Desi in ultimele decenii sectorul de activitate ce presupune realizarea fatadelor cortina a luat o amploare deosebita - fenomen care a fost resimtit cu mare intensitate inclusiv in Romania dupa anii '90 - activitatea pe segmentul respectiv a consemnat o incetinire semnificativa odata cu declansarea recesiunii, in urma cu cinci ani. Tendinta respectiva este fireasca, mai ales pe o piata cum este cea nationala, in care dezvoltarea imobilelor de birouri a avut loc intr-un mod haotic, fara a se tine cont de cerintele minimale in legatura cu urbanismul, proximitatea fata de mijloacele de transport in comun, dimensiunea reala a cererii etc. Desi au fost realizate in conditii aproximativ similare din punct de vedere tehnic celor aplicate in tarile vest-europene (cu anumite "adaptari" specifice), imobilele de birouri din clasa A, care constituie principalele structuri ce beneficiaza de pereti cortina, au in acest moment un grad destul de redus de ocupare. Cauzele sunt multiple si rezida, in principal, in lipsa fondurilor necesare pentru inchiriere. Aceasta determina, in mod obiectiv, o cerere extrem de scazuta pentru companiile specializate in executia structurilor vitrate de anvelopare. Dupa 2009, multe firme care activau in acest domeniu si-au restrans activitatea sau, la limita, au declarat falimentul, tocmai din cauza penuriei de lucrari. A existat o perioada destul de lunga cand, chiar la nivelul Capitalei, nicio lucrare din categoria respectiva nu a fost lansata, astfel incat societatile specializate s-au vazut nevoite sa se reorienteze pentru a evita reorganizarea. Un debuseu identificat relativ recent a fost acela al ofertarii pe pietele externe, cu atat mai mult cu cat companiile locale detineau suficient de multa experienta in domeniu pentru a concura de la egal la egal cu societatile similare mult mai consacrate din Europa Occidentala. De asemenea, avantajul competitiv al pretului a reprezentat un argument puternic, asigurand intr-o mare masura succesul unui asemenea demers. Din pacate, pentru abordarea obiectivelor situate la distante relativ mari de centrele de productie, a fost necesar un efort logistic semnificativ, care nu a putut fi sustinut decat de societatile cu potential deosebit din acest punct de vedere.