In mijlocul unei veri toride si a unui context geoeconomic tensionat, Comisia europeana a publicat propunerea pentru un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2028-2034. Directia care se contura inca din luna februarie (Calea catre urmatorul cadru financiar multianual, COM/2025/46 final) a starnit agitatie in randul statelor membre, in special in randul marilor beneficiari ai politicii de coeziune, inclusiv in Romania. Cu o multitudine de provocari noi la nivelul blocului comunitar, Comisia Europeana dadea semne de renuntare la vechea abordare segmentata, cu resurse dedicate pentru politica de coeziune si agricultura, virand catre o abordare mai degraba concentrata pe eficientizarea utilizarii resurselor in

raport cu obiectivele de politici vechi si noi. Se conturau deja aliante nationale si aliante politice care sa combata noua directie propusa dinainte sa se fi lansat, ceea ce a facut ca noua propunere sa fie ajustata pana in ultimul moment. Negocierile pornesc efectiv abia de la acest document.

 

Noul CFM vine cu doua schimbari fundamentale de directie:

• Prima se refera la introducerea Planurilor de Parteneriat National si Regional, instrument care sa asigure o mai buna aliniere nationala in raport cu politicile Uniunii Europene (UE), inclusiv prin absorbirea in acest cadru a fondurilor de coeziune si agricultura. Aproape jumatate din fondurile UE sunt prealocate pentru aceasta componenta, regiunile mai putin dezvoltate au o alocare „minima obligatorie” si alocarile directe pentru fermieri vin cu un mecanism de protectie;

• Cea de-a doua este legata de competitivitate, adresata in lumina rapoartelor Draghi si Letta, ca un element de supravietuire a UE in noua ordine globala. 450 miliarde EUR vor fi alocate competitiv pentru proiecte de cercetare si dezvoltare, inovare, in materie de digitalizare, dar si de securitate.

Ce ne sperie, de fapt, la Bucuresti cand ne uitam la noua abordare propusa de Comisia Europeana? Prealocarea Romaniei este mai mare, alocarea bugetara este suficienta pentru prioritatile tarii, ceea ce inseamna ca ar trebui sa ne mentinem fara dificultati statutul de beneficiar net si la orizontul anului 2034.

 

Cu toate acestea, Romania duce o lupta ipotetica in raport cu noul cadru financiar. In contextul unei rate de absorbtie de 10% dupa jumatatea actualei perioade de implementare, Romaniei ii va fi dificil sa justifice ca fondurile de coeziune ii sunt cruciale. In acest caz, nici performanta in raport cu obiectivele de politici nu este de ajutor. Desi progresul Romaniei este semnificativ in termeni generali de la aderare – in arii precum PIB, PIB per capita etc.- persista decalaje regionale si inechitati sociale structurale pentru care fondurile nu si-au gasit o utilizare eficienta. O lipsa de capacitate administrativa dublata de bariere administrative si birocratice au blocat de facto cele mai multe fonduri.

 

Nici Planul National de Redresare si Rezilienta (PNRR), ce a servit ca inspiratie pentru planurile propuse de Comisie care intentioneaza sa stimuleze reformele la pas cu investitiile, nu reprezinta o sursa de incredere pentru Romania. Prin raportarea la performanta actuala, atat reformele cat si investitiile au inregistrat intarzieri semnificative ce pun in pericol peste jumatate din sumele alocate. Dincolo de lipsa capacitatii de implementare, atunci cand nici jaloanele privind reformele nu sunt indeplinite, pare ca vointa politica este ceea ce ii lipseste Romaniei.

 

Inainte de a-si consolida o pozitie realista de negociere pentru noul CFM, Romania trebuie sa se uite cu sinceritate catre sine – cum isi poate creste capacitatea administrativa, cum poate reduce barierele birocratice si administrative, mentinand totodata integritatea fondurilor, cum poate lansa apeluri realiste, conectate la realitatile socio-economice actuale, cu implicarea comunitatilor, cum poate atrage investitii private care sa completeze granturile si cum poate sustine ecosisteme de afaceri care sa aduca in tara banii din fondul pentru competitivitate.

 

Pentru toate acestea, dar mai ales pentru coordonarea politicilor si investitiilor la nivel macro, astfel incat fondurile europene sa nu fie doar bani cheltuiti, ci si investitii pentru bunastarea si competitivitatea Romaniei intr-o lume in schimbare, este nevoie nu doar de expertiza si viziune, ci mai ales de vointa politica. In absenta acesteia, Romania va continua sa fuga de ea insasi cu planuri nerealiste si ineficiente si sa arate spre Bruxelles pentru nereusitele sale.