Utilizarea intensiva a noilor tehnologii si automatizarea accelerata a industriilor prelucratoare, precum si a sectorului constructiilor vor asigura avantaje nete ambelor domenii mentionate, dar vor duce la adancirea diferentelor dintre oferta de munca si cererea de abilitati de procesare. Pentru a solutiona diferendul respectiv, care este destul de grav, dar si pentru a asigura rezultate acceptabile pentru toate partile implicate - companii, angajati si societate - in special pentru acei lucratori care detin cunostintele necesare, dar nu au pregatirea teoretica obligatorie, este obligatorie incurajarea avansului tehnic, concomitent cu adaptarea personalului la noua paradigma a muncii. Actualmente, cele mai mari dezechilibre sunt inregistrate intre aspiratiile muncitorilor care depun eforturi reale de angrenare in circuitul contemporan si cerintele tot mai precise ale angajatorilor, permanent aflati in cautarea unui anumit profil. In sectorul constructiilor si la nivelul industriilor prelucratoare, de exemplu, diferentele respective au toate sansele sa creasca in perioada urmatoare, pe masura ce avansul tehnologic va spori accelerat si va impune o dinamica pe masura abilitatilor tehnice, pe baza unor modele de invatare continua. Pentru companii este clar ca intreaga problematica va induce perturbari importante ale activitatii in viitor, daca nu va fi gestionata cu responsabilitate. Adaptarea celor doua elemente va necesita pe langa focalizarea pe pregatirea profesionala a angajatilor, o abordare atotcuprinzatoare a intregii forte de munca din domeniu ce va implica, in mod automat, investitii majore in capitalul uman. In caz contrar, beneficiile generate de implementarea noilor tehnologii nu se vor materializa prin asigurarea unor profituri care sa compenseze eforturile financiare. La momentul actual, cele mai vulnerabile categorii de personal, cel putin la nivelul SUA, sunt reprezentate de angajatii fara pregatire in cadrul institutiilor de invatamant superior - singurele, cel putin la momentul actual, apte sa dezvolte abilitatile de gestionare eficienta a factorilor moderni de productie. Dintre solutiile care se intrevad la momentul actual se remarca: incurajarea modelelor integrate de specializare; schimbarea continutului mesajelor transmise; promovarea unor metode mai rapide de acreditare a abilitatilor; imbunatatirea vizibilitatii in domeniul carierelor; schimbarea sistemului de valori corporatiste; preintampinarea problemelor reclamate de IMM-uri; gestionarea corecta a factorilor sociali determinanti ai muncii; promovarea cooperarii intersectoriale.