde dolari.

Preturile petrolului si ale derivatelor continua sa fie extrem de fluctuante, influentate de conflictele geopolitice si dezechilibrele de piata. Industria transporturilor si logisticii se confrunta, de asemenea, cu o lipsa acuta de personal – de la soferi si echipaje maritime, pana la personal aeronautic si operational – afectand considerabil capacitatea si fiabilitatea retelelor. Conflictele de munca legate de salarii si conditii de lucru se intensifica, iar tranzitia rapida catre digitalizare si automatizare schimba profilul angajatilor, sporind cererea pentru competente tehnologice. Toate acestea evidentiaza necesitatea unor masuri strategice pentru modernizarea si planificarea fortei de munca in sector.

 

In aviatie, dupa o revenire puternica in 2024, cu o crestere de +10,6% a traficului de pasageri, ritmul de expansiune se tempereaza in 2025, ca urmare a incetinirii economice globale si a costurilor operationale ridicate. Profitabilitatea sectorului este afectata de preturile volatile ale combustibililor, majorarea taxelor aeroportuare, intarzierile in livrarea aeronavelor si necesitatea investitiilor in tehnologii si combustibili mai sustenabili, ceea ce contureaza un mediu de afaceri complex si competitiv pentru companiile aeriene.

Transportul maritim se confrunta cu provocari majore generate de blocajele geopolitice si efectele schimbarilor climatice, precum seceta si inundatiile, care cresc atat riscurile operationale, cat si costurile. Flota globala este invechita, aproximativ jumatate dintre nave depasind 15 ani, ceea ce complica tranzitia catre tehnologii mai sustenabile si prietenoase cu mediul. Acesti factori combina provocarile externe cu nevoia de modernizare a infrastructurii, creand un context complex pentru operatorii din sector.

Transportul feroviar inregistreaza progrese semnificative la nivel global. In Europa, liberalizarea pietei si implementarea proiectelor strategice TEN-T si Rail Baltica consolideaza calea ferata ca alternativa durabila la transportul rutier si aerian. China detine cea mai extinsa retea de trenuri de mare viteza, de 40.000 km, in timp ce Statele Unite raman lideri in transportul feroviar de marfa, subliniind rolul esential al sectorului in mobilitatea si logistica globala.

Transportul rutier evolueaza diferit in functie de regiune. In economiile dezvoltate, electrificarea flotelor si dezvoltarea infrastructurii de incarcare reprezinta prioritati strategice, in timp ce in pietele emergente accentul se mentine pe dezvoltarea infrastructurii rutiere fundamentale si cresterea conectivitatii regionale.

Astfel, intreaga industrie a transporturilor traverseaza o perioada de transformari structurale majore. Capacitatea companiilor de a se adapta la socurile geopolitice, de a accelera tranzitia verde si de a moderniza forta de munca va fi decisiva pentru competitivitatea si sustenabilitatea sectorului in anii urmatori.