 Cu putin timp in urma am fost invitati de catre Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii sa prezentam solutiile juridice pe care le au la indemana constructorii lucrarilor a caror finantare a fost suspendata/anulata prin OUG nr. 41/19.08.2025.Principala problema semnalata in practica consta in incertitudinea ce planeaza asupra contractelor de antrepriza de lucrari (contractele de constructii) si, deci, asupra lucrarilor obiect al acestor contracte, in conditiile in care oprirea finantarii a perturbat contractele de constructii surprinse in derulare, iar guvernul nu a reglementat soarta lor.
Este posibil ca decizia guvernului de a nu reglementa si contractele de constructii sa aiba la baza riscul de neconstitutionalitate pe care l-ar ridica retroactivitatea unui posibil astfel de act normativ prin aplicarea lui asupra contractelor in derulare.
Cred totusi ca riscul de neconstitutionalitate putea fi preintampinat prin stabilirea unui cadrul legal la care partile sa decida daca adera pe calea unor acte aditionale. O astfel de structura juridica a fost folosita in mod repetat in ultimii 6 ani in cazul tuturor actelor normative privind ajustarile de pret care nu s-au limitat sa reprezinte simple norme de punere in aplicare, ci au nascut/stins sau modificat drepturi rezultate din contractele incheiate anterior. In plus, practica CJUE a confirmat ca legea aplicabila modificarii contractului de achizitie publica/sectoriala este legea in vigoare la momentul intervenirii modificarii.
Lasand insa de-o parte situatiile ipotetice, mesajul central pe care am dorit sa-l transmitem constructorilor cu ocazia interventiei noastre in cadrul asociatiei profesionale, pe care il detaliem aici, este ca inclusiv cadrul legal actual prezinta solutii pentru abordarea coerenta si aproximativ predictibila a problemelor practice asociate sistarii, pe care noi le-am impartit in cinci categorii:
- incetarea contractelor pe motivul sistarii;
- plata pretului lucrarilor executate care, din cauza sistarii, nu au atins conditionarile contractuale de facturare/decontare;
- riscurile lucrarii si riscurile fata de terti;
- costurile de sistare;
- ajustarea pretului la reluare.
Nota: articolul se refera la contractele nestandardizate, la contractele nationale (contractele standardizate incheiate potrivit conditiilor aprobate prin HG nr. 1/2018) si la contractele FIDIC publicatia 1999 (asumand ca mai exista astfel de contracte in derulare sau ca unele contrate nestandardizate au preluat clauze din FIDIC 1999). Nu am avut in vedere contractele FIDIC publicatia 2017 care aduce unele noutati in ceea ce priveste denuntarea si efectele lipsei de finantare.
I. Incetarea contractelor pe motivul suspendarii finantarii
Denuntarea
Legislatia achizitiilor publice nu permite, ca regula, beneficiarilor sa denunte contractele pentru motive care tin de asigurarea finantarii. Singurele cazuri in care beneficiarul contractului de achizitie publica poate denunta contractul sunt cele prevazute expres de art. 244 din legea nr. 99/2016 (prevederi similare se regasesc la art. 223 din legea nr. 98/2018), respectiv constatarea unor cazuri grave de excludere in care se afla constructorul la momentul incheierii contractului si incalcarea reglementarilor de mediu si dreptul muncii. La acestea se adauga cazul preluat din dreptului comun, cand exista o clauza contractuala care permite denuntarea.
Clauze privitoare la denuntare se regasesc in contractul national (sub-clauza 66.7) si in contractul FIDIC (sub-clauza 15.5), potrivit carora beneficiarului ii revin trei obligatii esentiale in cazul in care decide sa denunte contractul:
- sa achite constructorului pretul tuturor lucrarilor executate pana la momentul rezilierii;
- sa restituie constructorului garantiile de buna executie;
- sa nu finalizeze lucrarea de unul singur sau sa nu reatribuie lucrarea (timp de 3 ani dupa denuntare in cazul contractului national.
Este previzibil ca ultimul lucru pe care il poate urmari un beneficiar lipsit de resurse financiare pentru lucrarile contractuale este sa ramana cu un santier deschis pentru o perioada nedeterminata, fara paza materiala, cu asumarea clara a raspunderii pentru riscurile lucrarii si riscurile fata de terti, fara garantii de buna executie si cu interdictia de a executa lucrarile in urmatorii trei ani asumand ca, intre timp, ar reusi sa identifice o sursa alternativa de finantare.
Rezilierea
Lipsa finantarii reprezinta un eveniment de risc al beneficiarului, care nu este opozabil constructorului indiferent ca beneficiarul nu este raspunzator pentru sistarea/anularea finantarii. Din acest motiv, beneficiarul nu are dreptul sa rezilieze contractul pentru lipsa resurselor financiare.
In schimb, daca beneficiarul nu isi mai poate executa obligatiile esentiale in viitor, cum se intampla in cazul lipsei de finantare, antreprenorul poate rezilia contractul in temeiul art. 1873 din noul Cod civil: Rezolutiunea sau rezilierea contractului imputabila beneficiarului – „Daca antreprenorul nu poate incepe sau continua executarea contractului din cauza neindeplinirii fara justificare de catre beneficiar a propriilor obligatii, antreprenorul este indreptatit sa obtina rezolutiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese, daca este cazul”.
Prin exceptie, contractul national contine clauze speciale privitoare la suspendarea lucrarilor, fara sa aiba relevanta cauza de suspendare. Potrivit sub-clauzei 38 din contractul national, beneficiarul are dreptul sa suspende executia pentru 180 de zile, iar daca la finalul acestei perioade, in urma unei notificari a antreprenorului in vederea reluarii lucrarilor, beneficiarul nu reia executia, antreprenorul este indreptatit sa rezilieze contractul cu daune interese.
La randul sau, contractul FIDIC (sub-clauzele 8.8 – 8.12), stabileste dreptul beneficiarului de a suspenda executia pentru o perioada de 80 de zile, la sfarsitul careia antreprenorul poate rezilia contractul daca beneficiarul nu reia lucrarile in baza unei notificari transmise de antreprenor in vederea reluarii executiei.
Trebuie totusi observata o diferenta de esenta intre contractul FIDIC si contractul national. Contractul FIDIC, spre deosebire de contractul national, contine prevederi speciale privind imposibilitatea beneficiarului de a sustine finantarea lucrarilor.
Sub-clauza 2.4 coroborat cu sub-clauza 16.2 lit. a din contractul FIDIC prevede dreptul antreprenorului de a rezilia contractul in ipoteza in care beneficiarul nu face dovada asigurarii finantarii.
In concluzie: (i) imposibilitatea beneficiarului de a finanta lucrarile, reprezinta caz general de reziliere a contractului de constructii in temeiul art. 1873 Cod civil; (ii) in cazul contractului FIDIC sau a celor care au preluat clauze similare cu sub-clauzele 2.4 si 16.2 lit. a) din FIDIC, lipsa finantarii reprezinta caz special de reziliere a contractului de catre antreprenor fara a fi necesara expirarea celor 80 de zile prevazute de sub-clauzele 8.8 – 8.12 care indreptatesc beneficiarul sa suspende executia in orice ipoteza mai putin pentru lipsa finantarii; (iii) in ipoteza contractului national, lipsa finantarii indreptateste antreprenorul sa rezilieze contractul numai dupa expirarea perioadei de 180 de zile potrivit procedurii descrise la sub-clauza 38.
Consecintele rezilierii in cazul celor doua contracte standardizate sunt expres prevazute de conditiile contractuale. In ambele cazuri toate lucrarile executate de antreprenor trebuie achitate. Garantiile de buna executie trebuie restituite antreprenorului. Masura restituirii garantiilor reflecta o conceptie larg raspandita si perfect intemeiata si justificata in acord cu care in cazul rezilierii contractului de catre antreprenor, acestuia din urma nu-i mai revine obligatia sa garanteze lucrarile.A se retine ca inclusiv in cazul contractelor care nu urmeaza standardul contractului national sau a celui FIDIC, urmare a rezilierii contractului de catre antreprenor, acestuia nu-i mai revine obligatia de a garanta lucrarile fiind, in consecinta, indreptatit la restituirea garantiilor de buna executie. Exista si cazuri izolate in doctrina si practica ce exprima opinia contrara, dar ale caror argumente sunt situate categoric sub nivelul de profunzime si temeinicie al argumentelor care sustin contrariul.
De notat ca, la capitolul daunelor interese la care antreprenorul este indreptatit in caz de reziliere din culpa beneficiarului, numai conditiile de contract FIDIC prevad expres dreptul antreprenorului la profitul nerealizat. Profitul nerealizat va fi insa datorat de catre beneficiar cu titlu de daune interese in temeiul dreptului comun, respectiv in temeiul art. 1385 Intinderea reparatiei si art. 1532 Caracterul cert al prejudiciului din Codul civil.
Este bine de stiut si ca, desi profitul nerealizat indeplineste toate conditiile raspunderii civile contractuale necesare pentru acordarea sa cu titlu de daune interese in caz de reziliere, in practica instantelor nationale, spre deosebire de cea a tribunalelor arbitrale, se inregistreaza o tendinta de respingere a platii profitului nerealizat.
II. Plata pretului lucrarilor executate care, din cauza sistarii, nu au atins conditionarile contractuale prevazute pentru certificare, facturare si decontare
In functie de tipul de contract folosit, in practica, pot aparea situatii in care sistarea lucrarilor impiedica realizarea conditionarilor prevazute in contract pentru facturarea si plata lucrarilor executate, necertificate pana la momentul sistarii. De exemplu:
- in contract, pretul este stabilit pe activitati/stadii fizice si platibil la finalul stadiului fizic, iar sistarea a surprins o serie de activitati initiate si nefinalizate;
- desi contractul stabileste preturi separate pentru fiecare activitate, potrivit contractului, plata unora dintre activitati este amanata pana la finalizarea altor activitati care au pret distinct stabilit in contract, iar sistarea a intervenit anterior finalizarii ultimei activitati;
- lucrarile executate nu ating pragul valoric prevazut in contract sau in actele normative tertiare pentru certificare si plata.
In toate situatiile de acest gen, conditionarile contractuale reprezinta termene sau, in cel mai rau caz, conditii (modalitati ale obligatiilor) care afecteaza obligatia beneficiarului de plata a lucrarilor deja executate si neachitate.
Cat timp realizarea evenimentelor respective (care presupun posibilitatea antreprenorului sa continue contractul in conditiile si termenele agreate) este impiedicata din motive aflate in afara controlului antreprenorului ca urmare a incalcarii de catre beneficiar a obligatiilor care ii revin, devin aplicabile doua texte de lege (putin cunoscute si folosite in practica, insa pe deplin aplicabile) care prezuma absolut scadenta/nasterea obligatiei beneficiarului de plata a lucrarilor deja executate.
Potrivit art. 1.420 NCC: "Daca un eveniment pe care partile il considera ca fiind un termen nu se realizeaza, obligatia devine exigibila in ziua in care evenimentul ar fi trebuit in mod normal sa se produca" Altfel spus, cand termenul este conceput ca un eveniment viitor, sortit a se produce in mod normal, intr-o anumita zi, nerealizarea evenimentului are drept consecinta exigibilitatea obligatiei in acea zi. Iar, asumand ca atingere conditionarilor ar reprezenta o conditie prealabila pentru plata lucrarilor deja executate, devin incidente prevederile 1.405 alin. (1) Cod civil care prezuma indeplinita conditia a carei realizare este impiedicata de catre beneficiar (debitor al obligatiei de plata a pretului). Potrivit art. 1405 Cod civil: Determinarea indeplinirii sau neindeplinirii conditiei. (1) Conditia se considera indeplinita daca debitorul obligat sub aceasta conditie impiedica realizarea ei."
III. Riscurile lucrarii si riscurile fata de terti
Regula generala in materie este ca, pana la momentul receptiei la terminarea lucrarii, riscurile se afla in sarcina antreprenorului. Totusi, sistarea lucrarilor scoate contractul de pe fagasul normal si lipseste antreprenorul de mijloacele pe care le avea la indemana pentru controlul calitatii lucrarilor si al riscurilor pe care lucrarile le-ar fi putut cauza tertilor. Oprirea lucrarilor reprezinta caz de sine statator cu potential declansator de riscuri atat pentru degradarea lucrarilor nefinalizate cat si fata de terti. In cazul de fata, riscurile cresc exponential in prag de vreme rece sub influenta factorilor de inghet/dezghet. Riscurile in analiza si discutie ar fi putut fi preintampinate daca antreprenorului i s-ar fi permis executia in continuare a lucrarilor (in unele cazuri, insasi terminarea unor stadii fizice elimina riscurile) sau pot fi preintampinate prin masuri/lucrari de conservare si punere in siguranta care insa nu fac obiectul contractului incheiat de antreprenor.
Din pacate, exceptand lucrarile hidrotehnice, cu precadere cele aferente barajelor, cu privire la care exista legislatie detaliata privind masurile de siguranta si conservare, legislatia nationala este deficitara la acest capitol.
Dar chiar si in lipsa unor reglementari specifice, pentru a concluziona ca riscurile cauzate de sistare sunt in responsabilitatea beneficiarului, este suficient de inteles ca vorbim despre riscuri specifice sistarii generate de neindeplinirea de catre beneficiar a propriilor obligatii cu privire la care antreprenorul nu are nici obligatia si nici dreptul contractual de a interveni si de a a-si recupera valoarea lucrarilor suplimentare. Evident, nu intra aici riscurile care deriva din modul de executie.
Si pentru aceasta problema specifica exista texte legale direct aplicabile care:
(1) Recomanda antreprenorul sa notifice beneficiarului posibilitatea intervenirii unor riscuri ca urmare a sistarii si ca urmare a lipsei masurilor de siguranta si conservare. Este recomandat ca antreprenorul lucrarilor sistate sa notifice beneficiarului inventarul lucrarilor care prezinta riscul degradarii ca urmare a opririi lucrarilor, sa detalieze modul in care sistarea actioneaza in concurs cu alti factori asupra lucrarilor si cum sistarea poate cauza riscuri fata de terti. Ideal este ca, in aceeasi notificare, antreprenorul sa recomande si o serie de masuri de siguranta si conservare si sa identifice riscurile care pot interveni in lipsa masurilor. Suplimentar, antreprenorii trebuie sa ia in calcul urgent (inainte sa actioneze factorii specifici pe timp de iarna) procedura asigurarii de probe, in special daca exista lucrari a caror executie si calitate nu este suficient documentata prin inscrisuri insusite de proiectant/diriginti de santier, beneficiar, consultant etc.
(2) Reglementeaza transferul riscului de la antreprenor la beneficiar in cazul in care beneficiarul nu intreprinde masurile notificate de catre antreprenor ca fiind necesare in scopul eliminarii riscurilor lucrarii.
(3) Stabileste ca, in ipoteza in care beneficiarul nu ia masurile de siguranta care se impun, notificate de catre antreprenor, iar acest lucru cauzeaza daune tertilor, antreprenorul are obligatia de a rezilia contractul, iar in caz contrar va raspunde fata de terti.
A se vedea art. 1.858 Cod civil: „Antreprenorul este obligat sa il informeze fara intarziere pe beneficiar daca normala executare a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia acesteia ar fi primejduita din cauza: materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispozitie; instructiunilor necorespunzatoare date de beneficiar; existentei sau ivirii unor imprejurari pentru care antreprenorul nu este tinut sa raspunda.”
De asemenea, art. 1.859 din noul Cod civil, care prevede ca „in cazul in care beneficiarul, desi a fost instiintat de catre antreprenor in conditiile art. 1.858, nu ia masurile necesare intr-un termen potrivit cu imprejurarile, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens".
Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor.
IV. Costurile de sistare
In cazul contractului national sau al celui FIDIC, dreptul antreprenorului la costurile aferente perioadei de sistare, precum si procedura de valorificare sunt reglementate in detaliu in contract.
Singura problema aparenta, sesizata in practica, apare in contractele care nu urmeaza conditiile standardizate si care nu reglementeaza aceasta situatie.
Problema este aparenta, intrucat dreptul antreprenorului de a primi contravaloarea costurilor suplimentare din perioada de sistare nu se intemeiaza numai pe clauze contractuale. Clauzele contractuale regasite in conditiile standardizate nu fac altceva decat sa preia si sa stabileasca la nivel de detaliu o regula esentiala regasita in toate sistemele de drept in materia raspunderii contractuale, respectiv obligatia partii care isi incalca obligatiile contractuale de a despagubi si de a acoperi celeilalte parti prejudiciul cauzat prin incalcarea obligatiilor care ii revin. In dreptul national regula este reglementata de art. 1.350 Cod civil.
In cazul contractelor care au prevazut expres acest drept in favoarea antreprenorului, acesta din urma nu mai trebuie sa faca demonstratia juridica a tuturor conditiilor raspunderii civile contractuale. Insa si in celelalte cazuri, conditiile raspunderii civile contractuale vor fi verificate si argumentate plecand de la mecanismul de formare a pretului in contractele de antrepriza de lucrari care este fundamentat pe costurile stabilite de antreprenor in considerarea duratei de executie. Ori de cate ori durata de executie se prelungeste, costurile antreprenorului cresc. Componenta de cost suplimentar nu este acoperita de pretul incasat si reprezinta astfel o pierdere/un prejudiciu al antreprenorului pe care beneficiarul trebuie sa-l acopere daca prelungirea duratei de executie este cauzata prin incalcarea de catre beneficiar a propriilor obligatii.
V. Ajustarea pretului la reluarea lucrarilor
O ultima problema de interes priveste riscul pierderilor financiare pe care antreprenorii le vor suporta din cauza cresterii inflatiei intr-o perioada viitoare incerta in care s-ar putea relua lucrarile.
Problema este aplicabila contractelor care nu cuprind o clauza de ajustare/revizuire a pretului, dar si contractelor nationale a caror durata de executie agreata contractual la data semnarii contractului este mai mica sau egala cu 365 de zile, avand in vedere prevederile sub-clauzelor 48.2 si 48.3 care stabilesc ca ajustarea potrivit formulei de la clauza 48.4 se va realiza exclusiv pentru contracte care inca de la data semnarii au prevazut o durata de executie mai mare de 365 de zile.
Exista cel putin doua modalitati de abordare a problemei, iar in oricare dintre acestea raspunsul este acelasi - pretul trebuie ajustat.
Prima varianta - urmarind litera legii in materie de ajustare
Din coroborarea art. 164 alin. (1) din HG nr. 395/2016 cu art. 7 alin. 2 lit. e) din Instructiunea ANAP nr. 2/2018 si art. 7 alin. (5) din Instructiunea ANAP nr. 1/2021 rezulta ca pretul lucrarilor executate ulterior datei de finalizare va fi ajustat daca sunt indeplinite doua conditii: (i) depasirea datei de finalizare nu este cauzata de antreprenor, (ii) in perioada de prelungire sa se fi modificat indicii de cost.
A se vedea textele legale cu cateva comentarii:
- „In conditiile art. 221 din Lege, pe parcursul indeplinirii contractului, pretul poate fi ajustat prin actualizare in cazul in care pe piata au aparut anumite conditii, in urma carora s-a constatat cresterea/diminuarea indicilor de pret pentru elemente constitutive ale ofertei, al caror efect se reflecta in cresterea/diminuarea costurilor pe baza carora s-a fundamentat pretul contractului” - Art. 164 alin. (1) din HG nr. 395/2016.
- „(1) Prin situatie imprevizibila se intelege un eveniment care, fara a intra in sfera fortei majore, nu putea fi prevazut in momentul depunerii ofertei, fiind mai presus de controlul partilor contractante, care nu se datoreaza greselii sau culpei acestora si care are ca efect crearea unei disproportii de prestatii intre parti, afectand interesele comerciale legitime ale uneia dintre acestea.”
- (2) Vor fi asimilate situatiilor imprevizibile, care determina actualizarea pretului contractului, fara a se limita la, urmatoarele:
- e) situatia in care durata de indeplinire/executare a contractului se prelungeste peste termenele stabilite initial in respectivul contract, din motive care nu se datoreaza culpei contractantului. Actualizarea, in acest caz, se aplica cu conditia ca operatorul economic sa nu fi incasat contravaloarea actualizarii costurilor cu titlu de daune-interese” - art. 7 alin. 2 lit. e) din Instructiunea ANAP nr. 2/2018;
- „Pretul contractului se ajusteaza daca durata initiala de indeplinire/executare a contractului se prelungeste indiferent de perioada de prelungire peste termenele stabilite initial in respectivul contract, din motive care nu se afla sub responsabilitatea contractantului si cu conditia ca aceasta ajustare sa reprezinte o modificare nesubstantiala in sensul alin. (1). - art. 7 alin. (5) din Instructiunea ANAP nr. 1/2021.
Cu privire la conditia suplimentara (prevazuta in ultimul text legal citat) ca ajustarea sa reprezinte o modificare nesubstantiala trebuie avut in vedere ca, in realitate, singura conditie care trebuie verificata este aceea ca valoarea de ajustare sa nu depaseasca pragul de 50% din pretul contractului.
Conditia ca ajustarea sa nu creeze un avantaj fata de ceilalti ofertanti sau persoane interesate sa formuleze oferta nu se va mai analiza intrucat orice modificare realizata in temeiul unui act normativ se aplica erga omnes si, in consecinta, s-ar fi aplicat oricarui ofertant care ar fi fost declarat castigator si care, similar constructorului, avea sau nu posibilitatea sa cunoasca prevederea legala in functie de cum aceasta a fost sau nu in vigoare la data ofertei/semnarii contractului.
De retinut si ca, cel putin in practica arbitrala, a fost respins in mod constant argumentul beneficiarilor potrivit caruia prevederile instructiunilor ANAP mai sus citate nu ar fi aplicabile contractelor incheiate ulterior adoptarii lor.
Tot in practica arbitrala s-a stabilit ca, in ipoteza contractului national, se impune ajustarea pretului si in cazul contractelor de executie a caror perioada initiala (la semnare) s-a situat sub pragul de 365 de zile, dar care, din cauze neimputabile antreprenorului, a depasit in final cele 365 zile.
A doua varianta - aplicand regulile generale in materie de raspundere contractuala
Plata contravalorii ajustarii de pret in perioada de prelungire contractuala cauzata de fapta beneficiarului are ca temei si dispozitiile art. 1.350 Cod civil care obliga partea care isi incalca obligatiile contractuale sa despagubeasca cealalta parte independent de interpretarea asupra prevederilor legale mai sus citate referitoare la ajustare.
In primul rand, pur si simplu pentru ca inflatia costurilor cauzeaza o pierdere/un prejudiciu antreprenorului echivalenta cu - si acoperita prin - valoarea de ajustare a costurilor. Cat timp pierderea este ocazionata de incalcarea de catre beneficiar a obligatiilor care ii revin, acesta din urma are obligatia de a repara prejudiciul cauzat antreprenorului.
Demonstratia juridica poate fi mult mai simpla decat cea pe care o poate genera aplicarea prevederilor legale in materie de ajustare.
In al doilea rand, diferenta dintre cele doua temeiuri are si implicatii practice. Daca se accepta ca ajustarea in cazul prelungirii duratei de executie din cauza beneficiarului trebuie realizata cu titlu de daune, va fi exclusa posibilitatea ca beneficiarul sa solicite el insusi ajustarea in minus in cazul deflatiei in temeiul art. art. 164 alin. (1) din HG nr. 395/2016 care impune ajustarea in ambele sensuri (si atunci cand costurile cresc dar si atunci cand ele scad). Recunosc ca diferenta este mai degraba ipotetica in conditiile in care nu stiu daca in istoria recenta in Romania s-a inregistrat deflatie pe o perioada chiar si scurta de timp.
In fine, nu va fi o surpriza daca, in lipsa unor reglementari specifice, beneficiarii, autoritati contractante, vor refuza sa recunoasca antreprenorilor drepturile asociate sistarii, asa cum le vedem noi si cum le-am prezentat mai sus. Scopul analizei noastre va fi totusi atins daca antreprenorii au gasit in ideile de mai sus un minim ghidaj in atitudinea pe care o vor adopta in cazul sistarii proiectelor.
Tot in final, reamintim ca informatiile de mai sus nu reprezinta o analiza juridica angajanta asupra unei situatii determinate, ci opinia personala a autorului asupra contextului avut in vedere in articol.
*** Articol realizat de Dragos Zorin, avocat in cadrul Zorin, Dascalescu si Asociatii, cu expertiza de peste 17 ani in litigii, arbitraje, achizitii publice si constructii.
|
