Nu mai proiectam locuinte de mai bine de cinci ani. Totusi, am fost implicati in cateva proiecte de masterplaning, pentru suprafete mai mari de teren care trebuie regenerate, in diferite orase, si pot spune ca am atins asa si probleme de locuire. Proiecte de locuinte individuale sau colective pentru clienti si dezvoltatori privati nu mai facem. In istoria biroului nostru, ceea ce puteti vedea si pe site-ul nostru din internet, am acumulat un portofoliu consistent de locuinte. S-au realizat dupa proiectele noastre peste 3.000 de locuinte in peste 30 de localitati din Romania si am proiectat, in diferite faze, fara sa se realizeze, mai mult de 5.000 de locuinte.

 

Daca va intrebati de ce nu mai facem proiecte de locuinte, va raspund: pentru ca piata de dezvoltare imobiliara rezidentiala este speculativa si chiar vulgara pe alocuri, cu implicatii politice, coruptie si scandaluri. Mai mult, nu se plateste calitatea arhitecturii, ci capacitatea de a obtine randament investitional si avize si autorizatii mai rapid decat concurenta. Ori pe noi nu ne intereseaza asa ceva. Va intrebati atunci cum de am facut peste 8.000 de locuinte proiectate, din care peste 3.000 realizate? Raspunsul combina mai multe explicatii: asta a fost mai demult, inainte ca piata sa se inflameze in halul in care e acum; o buna parte dintre cele realizate, peste 1.800, au fost sociale, avand statul client si fiind asociati cu constructori britanici, foarte calificati; am avut si clienti de foarte buna factura, care sunt rari. Acum nu mai vrem sa aflam, la sfarsitul colaborarii, daca cei cu care am lucrat au fost onesti sau rapace.

 

Sectorul rezidential este cel mai speculativ dintre toate zonele dezvoltarii imobiliare. El se bazeaza pe nevoile, credulitatea, incompetenta sau chiar prostia cetatenilor, pe care de multe ori ii induce in eroare sau chiar ii lasa cu banii dati si locuinta neprimita la timp sau deloc. Tot aici, arhitectii sunt momiti sa deseneze inainte de a avea contracte semnate si raman neplatiti pentru munca lor, de multe ori. Daca creste costul de realizare si implicit de vanzare al locuintelor in euro pe metru patrat, ce credeti ca se intampla cu locuintele, ca tendinte? Devin mai mici, mai meschine, mai putin confortabile, nu ca ar fi fost foarte confortabile mai inainte…

 

In prezent se proiecteaza locuinte care nu respecta cerintele minime din lege, ca sa nu mai vorbim de confort. Sigur, exista multe nu neaparat exceptii, dar proiecte bune. Exista segmentul care mizeaza, in afacerile cu locuinte, pe reputatie si calitate, dar nu mi se pare ca acesta domina piata. Dupa pandemie, au inceput sa intereseze si mai mult spatiile exterioare, logii, balcoane, curti private sau spatiile comune din ansamblu, locurile de parcare, camera in plus, pentru activitati la domiciliu, eficienta energetica si locatia, vecinatatile, distanta fata de dotari si transportul in comun. Incepe sa conteze tot mai mult UNDE, nu doar CE.

 

Despre arhitectura rezidentiala, cu exceptia catorva birouri foarte bune, mai ales din Bucuresti, ceea ce se realizeaza este, in cel mai bun caz, decent. La toate premiile de arhitectura organizate de organizatiile profesionale ale arhitectilor, locuintele colective nu ajung pe podiumuri pentru ca sunt, culmea, fara suflet. Sunt masini de facut bani, care nu produc incantare si frumusete. Dupa ce au fost construite, miile de locuinte colective aruncate pe piata devin subiecte de amenajare interioara, contribuind la consolidarea unei alte piete conexe, cea a designului de interior. Aici, unde nu e nevoie de autorizatii, se dezlantuie o concurenta intre profesionisti, semiprofesionisti si amatori, sau cum li se spune mai nou, antreprenori. Multi isi castiga banii din comisioanele pe care le primesc de la distribuitorii de materiale, sisteme, mobilier si decoratiuni, care ii transforma, astfel, in agentii lor de vanzari.

 

Noi, arhitectii, avem un cod etic care nu ne permite sa luam comisioane. Cei care o fac, nu il respecta. Ceilalti insa, pe piata de interioare, nu au o asemenea lege morala si devin cu usurinta intermediari in vanzarea de faianta, robineti si clante. Asta nu creste calitatea locuintelor, desi Instagramul ne ofera fotografii sau imagini virtuale atragatoare cu noile apartamente, dar cei care doresc sa inchirieze de pe piata locuinte mobilate afla ca bunul gust nu prea circula in acest domeniu. Eu raman, totusi, optimist si ma bazez pe doi factori. Primul tine de clientela tanara, mai educata, mai umblata prin lume si poate mai inspirata, ca sa nu zic mai culta, termenul fiind sensibil. Al doilea tine de faptul ca tinerii arhitecti si designeri au sansa sa intre in profesie prin astfel de proiecte, invatand, pe banii clientului, cum se proiecteaza, cum se executa si mai ales cat de mult e de lucru, ca sa ceara un onorariu just pentru ce au de facut.