Intr-un context in care mediul construit se confrunta cu presiuni majore - de la vechimea fondului construit pana la efectele schimbarilor climatice - monitorizarea comportarii in timp a constructiilor devine o componenta esentiala a sigurantei publice si a durabilitatii investitiilor, potrivit Asociatiei Profesionale pentru Monitorizarea Geotehnica si Structurala (APMGS). 

"Aceasta nu este o opinie, ci o cerinta expresa a cadrului legislativ actual: Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii si Normativul P130/2025 privind urmarirea comportarii in exploatare a constructiilor stabilesc clar obligatiile beneficiarilor, proiectantilor, executantilor si administratorilor in materie de monitorizare. Pentru un beneficiar modern - fie el public sau privat - monitorizarea nu este un cost suplimentar, ci o investitie strategica in control, predictibilitate si siguranta", spun reprezentantii APMGS.

 

Legea nr. 10/1995 impune beneficiarului obligatia de a asigura conditiile pentru realizarea, urmarirea si exploatarea constructiilor in siguranta. Art. 22 din lege prevede clar ca beneficiarii, investitorii si administratorii trebuie sa organizeze activitati de urmarire a comportarii in exploatare si de intretinere a constructiilor.

Aceasta obligatie este detaliata de P130/2025 - Normativ privind urmarirea comportarii in exploatare a constructiilor, emis prin Ordinul MDLPA nr. 770/30.05.2025, care:

• defineste scopul urmaririi: identificarea in timp a modificarilor parametrilor structurali si geotehnici;

• stabileste continutul programului de urmarire (parametri, metode, frecvente, instrumentatie, praguri de alerta, raportare);

• precizeaza responsabilitatile: proiectantul elaboreaza programul, executantul asigura instalarea, iar beneficiarul il implementeaza si il mentine activ in exploatare.

In lipsa unui program de monitorizare conform P130/2025, beneficiarul nu indeplineste cerinta de siguranta in exploatare impusa de Legea nr. 10/1995.

Mai mult, Legea nr. 50/1991 conditioneaza autorizarea lucrarilor de existenta unei documentatii tehnice conforme cu reglementarile tehnice in vigoare. Aceasta inseamna ca, pentru constructiile noi sau reabilitate, monitorizarea trebuie prevazuta inca din faza de proiect, nu adaugata ulterior.

 

Conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, constructorul are obligatia de a:

• executa lucrarile in conformitate cu proiectul tehnic si detaliile de executie;

• asigura conditiile tehnice si de calitate pentru instalarea echipamentelor si sistemelor de monitorizare;

• participa la faze determinante si receptii, alaturi de proiectant si operatorul autorizat;

• pastra si proteja instrumentatia montata pe durata executiei;

• consemna in cartea tehnica a constructiei toate lucrarile aferente monitorizarii.

De asemenea, conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii, constructorul este obligat sa respecte proiectul autorizat si normativele tehnice aplicabile, inclusiv P130/2025, care prevede cerintele de urmarire a comportarii in timp a constructiilor si terenurilor de fundare.

 

In timpul executiei, constructorul are un rol determinant in reusita unui program de monitorizare:

• Coordoneaza lucrarile civile astfel incat zonele destinate amplasarii senzorilor (in fundatii, pereti, grinzi, structuri metalice sau teren) sa ramana accesibile si conforme cu proiectul;

• Pregateste traseele si suporturile pentru cabluri, carcase, tuburi de protectie si elemente de conexiune;

• Respecta indicatiile proiectantului si ale operatorului autorizat privind conditiile de mediu (umiditate, temperatura, vibratii) si evitarea deteriorarii echipamentelor;

• Colaboreaza activ cu operatorul de monitorizare in timpul instalarii instrumentatiei, oferind sprijin logistic si acces la punctele de lucru;

• Participa la verificarea si receptia lucrarilor de monitorizare, semnand procesele-verbale aferente.

Orice deviere, neglijenta sau lipsa de coordonare in aceasta etapa poate compromite acuratetea datelor masurate, afectand interpretarea ulterioara a comportarii constructiei.

 

Constructorul nu efectueaza el insusi lucrarile de urmarire, ci creeaza conditiile tehnice pentru ca operatorul autorizat ISC sa le poata executa in siguranta.

Conform HG nr. 808/2005, lucrarile de verificare, analiza si incercare privind starea tehnica a constructiilor si urmarirea comportarii in timp pot fi realizate numai de laboratoare si operatori autorizati, care utilizeaza echipamente certificate si personal atestat.

Rolul constructorului este, asadar, complementar:

• sa asigure accesul operatorilor in punctele de masurare;

• sa protejeze instrumentatia montata pe toata durata executiei;

• sa semnaleze eventualele deteriorari sau modificari in zonele instrumentate;

• sa nu intervina neautorizat asupra echipamentelor sau cablurilor montate.

Aceasta colaborare este esentiala pentru ca sistemul de monitorizare sa functioneze conform cerintelor tehnice din proiect.

 

Un constructor modern trebuie sa inteleaga ca monitorizarea nu este o cerinta formala, ci un instrument care ii aduce beneficii directe:

• ofera date obiective despre tasari, deplasari, vibratii si alte fenomene aparute in timpul executiei;

• permite corectarea timpurie a abaterilor, evitand probleme majore la final;

• furnizeaza dovezi tehnice pentru receptia lucrarilor si pentru verificarea respectarii cerintelor de calitate;

• consolideaza reputatia constructorului ca partener de incredere care lucreaza in spiritul sigurantei si transparentei.

In proiectele complexe - spitale, poduri, infrastructura subterana, baraje sau cladiri inalte - monitorizarea devine un sistem de control in timp real asupra executiei, indispensabil pentru conformitatea tehnica.

 

Monitorizarea comportarii in timp a constructiilor nu este o particularitate a legislatiei romanesti, ci o cerinta esentiala a cadrelor normative europene si internationale care guverneaza siguranta si durabilitatea constructiilor.

Standardele fundamentale - EN 1990 (Eurocod - Baza proiectarii structurilor), ISO 13822 (Evaluarea structurilor existente) si ISO 55000 (Managementul activelor) - stabilesc principii clare care justifica includerea sistemelor de monitorizare ca instrument obligatoriu de verificare si intretinere a performantei pe durata de viata a constructiilor.

 

Conform EN 1990:2023 + A1:2024, o constructie trebuie proiectata si executata astfel incat sa-si mentina siguranta, functionalitatea si durabilitatea pe intreaga durata de viata proiectata (art. 2.1 (1)-(2)P).

Standardul cere aplicarea de masuri de prevenire a degradarii si de verificare a performantei (art. 3.1 (2)), ceea ce, in practica, se traduce prin urmarirea sistematica a parametrilor structurali si geotehnici.

Astfel, Eurocodul plaseaza conceptul de verificare continua a performantei in centrul procesului de asigurare a calitatii pe termen lung.

 

ISO 13822:2010 (SR EN ISO 13822:2014) defineste monitorizarea drept mijloc esential de obtinere a informatiilor despre performanta reala a unei constructii.

Sectiunile 5.3 si 6.1.3 prevad explicit ca informatiile necesare evaluarii se obtin din documentatie, inspectii, incercari si monitorizare, iar rezultatele acestor activitati trebuie folosite pentru confirmarea ipotezelor de calcul si pentru decizii de reabilitare (sectiunea 8.3).

Prin urmare, monitorizarea nu este o optiune, ci o componenta integrata a procesului de evaluare si intretinere responsabila a constructiilor existente.

 

ISO 55000:2014 (SR ISO 55000:2017) promoveaza o abordare strategica a administrarii patrimoniului construit, bazata pe informatii fiabile si actualizate.

Standardul precizeaza ca deciziile privind investitiile, mentenanta si exploatarea trebuie sa se fundamenteze pe date masurate, analizate si verificate (art. 2.5 si 3.2).

In acest sens, sistemele de monitorizare structurala si geotehnica furnizeaza baza de date obiectiva pentru aplicarea principiilor de asset management si pentru trecerea de la mentenanta corectiva la mentenanta predictiva.

In concluzie, aceste trei standarde - EN 1990, ISO 13822 si ISO 55000 - converg catre acelasi principiu: durabilitatea si siguranta constructiilor nu pot fi garantate fara verificare si masurare continua.

Monitorizarea devine astfel un instrument de guvernanta tehnica si financiara, recunoscut international ca parte indispensabila a ciclului de viata al investitiilor, de la proiectare pana la exploatare si reabilitare.

 

Un sistem de monitorizare geotehnica si structurala bine proiectat si instalat ofera date obiective si continue despre starea reala a unei constructii:

• tasari si deplasari ale fundatiilor;

• fisuri, inclinari, vibratii sau deformari structurale;

• variatii de presiune interstitiala in sol;

• influente externe (cutremure, trafic, variatii termice).

Aceste informatii pot fi corelate cu modelele structurale si geotehnice si transformate in tablouri de bord digitale, utile pentru:

• planificarea lucrarilor de intretinere preventiva;

• justificarea cheltuielilor de mentenanta;

• audituri tehnice si financiare;

• certificarea sigurantei in fata autoritatilor sau asiguratorilor.

Astfel, monitorizarea devine o investitie care genereaza economii reale, prin prevenirea defectelor majore si prin extinderea duratei de viata a constructiilor.

 

Conform P130/2025, un program complet de urmarire a comportarii trebuie sa includa:

• Obiectivele si parametrii de monitorizare - stabiliti in faza de proiectare (tasari, deplasari, vibratii, fisuri, presiuni etc.);

• Metodele si instrumentatia utilizata, cu precizarea amplasamentului, a conditiilor de instalare si a intervalelor de masurare;

• Pragurile de alerta si procedurile de reactie;

• Periodicitatea masuratorilor si modul de raportare;

• Responsabilitatile fiecarui actor - proiectant, executant, beneficiar, operator al sistemului;

• Procedurile de arhivare si interpretare a datelor, care devin parte integranta a cartii tehnice a constructiei.

Implementarea unui astfel de sistem presupune colaborare interdisciplinara: proiectantii definesc parametrii, executantii asigura instalarea corecta, iar beneficiarul garanteaza functionarea si continuitatea in exploatare.

 

Integrarea sistemelor de monitorizare in modele BIM (Building Information Modeling) si digital twin permite beneficiarilor si autoritatilor sa vizualizeze evolutia constructiei in timp real.

Datele din senzori pot fi corelate cu modele structurale 3D, facilitand:

• identificarea zonelor critice;

• prioritizarea interventiilor;

• simularea efectelor unor factori externi (cutremur, inundatie, exploatare intensa).

Aceasta abordare se aliniaza cu Directivele europene privind valul de renovare (Renovation Wave) si strategiile de digitalizare a constructiilor promovate prin programele CINEA si Horizon Europe.

Prin urmare, investitia intr-un sistem de monitorizare nu doar indeplineste cerintele legale, ci poate fi eligibila pentru finantare nerambursabila, atunci cand este justificata ca masura de eficienta si siguranta structurala.

 

APMGS sprijina beneficiarii si autoritatile in implementarea acestor cerinte prin:

• programe nationale dedicate: "Spitale Sigure" etc.;

• ghiduri tehnice actualizate, conform P130/2025 si standardelor ISO/EN;

• programe de instruire pentru personalul responsabil cu urmarirea comportarii;

• parteneriate public-private pentru instalarea si intretinerea sistemelor de monitorizare in infrastructura critica.

Scopul acestor initiative este dezvoltarea unei culturi institutionale a preventiei si sigurantei, in care monitorizarea devine parte fireasca din strategia de administrare a patrimoniului construit.

 

Potrivit APMGS, Romania are astazi cadrul normativ, expertiza tehnica si tehnologia necesare pentru a transforma monitorizarea din obligatie in politica nationala de siguranta si transparenta. Ceea ce lipseste este consistenta aplicarii si asumarea institutionala a acestei responsabilitati.

"Beneficiarii si autoritatile sunt verigile finale din lantul calitatii. De deciziile lor depinde daca o constructie va fi doar receptionata - sau monitorizata, inteleasa si protejata pe durata sa de viata. Monitorizarea comportarii in timp nu este o cheltuiala. Este dovada respectului fata de oameni, investitii si viitor. A investi in monitorizare inseamna a investi in siguranta comunitatii si in credibilitatea institutionala a celor care gestioneaza patrimoniul construit al Romaniei", concluzioneaza reprezentantii APMGS.