Comisia Europeana, autoritatea de aplicare a normelor UE in domeniul concurentei, si-a exercitat in general in mod eficace competentele in cadrul procedurilor antitrust si de control al concentrarilor economice si a raspuns prin deciziile sale preocuparilor legate de concurenta. Cu toate acestea, intr-un nou raport publicat astazi, Curtea de Conturi Europeana considera ca aceasta nu a solutionat inca in totalitate noile probleme complexe in materie de aplicare a legii pe pietele digitale, provocarea reprezentata de volumul tot mai mare de date care trebuie analizate sau limitarile instrumentelor coercitive existente. Totodata, Curtea a constatat o capacitate limitata a Comisiei de a monitoriza pietele, de a detecta in mod proactiv incalcarile normelor antitrust si de a verifica acuratetea informatiilor privind concentrarile economice.

Scopul normelor UE in materie de concurenta este de a impiedica societatile sa se angajeze in practici anticoncurentiale, cum ar fi carteluri secrete sau abuzul de pozitie dominanta. Comisia poate impune amenzi societatilor care nu respecta aceste norme. In ultimii zece ani, asigurarea respectarii legislatiei in materie de concurenta a trebuit sa faca fata unor schimbari considerabile in dinamica pietei, generate de emergenta pietelor digitale, a Big Data si a algoritmilor de fixare a preturilor. Curtea de Conturi Europeana a examinat daca Comisia asigurase in mod corespunzator respectarea normelor in cadrul procedurilor antitrust si de control al concentrarilor economice. Ea a evaluat cat de eficace a fost Comisia in detectarea si in investigarea incalcarilor si cat de bine a cooperat aceasta cu autoritatile nationale de concurenta.

„In ultimul deceniu, Comisia si-a exercitat cu eficacitate competentele in cadrul controlului concentrarilor economice si al procedurilor antitrust”, a declarat domnul Alex Brenninkmeijer, membrul Curtii responsabil de acest raport. „A sosit insa momentul ca aceasta sa intensifice supravegherea pietei, pentru a se adapta la o lume mai globala si mai digitala. Comisia trebuie isi imbunatateasca performanta in ceea ce priveste detectarea proactiva a incalcarilor si sa isi selecteze investigatiile intr-un mod mai judicios. Alaturi de o cooperare mai puternica din partea autoritatilor nationale de concurenta, acest lucru va avea ca rezultat o mai buna asigurare a respectarii legislatiei in materie de concurenta pe piata interna a UE, protejand intreprinderile si consumatorii.”

Curtea a constatat ca nivelul resurselor de care Comisia dispunea pentru monitorizarea pietelor in vederea identificarii eventualelor probleme si pentru detectarea din proprie initiativa a cazurilor antitrust – care se adauga la reactiile la plangeri primite din exterior — era relativ limitat. Anchetele desfasurate in sectoare specifice necesita foarte multe resurse: de exemplu, ancheta realizata de Comisie in 2015 in domeniul comertului electronic a necesitat o echipa de aproximativ 15 posturi in echivalent norma intreaga pe o perioada de doi ani. Curtea a observat ca numarul de cazuri deschise din proprie initiativa a scazut din 2015. O reducere similara a fost observata si in cazul programului de clementa: acesta vizeaza societatile care furnizeaza informatii din interior despre practici anticoncurentiale, in schimbul imunitatii sau al reducerii amenzilor. Comisia trebuie sa decida si cu privire la cazurile carora le acorda prioritate in investigatiile sale. Aceasta prioritizare era efectuata pe baza unor criterii care nu erau clar ponderate pentru a asigura selectia cazurilor cu cel mai mare risc. In domeniul concentrarilor economice, Comisia se confrunta cu dificultati suplimentare: volumul datelor care trebuie verificate este in crestere constanta, la fel ca si numarul concentrarilor care trebuie analizate. Comisia si-a simplificat deja intr-o anumita masura procedurile pe care le aplica in cazul unor concentrari economice mai putin riscante, dar aceste eforturi de simplificare trebuie sa continue. Curtea a constatat si ca anumite operatiuni importante nu au fost supuse controlului Comisiei deoarece, avand in vedere pragurile privind cifra de afaceri stabilite in legislatia UE, societatile nu aveau obligatia de a notifica operatiunile respective Comisiei.

Comisia a luat toate deciziile in materie de concentrari economice in termenele legale, insa durata procedurilor sale antitrust ramane lunga (pana la opt ani). Acest lucru poate reduce eficacitatea deciziilor sale cu caracter executoriu. Aceasta observatie este deosebit de pertinenta in ceea ce priveste pietele digitale aflate in evolutie rapida, in cazul carora Comisia trebuie sa faca fata unor investigatii complexe. Intre timp, este posibil ca instrumentele juridice aflate la dispozitia Comisiei sa nu mai fie pe deplin adecvate pentru a trata aceste noi tipuri de probleme de concurenta. Curtea a observat totodata ca amenzile impuse de Comisie societatilor atinsesera niveluri-record, dar Comisia nu evaluase niciodata efectul disuasiv al acestora.

In general, Comisia a cooperat bine cu autoritatile nationale de concurenta, dar nu avea prea multe informatii despre prioritatile proprii ale acestor autoritati in materie de aplicare a legii. In acelasi timp, Comisia si autoritatile nationale de concurenta nu s-au coordonat indeaproape in monitorizarea pietei, iar situatiile in care s-au realocat cazuri de la autoritatile nationale catre Comisie au fost rare. Exista un mecanism de avertizare timpurie, cu rolul de a optimiza alocarea cazurilor si de a evita situatiile in care numeroase autoritati nationale de concurenta sunt nevoite sa examineze comportamente similare ale aceleiasi societati, dar autoritatile nationale nu au utilizat acest mecanism pe scara larga. In fine, Comisia nu a evaluat in mod regulat eficacitatea deciziilor sale, desi acest lucru ar fi contribuit la procesul sau decizional viitor si la o mai buna alocare a resurselor.

Curtea formuleaza o serie de recomandari menite sa ajute Comisia sa isi amelioreze capacitatea de detectare proactiva a incalcarilor, sa mareasca eficacitatea activitatilor sale de asigurare a respectarii legislatiei in materie de concurenta, sa se coordoneze mai bine cu autoritatile nationale de concurenta in cadrul Retelei europene in domeniul concurentei si sa isi imbunatateasca raportarea cu privire la propria performanta.