Actualmente, pe plan mondial, aproape 14% din PIB global reprezinta investitii in infrastructura si imobiliare. Degradarea infrastructurii existente, sporul demografic si cerintele impuse de dezvoltarea economica determina modificarea politicilor publice, astfel incat sa se aloce mai multe resurse financiare catre transport, energie electrica si alte sisteme, care catalizeaza cresterea economica, dupa cum se arata intr-un raport recent al McKinsey Global Institute.

Inca din anul 2013, cercetarile McKinsey Global Institute au evidentiat ca traiectoria cheltuielilor va implica decalaje, diferite de la o tara la alta si, evident, vor exista lacune majore in ceea ce priveste infrastructura. In pofida cresterii recente a investitiilor in infrastructura, ca urmare a majorarii PIB global, exista inca diverse probleme care pot fi insa solutionate doar prin initierea a si mai multor proiecte specifice.

„In 2015, investitiile in infrastructura (constructii imobiliare, artere rutiere, proiecte de petrol, gaze si in industria miniera etc.) s-au cifrat la 9.500 miliarde USD , pe plan mondial sau la 14% din PIB global. Cea mai mare parte a cheltuielilor s-a indreptat spre proiectele imobiliare, spre infrastructura sociala si cea rutiera, feroviara, navala etc. (infrastructura de transport). In ceea ce priveste valoarea investitiilor, China reprezinta cea mai mare piata mondiala de infrastructura, cu 38% din cheltuielile totale, urmata de America de Nord (21%) si Europa de Vest (17%). In ultimii cinci ani, tarile sau regiunile in care s-a consemnat cel mai rapid ritm de crestere a cheltuielilor cu infrastructura au fost India, cu o crestere anuala compozita (CAGR) de 10% in termeni reali, China (7%) si America de Nord (3%). Sumele actuale sunt, insa, insuficiente, fiind necesare in fiecare an, din prezent, pana in 2035, investitii in infrastructura de circa 3.700 miliarde dolari”, se mai precizeaza in raport.

Analizand retelele de infrastructura necesare pentru sustinerea economiei - drumuri, cai ferate, porturi, aeroporturi, energie electrica, apa si telecomunicatii – pe plan mondial trebuie, asadar, sa se investeasca in medie aproape 3.700 miliarde USD in aceste active, pana in 2035, pentru a se tine pasul cu cresterea proiectata a PIB. Aceasta suma ar putea creste in continuare cu pana la 1.000 miliarde dolari anual, pentru a se putea indeplini obiectivele ONU ale dezvoltarii durabile.

Estimarea generala a cheltuielilor a crescut de la 3.300 miliarde dolari anual, de la proiectia McKinsey din 2016, la 3.700 miliarde USD anual sau, in total, la 69.400 miliarde USD pana in anul 2035, din cauza perspectivei de crestere a PIB si modificarii mai multor aspecte de ordin tehnic, luate in considerare.

In studiu se mai arata ca aproape 54% din cererea globala de infrastructura se va remarca in Asia, preponderent in cele doua tari cu cea mai rapida crestere si cele mai populate din lume. China va reprezenta 34% din cererea mondiala, iar India, circa 8%. Investitiile vor continua sa se indrepte catre pietele emergente, pentru ca aproape doua treimi din investitiile globale in infrastructura pana in anul 2035 sunt necesare in economiile emergente. O serie de evolutii tehnologice vor contura si mai mult cererea de infrastructura, adaugand aspecte deocamdata impredictibile, cum ar fi electrificarea infrastructurii de transport, intensificarea crearii si utilizarii pe scara larga de autovehicule autonome, inclusiv drone sau digitalizarea in domeniul logisticii.

Exista, insa, un decalaj de cheltuieli de 5.500 miliarde USD la nivel global, intre 2019 si 2035, cu diverse variatii regionale. Potrivit cercetarii, investitiile actuale in modernizarea infrastructurii pe plan mondial au dus la diminuarea usoara a cererii, dar dimensiunea decalajului fluctueaza considerabil de la o regiune la alta. Australia, China si Japonia, de exemplu, au investit suficient pentru a-si depasi cerintele de infrastructura prognozate si, probabil, in perioada urmatoare, cheltuielile vor fi mai redus, ca pondere din PIB, decat in trecutul apropiat. In schimb, tari puternic dezvoltate, inclusiv Germania, Marea Britanie si SUA, se confrunta cu diferente semnificative intre angajamentele de cheltuieli curente si cererea estimata. Intrucat cea mai mare parte a cererii de infrastructura se regaseste in economiile emergente, unele dintre cele mai mari decalaje intre cerere si investitii se observa in Brazilia, Indonezia si Mexic. Pentru a descarca analiza completa a pietei mondiale de infrastructura, elaborata de specialistii McKinsey Global Institute, click aici!