Preocupata de tendintele globale in arhitectura si constructii, PlanRadar a realizat o cercetare aprofundata in 12 tari pentru a intelege modul in care arhitectii se adapteaza la schimbare si isi planifica viitorul, dar si pentru a afla cum prevad expertii ca va arata arhitectura in urmatoarele decenii.

Derulat cu ajutorul arhitectilor si urbanistilor din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Austria, Franta, Spania, Italia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Polonia si Emiratele Arabe Unite, studiul readuce in atentie pe plan global necesitatea intelegerii impactului puternic pe care noile constructii il au asupra mediului.

10 teme comune se regasesc in preocuparile specialistilor: sustenabilitate, cladiri Net Zero, design-ul centrat pe om (people centric), cladiri integrate in mediul inconjurator, rezilienta, reutilizarea cladirilor, centuri verzi in jurul oraselor, regenerare urbana, cartiere multifunctionale, materialele viitorului.

Proiectul de cercetare “Arhitectura Viitorului” include analiza si concluziile a numeroase studii si rapoarte oficiale realizate de asociatii de profil (urbanisti, arhitecti, ingineri civili), designeri de produs si amenajari interioare, producatori de mobila, jurnalisti in domeniu, si publicate in perioada 2020 – 2022. Proiectul analizeaza tendintele, prioritatile si strategiile viitoare pentru arhitectura si a fost lansat anul acesta, la initiativa PlanRadar, solutia de software pentru managementul proiectelor de constructii si imobiliare, cu clienti la nivel global, inclusiv in Romania.

 

- 100% din tari considera ca sustenabilitatea este principala tendinta care influenteaza arhitectura actuala

- 33% intentioneaza sa implementeze mai multe spatii verzi

- 9 din 12 tarile analizate favorizeaza proiectele urbane care acorda prioritate oamenilor *people first

- 50% doresc sa reduca expansiunea urbana si sa construiasca orase mai dense

- 66% din tari se concentreaza in proiectele locale pe conservarea apei

- 2/3 din tari considera canepa un material de constructie cu mare potential

- 7/12 din tarile analizate sunt in favoarea design-ului biofilic

- Republica Ceha prevede locuinte mai mici pentru gospodarii pentru economisirea resurselor

- Simplu, nu inteligent: Germania isi exprima rezerve fata de orasele inteligente

Pentru multe dintre natiunile evaluate, sustenabilitatea, ca parte din strategia pe termen lung a UE pentru 2050, in cadrul careia blocul European aspira sa fie neutru din punct de vedere climatic pana in 2051, este un parcurs firesc. Intrucat constructiile contribuie in mod semnificativ la emisiile de carbon, atat in timpul fazei de constructie, cat si in timpul functionarii si ocuparii unei cladiri, o serie de masuri pentru diminuarea emisiilor de carbon se impun din partea guvernelor si a autoritatilor locale.

 

In constructii, Net Zero inseamna dezvoltarea de cladiri a caror constructie si exploatare implica costuri foarte mici de carbon. Utilizarea energiei in toate etapele trebuie redusa, iar cladirile trebuie sa functioneze cat mai eficient posibil. Cum se poate realiza acest lucru? Prin utilizarea de materiale inovatoare si implementarea biofiliei, ar putea fi posibil ca o cladire finalizata sa poata capta carbonul. Nu exista un singur mod, unic si infailibil de a construi cladiri Net Zero. Cu toate acestea, arhitectii, inginerii si cercetatorii in domeniul materialelor cauta in mod constant sa aduca imbunatatiri. Un principiu de baza al gandirii moderne in materie de sustenabilitate, Net Zero este o strategie comuna pentru a realiza progrese masurabile in directia unor cladiri ecologice.

10 tari din cercetare mentioneaza Net Zero ca fiind o tendinta cheie in arhitectura reflecta presiunile legale existente pentru a realiza imbunatatiri in acest domeniu.

Absenta Ungariei din aceste 10 tari poate reflecta faptul ca s-a angajat sa isi reduca emisiile doar cu 7% pana in 2033. Cu toate acestea, Polonia s-a angajat, de asemenea, la o reducere de numai 7% in acest interval de timp, dar citeaza totusi Net Zero ca fiind o preocupare majora. Emiratele Arabe Unite si-au stabilit obiectivul de a ajunge la Net Zero pana in 2050, dar, intrucat acest obiectiv a fost anuntat abia in octombrie 2021, ne asteptam ca el sa se reflecte in orice document strategic viitor.

Exista multe fatete si strategii care intervin in proiectul unei cladiri si a unei comunitati locuibile. In mod fundamental, arhitectura locuibila este cea care sprijina bunastarea fizica si mentala a locatarului, care plaseaza omul in centrul proiectarii.

Caracteristicile comune ale unei cladiri si ale unei comunitati locuibile contribuie, de asemenea, la obiectivele de sustenabilitate. Astfel, mersul pe jos reduce nevoia de deplasari lungi si poluante, dezvoltarile mixte de inalta densitate ofera oportunitati pentru o utilizare mai eficienta a spatiului si a resurselor; integrarea oportunitatilor de transport public si identificarea de solutii eficiente de incalzire si racire, in functie de climatul local, sunt principalele masuri care se iau in calcul in proiectarea people centric.

Printre tarile care afirma ca sporirea locuibilitatii este un obiectiv-cheie se numara Marea Britanie, Germania, Austria, Spania, Republica Ceha, Emiratele Arabe Unite si Polonia.

 

Desi cladirile sunt rareori construite in mod izolat, mediul inconjurator al unei cladiri poate fi exploatat, influentand proiectarea sistemelor de incalzire si de racire, aparitia umbrei acolo unde este necesar, dar si accesul la facilitati naturale locale - apa, vant, lumina solara sau energie geotermala.

Totusi, pentru a proiecta pe deplin o cladire ca parte a mediului inconjurator, proiectantul trebuie sa fie constient si de daunele potentiale pe care constructia le poate provoca zonei inconjuratoare. Institutul American al Arhitectilor abordeaza in profunzime acest subiect in raportul “Cadrul pentru excelenta in proiectare”. In "Proiectarea pentru ecosisteme", AIA afirma ca "O buna proiectare aduce beneficii reciproce locuitorilor umani si non-umani" 4.

In acest scop, ei sugereaza o serie de bune practici de proiectare, inclusiv incorporarea de plante care atrag polenizatorii, adaugarea de strategii de proiectare care sa descurajeze coliziunea cu pasarile si evitarea crearii unei poluari luminoase excesive. Astfel, mediul inconjurator poate fi exploatat de catre proiectant pentru a crea un mediu placut si durabil pentru oameni, dar cladirile pot fi, de asemenea, adaptate pentru a avea un impact net pozitiv asupra mediului lor natural.

Printre tarile care declara ca sunt interesate de proiectarea cladirilor in armonie cu mediul se numara SUA, Germania, Franta, Slovacia, Italia si Polonia.

Conceptul de cladiri reziliente se afla la granita dintre doua tendinte identificate anterior: cea a sustenabilitatii si cea a locuibilitatii.

O tendinta in directia cladirilor reziliente recunoaste faptul ca schimbarile climatice locale reprezinta o provocare pentru locuitori. De exemplu, zonele din Europa Centrala si de Vest sunt afectate de inundatii mai frecvente, in timp ce Europa de Sud se confrunta cu un risc crescut de incendii de padure. Intre timp, SUA se confrunta cu valuri de caldura mai lungi si mai intense, ceea ce duce la incendii de vegetatie in zone ale tarii care anterior erau considerate sigure de acest tip de catastrofa, cum ar fi nord-vestul Pacificului, precum si cu uragane mai intense, in special de-a lungul coastei de est. De asemenea, din anul 2005, in sud-vestul tarii se manifesta o asa-numita "megaseceta".

In timp ce Emiratele Arabe Unite pot fi considerate uneori relativ sigure in fata schimbarilor climatice, avand in vedere climatul sau desertic, pe site-ul propriu al guvernului se afirma ca "Emiratele Arabe Unite sunt clasificate printre categoriile de tari cu cea mai mare rata de vulnerabilitate la impactul potential al schimbarilor climatice din lume". Acestia preconizeaza ca acest lucru va creste temperaturile deja ridicate si va reduce si mai mult precipitatiile, provocand secete, in timp ce, simultan, nivelul marii va creste si va exista o frecventa mai mare a furtunilor.

 

Reutilizarea adaptiva este o alta strategie care deriva din obiectivele de sustenabilitate. In general, este mai sustenabil sa se renoveze, sa se reutilizeze sau sa se refoloseasca o structura existenta decat sa se demoleze o structura si sa se construiasca una noua in locul ei. Este mai rapida, mai rentabila si utilizeaza mai putine materiale. De asemenea, reutilizarea permite proprietarilor si dezvoltatorilor sa pastreze cladirile de patrimoniu care pot fi protejate de legile locale.

Cu toate acestea, reutilizarea nu este intotdeauna un proces simplu. De exemplu, cladirile mai vechi pot deveni structural nesigure, iar remedierea acestui lucru intr-un mod eficient din punct de vedere al costurilor si al fortei de munca poate fi extrem de dificila. De asemenea, unele cladiri au fost proiectate pentru utilizari atat de specifice incat ar fi nevoie de o cantitate mare de munca pentru a le transforma in structuri multifunctionale.

In pofida acestor provocari, 41% dintre tarile intervievate prevad ca, in urmatoarele decenii, va exista un volum mai mare de reutilizare si reconversie a cladirilor.

Printre tarile care manifesta un interes strategic pentru reutilizarea cladirilor se numara SUA, Marea Britanie, Austria, Franta si Spania.

Din 1955, Marea Britanie a demarat o politica de clasificare a terenurilor neamenajate din jurul oraselor drept "centura verde". Austria a protejat propria centura verde a Vienei inca din 1905. Prima centura verde din SUA a fost legiferata in Kentucky in 1958, iar multe alte state si orase au urmat exemplul acesteia. Intre timp, in Spania, Madridul a fost mult timp inconjurat de o centura verde naturala, pana cand expansiunea rapida a orasului a eradicat o parte din ea. Acum, exista un proiect in curs de desfasurare pentru a reinnoi centura verde si a reface padurile.

Desi conceptul de centura verde nu este atat de popular in Franta, Parisul a fost inconjurat de o serie de ziduri care au limitat expansiunea orasului de-a lungul istoriei. Ultimul sau zid a fost demolat in 1931, permitand orasului sa se dezvolte si sa devina metropola care este astazi. In prezent, in Franta se discuta din nou despre centurile verzi pentru a preveni expansiunea urbana, un proces fiind in curs de desfasurare la Rennes.

Aceste proiecte de centuri verzi urbane au pus presiune asupra spatiului dezvoltat existent. Pentru ca populatia sa continue sa creasca, tot spatiul utilizat in interiorul centurii verzi trebuie sa fie maximizat. Intre timp, este mai usor sa se atinga obiectivele de sustenabilitate prin modernizarea cladirilor existente. Reutilizarea si reconversia cladirilor face posibila realizarea cresterii populatiei fara a recurge la extinderea urbana.

 

Regenerarea urbana se refera la practica de reinnoire si imbunatatire a cartierelor urbane care se afla in diferite tipuri de degradare. Zonele care sunt vizate de regenerarea urbana au adesea cladiri si facilitati degradate. De asemenea, acestea sunt adesea defavorizate din punct de vedere socio-economic, iar companiile din aceste zone pot avea dificultati in a prospera.

Scopul regenerarii urbane este de a aduce o noua viata in aceste cartiere - stimuland o calitate a vietii imbunatatita pentru locuitori si o crestere economica pentru afacerile locale. Alternativ, regenerarea urbana poate fi solicitata atunci cand o zona a fost folosita in scopuri industriale, cum ar fi zonele portuare si depozitele, dar aceste industrii nu mai sunt prezente in zona. Aceste terenuri industriale dezafectate sunt adesea zone ideale pentru reamenajare.

Regenerarea urbana a fost deseori criticata pentru ca provoaca imbogatirea si stramutarea locuitorilor existenti. Strategiile de regenerare urbana pot include: Finantarea regenerarii zonelor industriale dezafectate, Investitii in infrastructura de transport, Finantarea reparatiilor si imbunatatirea intretinerii facilitatilor locale, cum ar fi parcurile, bibliotecile si serviciile pentru tineret, Oferirea de stimulente dezvoltatorilor pentru a creste stocul de locuinte sau pentru a renova proprietatile existente, Investitii in industria turismului si dezvoltarea de facilitati care sa atraga vizitatori.

Districtele multifunctionale includ toate tipurile de cladiri - rezidentiale, educationale, comerciale, de retail. Acest tip de cartier este esential daca un planificator urban doreste sa reduca dependenta de masini.

Districtele multifunctionale permit, de asemenea, planificatorilor urbani sa mentina densitatea populatiei la un nivel relativ ridicat. In loc sa raspandeasca facilitatile in diferite districte, fiecare district poate fi folosit pentru locuinte. Extinderea urbana este recunoscuta ca fiind un proces daunator din cauza cresterii emisiilor de CO2, a cresterii solului artificial si a timpului si energiei suplimentare necesare pentru a se deplasa de la un cartier la altul.

Districtele multifunctionale pot contribui la compactizare si la reducerea impactului de mediu al zonei urbane, avand in acelasi timp un impact pozitiv asupra comunitatii locale, permitand o mai mare mobilitate pietonala.

In Germania, cartierele multifunctionale au fost o alegere deliberata de planificare inca din anii 1970, zonele de locuit, oportunitatile de educatie si de angajare si oportunitatile de recreere fiind integrate in mod deliberat. Intre timp, in Spania, majoritatea locuitorilor oraselor locuiesc in apartamente. In prezent, orasele spaniole se confrunta cu provocarea de a integra suburbiile si noii sateliti urbani.

Exista o nevoie potential similara in Republica Ceha, unde o mare parte din fondul locativ a fost construit in timpul guvernului socialist. Aceste blocuri rezidentiale de mari dimensiuni au incercat sa creeze locuinte egalitare, dar adesea erau prost conectate cu alte facilitati. Imediat dupa instaurarea regimului comunist, guvernul a transferat responsabilitatea planificarii urbane catre municipalitati, iar majoritatea locuintelor au fost privatizate, ceea ce a dus la o pauza in dezvoltarea urbana si la o integrare mai stransa a cartierelor.

In Polonia s-au inregistrat probleme similare cu cele din Republica Ceha. Avand in vedere ca atat industrializarea, cat si urbanizarea au avut loc intr-un ritm extraordinar la jumatatea secolului al XX-lea, constructorii au acordat prioritate dezvoltarilor rezidentiale uriase. Magazinele, restaurantele, scolile si alte facilitati au fost planificate pentru a fi construite mai tarziu, ceea ce inseamna ca populatiile uriase au fost adesea deservite insuficient. In timp ce orasele mai vechi, care au fost mai putin afectate in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si-au pastrat o mare parte din caracterul si diversitatea lor, orasele mai mici sau mai industriale au fost aproape in intregime remodelate. In timp ce celelalte natiuni care adopta aceasta abordare au adesea probleme existente de rezolvat, Emiratele Arabe Unite a inceput dezvoltarea urbana abia in anii 1950, iar cel mai mare boom a avut loc in ultimii 25 de ani.

Dubai si-a planificat in mod explicit orasul pentru a atrage turismul si investitiile din intreaga lume, in loc sa se concentreze pe un numar relativ mic de rezidenti. Cu toate acestea, orasul se dezvolta rapid - de la mai putin de 1 milion de locuitori in 2000 la peste 3,4 milioane in 2022, cu o populatie estimata sa ajunga la 6,5 milioane de locuitori pana in 2040. Avand in vedere numarul atat de mare de persoane care vin in EAU si in special in Dubai, este posibil ca obiectivul specific de a dezvolta cartiere multifunctionale sa contribuie la a-i face pe noii sositi sa se simta ca acasa.

5 din cele 12 tari analizate considera ca districtele multifunctionale reprezinta o tendinta-cheie in planificarea urbana in urmatorul deceniu - Germania, Spania, Republica Ceha, Emiratele Arabe Unite si Polonia.

 

O directie clara este data de materialele inteligente, momentan destul de scumpe.

O tendinta bine stabilita insa este intoarcerea la materialele organice, usor de cultivat sau de fabricat. Paiele, lemnul, argila, bambusul, canepa - toate acestea sunt materiale de constructie traditionale de sute, daca nu chiar de mii de ani. In prezent, aceste materiale, cu cateva ajustari suplimentare din partea cercetatorilor in domeniul materialelor si a producatorilor de produse, reprezinta alternative sustenabile si cu costuri de productie mult mai reduse.