Pierderile din retelele de termoficare ale municipiilor din Romania se ridica la 30-35% in fiecare an, urcand pana la 37% in Bucuresti, dintre care 28% de-a lungul retelelor de transport, reiese dintr-o analiza realizata de Horvath, companie de consultanta in management cu 40 de ani de experienta internationala, prezenta si in Romania, din 2005. 

Problema principala a sistemelor de incalzire centralizata consta in lipsa cronica de investitii, atat in sistemele de transport si distributie (care determina pierderi nesustenabile), cat si in zona de producere, care cauzeaza nesustenabilitatea financiara a sistemului si calitatea redusa a serviciului de furnizare. Aceasta din urma determina migrarea consumatorilor catre sisteme individuale de termoficare, concluzioneaza analiza Horvath.

Investitiile pe fiecare kilometru de retea de distributie a agentului termic au fost reduse in ultimii ani (2019-2022), la 74 euro per km (Brasov), la 55,76 euro (Iasi) sau numai 2,77 euro (Bucuresti), in timp ce au fost municipii cu zero investitii in acest interval (Galati, Ploiesti, Tulcea). Situatia este similara daca raportarea se face la investitii la fiecare 1.000 de locuitori.

Astfel, cantitatea de agent termic furnizata a scazut in fiecare an, de la 40,8 milioane de MWh (1995) la 8,5 milioane de MWh (2021), in timp ce numarul de municipii care dispun de sisteme de incalzire centralizata s-a redus de la 241 la 69. 

Ceea ce a sporit in acest interval a fost numarul de avarii, cresterea fiind mai accentuata in ultimii ani, exemplul Bucurestiului fiind cel mai elocvent: de la 687 de defectiuni in reteaua principala de transport (care afecteaza zone extinse din oras), in 2016, pana la 1813 avarii, in 2021. 

Odata cu avariile, au crescut si pierderile, situate (in intervalul 2019-2022) la urmatoarele medii in marile orase cu sisteme centralizate de incalzire: 78 MWh per km de retea, respectiv 482 MWh la fiecare 1.000 de clienti. Numai in Bucuresti, cel mai mare consumator de agent termic, valoarea pierderilor din retele de termoficare urca la 36%, respectiv 100 milioane de euro pe an.

Pentru ca oamenii nu puteau ramane fara caldura, agentul termic furnizat in regim centralizat a fost inlocuit, de catre o parte dintre locuitorii oraselor, cu cel produs in regim propriu, prin boilere (centrale de apartament). Chiar daca pretul este cu circa 100% mai mare fata de cel platit pentru incalzirea centralizata (si subventionata de primarii), aproximativ o treime dintre locuitori opteaza pentru incalzirea proprie. Aceste sisteme individuale reprezentau 26% din consum, in 2019, ajungand la 29%, in 2022. 

"Ne invartim intr-un cerc vicios, in care problemele financiare ale municipalitatilor se reflecta in volumul investitiilor, calitatea serviciului de incalzire centralizata scade constant, iar din ce in ce mai multi consumatori opteaza pentru solutii individuale. Astfel, se ajunge la costuri din ce in ce mai mari cu producerea energie termica (gaze naturale, certificate de emisii) si cu pierderi, care ajung sa fie suportate de un numar tot mai mic de beneficiari. Este nevoie de o abordare mult mai structurata a problemei pierderilor din retea decat simpla inlocuire a retelelor, precum si de cooptarea la elaborarea solutiilor a mediului privat, din moment de problemele depasesc capacitatea de rezolvare de care au dat dovada autoritatile publice de-a lungul a peste trei decenii", considera Catalin Stancu, Consultant, Horvath Romania.

In viziunea Horvath, principiile pe baza carora ar trebui rezolvata problema incalzirii centralizate ar fi urmatoarele:

● Elaborarea unei analize de detaliu a zonelor de termoficare, cu luarea in considerare a unor solutii hibride (pentru zonele indepartate de marile surse de energie termica). Construirea unor centrale termice de cartier, care sa inglobeze solutii sustenabile, ar permite renuntarea la modernizarea a unor mari portiuni de retele principale si secundare. Altfel, in ritmul actual al modernizarilor, de 100 km pe an, in Bucuresti ar fi nevoie de 40 de ani pentru innoirea intregii retele. 

● Identificarea zonelor de potential geotermal si utilizarea pe scara larga a pompelor de caldura, in combinatie cu producerea locala de energie fotovoltaica atat in zonele hibride, cat si in restul zonelor unde densitatea consumatorilor o justifica.

● Utilizarea surselor de tip „waste to energy" in care zonele de ecologizare din jurul marilor orase sa dezvolte centrale de cogenerare, care sa utilizeze integral resursele rezultate din colectarea reziduurilor menajere.

● Abordarea pe criterii economice a livrarii de energie termica si renuntarea la zonele in care densitatea de consumatori nu mai justifica solutii centralizate (inclusiv prin migrarea catre solutii locale de producere).

● Transferul catre un management privat al intregului sistem de incalzire, inclusiv al managementului de proiect pentru marile lucrari de infrastructura, pe baza unor contracte de performanta (similar modelelor practicate in vestul Europei).

● Migrarea catre un operator de sistem integrat pe verticala (atat sursele de generare, cat si sistemul de transport si distributie).