Rezistenta la foc a materialelor componente ale fatadelor
Rezistenta la foc a materialelor ce intra in componenta anvelopantelor imobilelor, indiferent care este destinatia acestora, constituie o caracteristica de performanta de maxima importanta, riscurile generate de probabilitatea izbucnirii unui incendiu fiind reale, iar consecintele - evidente. Desi, la o prima evaluare, s-ar parea ca fatadele au un rol decisiv din acest punct de vedere doar in masura in care asigura legatura nemijlocita dintre mediul interior si cel exterior, in realitate problematica este mult mai complexa. O dovada in acest sens este data, de pilda, de dificultatea procesului de definire corecta si completa a caracteristicii de echipotentialitate a unui perete cortina de catre comisia care se ocupa de revizuirea standardului EN 13830. Realizarea incorecta a unei asemenea structuri implica asumarea unor riscuri uriase, un exemplu convingator in acest sens fiind constituit de aprinderea instantanee a unui perete cortina la o cladire din centrul Capitalei in urma cu cativa ani, tocmai din motivul neglijarii acestor aspecte si al utilizarii unor materiale neconforme (neignifugate) pentru izolarea fatadei ventilate. Exemplele nu se opresc aici, expertii din domeniu avertizand in numeroase ocazii ca, mai ales la astfel de structuri moderne, se impune aplicarea unor masuri speciale de protectie, cum ar fi, de pilda, folosirea unor sisteme speciale de sticla, instalarea unor bariere care sa impiedice transmiterea focului intre etaje etc. Din nefericire, tragediile care au marcat Romania in ultimii ani au fost deseori legate de materiale ce sunt folosite pe scara larga in industria locala de tamplarie si, printre altele, o problema ce necesita solutionarea rapida in perioada urmatoare este constituita de legislatia valabila in domeniul protectiei la incendiu a cladirilor.