Inceputul de an a venit cu o agenda publica foarte agitata, iar discutiile nu s-au terminat inca, autoritatile locale si centrale din Romania neavand la timp un buget de venituri si cheltuieli, ceea ce ar putea constitui un impediment pentru investitii, dupa cum explica vicepresedintele Colegiului Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS) si responsabilul pentru relatiile cu presa al acestei organizatii, ing. Andrei Ignat.

Specialistul, cunoscut cititorilor publicatiei Agenda Constructiilor – si nu numai, ca manager general al Citomet Eco Building – Piatra Neamt, fost inspector-sef al Inspectoratului Judetean in Constructii (IJC) Neamt, respectiv ca diriginte de santier autorizat si specializat in constructii hidrotehnice inca din anul 1990, este totodata de parere ca – extrapoland unele exemple personale, ale cetatenilor transformati in mici investitori in constructii – problema implementarii proiectelor publice de anvergura este legata si de birocratie. „Foarte multi dintre noi, probabil, am avut ocazia sa construim ceva, daca nu lucram in domeniu, macar o locuinta personala sau o anexa pe langa casa mostenita de la parinti. Am alergat dupa certificate, dupa proiecte, avize, autorizatii, receptii si, fara indoiala, aceasta activitate ne-a lasat un gust amar, fie din cauza legislatiei neprietenoase si pline de hatisuri, fie din cauza functionarilor care mereu mai vor cate ceva, fie din cauza constructorilor care pe zi ce trece devin tot o mai «rara avis» in tara romaneasca. Situatia este si mai complicata in cazul investitiilor publice de mare anvergura, motiv pentru care suntem tentati deseori sa nu mai dam crezare promisiunilor venite din sfera politica, dar oricine trebuie sa fie constient ca nu se poate initia si realiza o investitie publica fara vointa politica. De la vorba la fapta este insa o distanta mare, foarte multe astfel de initiative, unele chiar absolut trebuincioase comunitatii, raman in realitate simple promisiuni sau proiecte la stadiul de hartie, pierzandu-se prin hatisuri birocratice si dezbateri interminabile”, avertizeaza expertul.

In opinia oficialului CTDS, „orice investitie publica incepe cu o promisiune mai mult sau mai putin electorala, prin care aceia dintre noi care sunt dispusi sa-si asume administrarea comunitatii din care fac parte, prin mediul politic evident, isi proclama intentiile. Daca are norocul sa fie ales ca factor decizional, omul politic are la dispozitie un mandat de patru ani in care, dispunand de o seama de specialisti din administratie si de fondurile publice necesare, ar trebui sa realizeze obiectivele propuse. In majoritatea cazurilor, ca incepator, alesul nu va cunoaste legislatia in domeniu si nici etapele prin care se poate materializa demersul sau. Primul pas este realizarea unei note conceptuale prin care se definesc principalii parametrii ai investitiei dorite, intocmite de catre aparatul tehnic aflat in administratie, prin care se fundamenteaza necesitatea si oportunitatea unei investitii. Va urma intocmirea temei de proiectare, tema care necesita o abordare tehnica si, de regula, se face prin intermediul departamentelor de investitii sau de achizitii. Din pacate, in foarte multe institutii administrative, acesti specialisti lipsesc sau, daca sunt, lucreaza dupa formula «trei in unu», adica sunt acei functionari buni la toate care, de multe ori, nu se specializeaza pe un anumit tip de activitate, fiind nevoiti sa faca de toate in cadrul institutiei. De regula, temele de proiectare se fac in colaborare cu proiectanti specializati, fiind necesara si o evaluare grosiera a viitoarei investitii; in orice situatie, pentru etapele viitoare sunt necesare alocari bugetare prin hotarari ce se iau la inceputul anului sau prin rectificari pe parcurs, cu conditia sa fie identificata si sursa banilor”.

Referindu-se la specificul investitiilor publice din Romania, ing. Andrei Ignat arata ca, „odata intocmita tema de proiectare, cu fundamentarea aferenta, aceasta trebuie supusa aprobarii forului decizional (consiliul local sau judetean, in cazul UAT-urilor sau ministerelor tutelare, in cazul companiilor nationale), fiind stabilita si suma alocata pentru intocmirea documentatiilor tehnice: studii de fezabilitate pentru investitiile ce presupun constructii noi sau documentatii de avizare a lucrarilor de interventie pentru investitii la constructiile deja existente. Odata cu includerea in bugetul aprobat a banilor necesari, se poate trece la achizitia acestor servicii, care se poate face direct pentru sume mici sau prin proceduri mai elaborate in cazul serviciilor mai consistente (pentru sume mai mari de 30.000 de euro). Prin procedura de achizitie, se stabileste cine va intocmi documentatiile in aceasta faza, dar si termenul de realizare al acestora, termen care nu poate fi estimat cu precizie decat pentru partea conceptuala, caci in aceasta faza intervin si o serie de avize care de multe ori maresc considerabil durata”.

„Odata depasite aceste etape, norocosul elaborator al unui studiu de fezabilitate se pune pe treaba si incepe prin a intocmi studiile de specialitate, care sunt absolut necesare inceperii oricarei faze de proiectare: studii topografice, care trebuie musai inregistrate la oficiul de cadastru, studii geotehnice certificate de verificatori autorizati, studii de trafic in cazul investitiilor in infrastructura rutiera, expertize tehnice pentru specialitatile necesare si toate informatiile despre viitoarea investitie. In aceasta faza, se analizeaza mai multe scenarii pentru realizarea obiectivului propus, urmand a se continua proiectarea cu varianta optima ce rezulta in urma unei analize cost-beneficiu. Tot in aceasta etapa se solicita si certificatul de urbanism autoritatii competente pentru zona in care va fi amplasata lucrarea si prin care vor fi comunicate investitorului toate conditionalitatile amplasamentului, primul drum obligatoriu fiind la agentia de mediu. Daca proiectul se afla intr-o zona protejata sau cu restrictii de mediu, pentru expertul – de aceasta data ghinionist – incepe calvarul cu etapele de incadrare, care pot ajunge pana la studii de impact asupra zonei, studii ce nu pot fi intocmite decat de specialisti autorizati de ministerul de resort, nu inainte de a trece de exigentele celor ce se ocupa de gospodarirea apelor. De asemenea, in aceasta etapa se intocmesc documentatii de avizare dupa fiecare tipic in parte si se obtine acordul tuturor administratorilor de utilitati, ale structurilor ce se ocupa de sanatatea populatiei, circulatia rutiera, protectia siturilor istorice etc. - si chiar acceptul formal al comunitatii, prin dezbateri publice programate, dar ce este mai important, se identifica sursa de finantare si se cere acceptul finantatorului in baza unui deviz de cheltuieli structurat pentru fiecare activitate necesara derularii unei investitii”, a mai precizat specialistul.

In opinia ing. Andrei Ignat si pe baza experientei sale, tocmai aceasta faza a studiilor de fezabilitate/ documentatiilor de avizare este cea in care dispar cele mai multe initiative de acest fel, multi dintre promotorii unor asemenea proiecte neavand pregatirea tehnica si juridica necesara, astfel incat renunta sa mearga mai departe, considerand avizarea unei investitii prea solicitanta. „De regula, in aceasta etapa cruciala sunt cele mai multe riscuri: cel ce promoveaza proiectul intalneste invariabil la tot pasul functionari care ii explica in detaliu cum nu se poate realiza un asemenea proiect, ba se confrunta si cu unii proiectanti superficiali, care nu pot duce treaba la bun sfarsit si nu intocmesc lucrarile la termen, primeste conditionalitati absurde din partea celor ce elaboreaza avize, i se asigura amanari peste amanari din partea celor ce gestioneaza fondurile de investitii guvernamentale sau europene etc. Mai sunt invocate, ca bariere, lipsa amplasamentelor in domeniul public, fiind necesare exproprieri sau achizitii de terenuri, mutari de utilitati sau extinderi ale acestora, care vor mari costurile si termenele de realizare propuse dar, nu in ultimul rand, promotorul investitiei se va lovi la tot pasul de protestul vehement al opozantilor politici, la toate nivelurile. De asemenea, costurile acestei etape, ce presupune angrenarea unui numar semnificativ de oameni, sunt si ele pe masura, dar ce este mai impovarator, indiferent de sursa de finantare, este ca aceasta cheltuiala ramane in seama celor care o promoveaza, adica a comunitatilor, care de multe ori au greutati in asigurarea fondurilor necesare, marind sansele ca initiativa sa ramana un proiect de sertar, spre deliciul opozantilor”, sustine vicepresedintele CTDS.

In continuare, expertul subliniaza ca promotorii investitiilor de interes public, care au taria sa mearga mai departe, fac pasul urmator, care inseamna intocmirea proiectelor tehnice conform solutiilor aprobate anterior, dupa care primesc ultimele avize care se dau in aceasta faza si finalizeaza regimul juridic al amplasamentelor care, daca nu exista, trebuie cumparate sau expropriate. „Asupra duratelor acestor demersuri nu insist, dar in ambele cazuri sunt foarte mari si laborioase, deoarece implica disponibilizari de fonduri si proceduri de achizitie. Bineinteles ca si atribuirea serviciilor de proiectare in aceasta faza este supusa legii achizitiilor publice, care inseamna inca o perioada de timp adaugata la durata de implementare a unui proiect. Trebuie amintit aici ca documentatia pentru fiecare procedura realizata prin intermediul site-ului de achizitii publice (SICAP) se face cu aprobarea autoritatii nationale de monitorizare a achizitiilor publice, care inseamna ceva in bugetul de timp”, atrage atentia ing. Andrei Ignat.

Potrivit acestuia, „achizitia lucrarilor de baza, urmatoarea etapa, este o alta  piatra de incercare pentru investitorii autoritati publice, extinsa ca durata”. „Insa, modificarile legislative impuse de actualul guvern, in ultimul timp, au taiat mult din poftele scandalagiilor de profesie care, prin contestatii repetate, blocau efectiv atribuirea lucrarilor ani de zile, fara a atrage asupra lor nicio responsabilitate. Pentru a scurta aceasta etapa la unele lucrari, achizitorii incearca sa comprime proceduri la pachet, care sa includa intocmirea proiectelor tehnice si realizarea propriu-zisa a lucrarilor. In paralel, se achizitioneaza si serviciile auxiliare implementarii proiectului, respectiv consultanta si serviciile de dirigentie de santier, impreuna sau separat. La fiecare etapa, devizul general trebuie actualizat si indicatorii urmeaza sa fie supusi aprobarii in forul decizional. Cu proiectul tehnic intocmit si verificat de specialistii atestati de Ministerul Dezvoltarii si Administratiei Publice, cu amplasamentul existent obligatoriu in domeniul public, cu toate avizele si acordurile prevazute in certificatul de urbanism, cu finantarea asigurata prin buget si cu hotararea autoritatii publice locale sau centrale si cu ajutorul divin se poate obtine, intr-o perioada rezonabila, autorizatia de construire. Insa, tot ce am enumerat pana acum si care, din pacate, ca materializare, este la stadiul de hartie, in functie de soarta si noroc poate dura de la un an in cazul unei investitii minore din fonduri locale (reparatia unei scoli sau a unei gradinite) la doi ani in cazul unei investitii de nivel judetean (infrastructura edilitara, drum judetean sau tronson de drum national, reparatia capitala a unui spital etc.) si pana la trei ani sau mai mult in cazul unei investitii de interes regional sau national (tronsoane de autostrada) - si asta in cazul in care merg toate struna: investitorul are majoritate politica decizionala, nu sunt reclamatii in procesul de avizare, nu apar contestatii la licitatii sau nu intervin anchete penale sau actiuni in justitie”, mai subliniaza vicepresedintele CTDS.

„Cine rezista pana in aceasta etapa ar putea crede ca se poate pleca linistit in concediu, lasand treaba sa continue in seama firmelor de executie, a specialistilor desemnati si autoritatilor de supraveghere. Lucrurile nu stau deloc asa, partea neplacuta este ca se apropie finalizarea mandatului si trebuie ca omul politic, initiator al proiectului, sa le explice alegatorilor de ce nu a facut nimic atata amar de vreme si a plimbat hartii considerate inutile, pe care opozantii le aduc in atentia publicului. Din aceasta cauza, probabil, foarte multi politicieni aleg sa stea cuminti, sa nu se incarce cu responsabilitati si sa-si consume mandatul pe la diverse stagii de pregatire, pe teme de absorbtie de fonduri sau strategii de management administrativ, care de regula se desfasoara in hoteluri cu multe stele din statiuni renumite, iar in functie de sezon, la mare sau la munte”, a mai precizat ing. Andrei Ignat.

Potrivit vicepresedintelui CTDS, executia lucrarilor in sine comporta anumite riscuri legate, in special, de asigurarea continuitatii in finantarea lucrarilor. „Desigur, nicio lucrare nu se termina asa cum a fost initial proiectata, apar ajustari si modificari pe parcurs, dar in final majoritatea ajung in faza de receptie. Asta inseamna preluarea in administrare directa, in cazul lucrarilor la cladiri (scoli, gradinite, camine culturale, muzee, drumuri etc.) sau plasarea in administrarea unui operator regional autorizat, cum este cazul retelelor de apa si de canalizare. Si pe parcursul executiei pot aparea probleme: nemultumirea riveranilor legata de zgomot, praf si multe alte nedumeriri; critici ale adversarilor politici legate de orice, modificari legislative etc. Discutand cu multi responsabili din mediul public, in special cu primarii din comunitatile mici care nu dispun de specialisti in primariile lor, toti raman cu un gust amar, mai ales daca din vina lor sau pur si simplu fiind la cheremul reclamagiilor de profesie, problemele i-au urmarit si dupa punerea in functiune sau mai rau dupa terminarea mandatelor; si exemple pot fi date cu numeroasele procese judiciare de care auzim in spatiul public sau cu dosarele penale instrumentate de parchete sau chiar de organismele antifrauda europene. Insa, parcurgerea tuturor acestor etape si asumarea pana la capat a unui proiect fac deosebirea dintre politicienii demagogi, lipsiti de responsabilitate si liderii puternici carismatici, care reprezinta cu adevarat «omul potrivit la locul potrivit». Mai intotdeauna, cei din urma vor intampina piedici din partea adversarilor politici, functionarilor lenesi sau nepregatiti si chiar din partea unor institutii ale statului”, a adaugat vicepresedintele CTDS.

„Daca ati avut rabdarea sa parcurgeti aceste randuri, scrise de un om care lucreaza de aproape 30 de ani in domeniu si cu ceva functii publice la activ, inseamna ca ati facut primul pas in intelegerea a ceea ce inseamna realizarea unei investitii din bani publici in Romania: veti fi mai hotarati, ca promotori ai unor investitii de care comunitatile noastre au nevoie sau mai ingaduitori ca opozanti politici fata de cei care se inscriu in prima categorie. In orice caz, reusita este pragul care face diferenta intre oamenii puternici si restul, indiferent din care tabara fac parte”, a concluzionat ing. Andrei Ignat.