Desi constituie necesitati stringente, proiectele de infrastructura continua sa intarzie, iar acest lucru influenteaza negativ piata materialelor de protectie anticoroziva din Europa, observa expertii de la European Coatings. Cererea pentru astfel de produse se afla intr-o relatie directa cu cheltuielile publice ce vizeaza proiectele amintite anterior. In prezent, multe asemenea obiective au intrat in conservare, ceea ce a determinat ca nivelul curent al consumului sa nu reflecte in mod fidel cererea reala. Initial, prognozele pentru intervalul 2018 – 2023, realizate de institutul de testare IRL, indicau faptul ca piata analizata are perspective reale de dezvoltare. Date puse la dispozitie de specialistii in cercetarea pietelor relevau, de exemplu, ca sectorul respectiv cumula, in 2018, livrari de 74 milioane de tone, echivaland din punct de vedere valoric cu 26,5 miliarde euro (informatiile se refera la activitatea desfasurata in 21 de state de pe continent). Un alt institut, Grand View Research, estima, la randul sau, un nivel de 27,1 miliarde euro pentru sectorul materialelor anticorozive de acoperire. Cresterea medie anuala pana in 2023 era evaluata la circa 2 milioane tone anual, ceea ce ar fi dus volumele comercializate la  cota de 84 milioane tone, corespunzatoare unei valori de 33,6 miliarde euro. Din cantitatea comercializata in 2018, cea mai mare parte (84%) a fost exportata in Asia-Pacific, unde, de asemenea, s-au inregistrat performante absolute in materie de diamica a cererii. Prin contrast, in cele doua Americi, consumul total a suferit o contractie de 7% in acelasi interval temporal, dar a asigurat regiunii respective pozitia a doua. Europa s-a plasat pe locul al treilea, insa cererea sa aflat intr-o usoara crestere, care se estima ca se va mentine cel putin pana in 2023. Organizatia comunitata de profil, CEPE, considera, in urma cu doi ani, ca livrarile pe continent vor urma un trend ascendent, pe termen mediu. In prezent insa evaluarile sunt mai pesimiste, fiind prognozate scaderi atat in termeni valorici, cat si de volume, cauza fiind tocmai cea mentionata initial – si anume diminuarea consumului pe segmentele de reabilitare a drumurilor si podurilor, statiilor CF si altor obiective majore de infrastructura. Situatia este agravata de rezervele pe care industria de profil le manifesta atunci cand vine vorba despre investitii, precum si de contractia productiei de turbine eoliene. Perspectiva este sumbra, desi multe proiecte urgente au primit deja aprobarea, dar se afla intr-o stare de blocaj. Afirmatiile anterioare sunt valabile inclusiv in cazul Germaniei, unde expertii afirma ca autoritatile federale si cele regionale nu au o suficienta capacitate de planificare pentru a asigura inaintarea proiectelor cu viteza necesara. Toate aceste intarzieri ale proiectelor ce vizeaza asigurarea unei protectii anticorozive eficiente a infrastructurii de toate tipurile, vor genera, in opinia specialistilor, pierderi anuale de peste 90 miliarde euro.