- Programele de management al riscului joaca un rol esential in prevenirea pierderilor pe santiere. Ele permit identificarea timpurie a riscurilor, evaluarea impactului potential si implementarea de masuri preventive, precum planuri de siguranta, controale tehnice si monitorizare continua. Asigurarea ar trebui sa intervina ca ultima linie de aparare, acoperind pierderile financiare in cazul in care riscurile nu au putut fi evitate sau controlate. De aceea, o abordare eficienta presupune integrarea asigurarii intr-un sistem mai larg de gestionare a riscurilor, si nu tratarea ei ca o solutie de sine statatoare. In concluzie, preventia prin managementul riscurilor reduce semnificativ expunerea, iar asigurarea ofera stabilitate financiara si continuitate in executia proiectului.

- Santierele neasigurate se expun la o serie de riscuri majore, care pot avea consecinte semnificative asupra bugetului, structurii si reputatiei proiectului. Acestea sunt: riscuri financiare directe - in lipsa unei polite de asigurare, orice dauna (ex. incendiu, inundatie, furt, accidente de munca) trebuie acoperita din bugetul propriu, ceea ce poate duce la depasirea costurilor planificate sau chiar la blocarea lucrarilor; intarzieri in executie - evenimentele neprevazute pot afecta grav calendarul proiectului (fara asigurare, recuperarea pierderilor este dificila, iar penalizarile contractuale pot deveni inevitabile); impact asupra reputatiei - lipsa unei acoperiri adecvate transmite un semnal negativ partenerilor, investitorilor si autoritatilor, punand sub semnul intrebarii seriozitatea si capacitatea de gestionare a riscurilor. In concluzie, asigurarea nu este doar o cerinta contractuala, ci un instrument esential de protectie si continuitate pentru orice proiect de constructii.

- Atunci cand stabilim limitele de acoperire si nivelul fransizelor intr-o asigurare de proiect, luam in considerare mai multi factori esentiali, printre care se numara: valoarea si complexitatea proiectului - astfel incat limitele de acoperire sa reflecte riscurile reale si potentialele pierderi financiare; cerintele contractuale, care pot impune limite minime sau conditii specifice, influentand structura politei; tipul si probabilitatea riscurilor (ex. daune materiale, raspundere civila, riscuri de proiectare, riscuri geotehnice etc.); capacitatea pietei de asigurari, locala si internationala, mai ales in cazul unor perioade extinse de mentenanta sau ERP; experienta din proiecte similare si benchmark-uri relevante; bugetul disponibil - pentru a mentine un echilibru intre protectie si cost. Toti acesti factori contribuie la construirea unei solutii echilibrate intre protectie reala si fezabilitate financiara.

- Riscurile variaza semnificativ in functie de tipul proiectului, iar abordarea trebuie adaptata corespunzator. In cazul cladirilor, riscurile sunt legate de executia structurala, lucrarile de finisaje si incidente precum incendii sau vandalism. Asigurarea trebuie sa acopere daune materiale, raspundere civila si eventuale intarzieri in livrare. La poduri sunt riscuri geotehnice, lucrari in zone greu accesibile sau peste ape. Sunt necesare acoperiri speciale pentru lucrari subacvatice, echipamente grele si riscuri de colaps structural. In ceea ce priveste caile ferate, fiind proiecte liniare, desfasurate pe distante mari si terenuri variate, riscurile includ interferenta cu infrastructura existenta, lucrari in zone locuite si daune fata de terti. Este necesara o acoperire extinsa pentru echipamente speciale, lucrari complexe si daune la infrastructura existenta. Pentru fabrici, riscurile implica atat constructia, cat si instalarea de echipamente industriale. Este esentiala o acoperire combinata CAR/EAR, iar faza de testare este la fel de importanta precum cea de executie. Abordarea specifica presupune adaptarea limitelor, fransizelor si clauzelor in functie de natura lucrarilor, durata proiectului, amplasament si cerintele contractuale.

- In ultimii ani, asiguratorii si-au adaptat procesul de subscriere in functie de mai multe tendinte emergente:

   ● sustenabilitate: proiectele care includ solutii verzi, materiale ecologice sau tehnologii eficiente energetic sunt privite mai favorabil si pot beneficia de conditii mai bune de asigurare;
   ● schimbari climatice: au dus la reevaluarea riscurilor catastrofale (inundatii, alunecari de teren, furtuni etc.), iar asiguratorii sunt mai prudenti in zonele expuse, impunand fransize mai mari, limite restrictive sau chiar excluderea totala a anumitor riscuri;
   ● reglementari de siguranta: respectarea standardelor internationale (ex. ISO, reglementari europene) este esentiala, iar proiectele care nu respecta aceste norme pot fi penalizate sau chiar refuzate;
   ● digitalizare si analiza datelor: asiguratorii folosesc date satelitare, modele climatice si inteligenta artificiala pentru a evalua riscurile mai precis.

- Pentru un management proactiv al riscurilor si o asigurare eficienta, recomand o implicare timpurie in structura de asigurare. Echipa de proiect trebuie sa colaboreze cu brokerul si asiguratorii inca din faza de ofertare, pentru a intelege proiectul si cerintele contractuale si a evita blocaje sau costuri neprevazute ulterior. De asemenea, documentatia trebuie sa fie clara si completa. Informatiile tehnice detaliate, planurile de executie si profilul subcontractorilor permit evaluarea corecta a riscurilor si obtinerea unor conditii de asigurare adecvate. Nu in ultimul rand, riscurile trebuie monitorizate constant si comunicate asiguratorilor, cu revizuirea periodica a politelor pentru a mentine acoperirea adecvata.

(articol aparut in revista Agenda Constructiilor, editia Septembrie 2025)