Traim o perioada in care creste inflatia de analize care sustin doua lucruri pentru care, la o examinare atenta, nu poti gasi dovezi in realitate: (i) ca in societatea noastra in ultimele decenii ceea ce i-a condus pe decidenti a fost ideea ca toate problemele pot fi rezolvate de piete, ceea ce a vulnerabilizat societatea. Aceasta vulnerabilizare ar fi aparut pentru ca (ii) politicile economice s-au bazat pe ideologia pietei, nu pe pragmatism. Este aproape evident ca astfel de afirmatii au in spate o intelegere a notiunii de ideologie asa cum a fost ea pervertita in timp si ipoteza nerealista, dar foarte larg acceptata, ca toate ideologiile afecteaza negativ ratiunea si ca pragmatismul este ratiunea aplicata caz cu caz, si de aceea foarte eficienta.

O analiza atenta, bazata pe esenta conceptelor de ideologie si pragmatism ne duc la concluzia ca in realitate lucrurile stau exact invers: (i) ideea care a prevalat in ultimul secol, cu intensificari si scaderi nu numai in timp, ci si regional, este aceea ca nimic nu merge bine fara interventia guvernelor in economie. Dupa criza din 2008, aceasta idee a intrat in mult mai multe capete de oameni decat inainte de criza, iar pandemia curenta a facut ca rata de raspandire a ideii interventiei statului, mai ales pentru infaptuirea unei justitii sociale (distributive), sa se extinda si mai mult; (ii) pragmatismul a fost cel care a predominat covarsitor, nu ideologia liberala. Mai mult, ipoteza ca ideologia liberala este mai proasta decat pragmatismul, pentru ca slabeste ratiunea, este pur si simplu gresita, asa cum voi arata imediat.

Afirmatia ca politicile s-au bazat pe ideologia liberala, nu pe pragmatism, este nu numai factual incorecta, ci si confuza. Liberalismul a fost inteles de clasici ca „sistem de principii” (Benjamin Constant, citat de Hayek). La polul opus, in domeniul social, pragmatismul insemna a renunta deliberat la utilizarea de principii coerente intre ele in luarea deciziilor si a actiona in functie de necesitatile momentului, fara ghidarea care vine de la principii. Eu am adus argumente foarte solide intr-un articol recent pentru a demonstra ca, in ultimii 30 de ani, politica fiscala din Romania a fost condusa fara a respecta principii, adica a fost condusa „pragmatic”, in functie de necesitatile momentului, necesitati care erau generate exact de aplicarea pragmatismului in politica fiscala (vezi articolul „Politicile macroeconomice, pandemia si dispretul fata de principii”, pe opiniibnr.ro). Toate insatisfactiile legate astazi de salarii, de pensii, de nivelul veniturilor bugetare, de investitiile publice etc. sunt rezultatul unei politici care a fost condusa prin eliminarea principiilor din procesul decizional, adica pragmatic.

Intelese initial ca set de principii, ideologiile au devenit „in general la fel de nepopulare cum le-a fost dictatorilor aspiranti ca Napoleon I si Karl Marx, cei doi oameni care au dat cuvantului sensul sau derogatoriu modern. Daca nu gresesc, acest dispret la moda pentru ‘ideologie’ sau pentru toate principiile generale sau ‘isme’ este o atitudine a socialistilor deziluzionati care, pentru ca au fost fortati de contradictiile inerente ale propriei lor ideologii sa se debaraseze de ea, au concluzionat ca toate ideologiile trebuie sa fie eronate si ca pentru a fi rational cineva ar trebuie sa lucreze fara vreuna. Dar a fi ghidat numai, asa cum isi imagineaza ei ca e posibil, de scopuri particulare explicite (a se citi pragmatism–nota mea) pe care cineva le accepta in mod constient si a respinge toate valorile generale ale caror beneficii pentru rezultate particulare dezirabile nu pot fi demonstrate (sau a fi ghidat numai de ceea ce Max Weber numeste ‘rationalitate cu scop’) este o imposibilitate. Desi, sa admitem (admittedly), o ideologie este ceva ce nu poate fi ‘dovedit’ (sau demonstrat a fi adevarat), ea poate foarte bine sa fie ceva a carei larga acceptare este conditia indispensabila pentru cele mai multe lucruri particulare pentru care ne straduim.” (Hayek, Vol. 1, pp. 57-58; sublinierea imi apartine).

Cu alte cuvinte, ceea ce spune Hayek este ca ideologiile constituite ca set de principii sunt indispensabile omului. Nu numai ca nu e o contradictie intre ratiune si o ideologie ce reflecta un sistem de principii, dar ratiunea utilizata pentru a atinge scopuri particulare are nevoie de setul de principii ce alcatuieste ideologia pentru a se ghida. Fara acest ghidaj venit de la valorile fundamentale, masurile pragmatice pot incalca valori larg acceptate.

Ce inseamna, in concluzie, ideea promovata de diversi economisti sau decidenti ca de acum incolo trebuie sa ne bazam mai mult pe pragmatism? Inseamna in primul rand sufocarea liberalismului. Procesul a inceput dupa 2008 prin cvasi evaporarea dezbaterilor despre virtutile lui.

In al doilea rand inseamna ca se va continua cu pragmatismul, inca si mai mult si mai agresiv decat pana acum. Majoritatile din parlamente vor avea aceasta abordare si vor sustine acest proces. Ne vom muta tot mai mult catre o democratie cu o componenta tot mai firava de liberalism.

Dar daca pragmatismul a fost cel care a condus la o serie de nemultumiri profunde, cum ar putea el sa le elimine? Desigur, nu le va elimina, ci doar le va accentua. Saracia nu se va reduce, ci va creste. Extremismul nu se va reduce, ci va inflori. Rationalismul pragmatic ce a ghidat actiunile incepand cu mai mult de un secol in urma a contribuit la adancirea inegalitatilor pentru a caror reducere sau chiar eradicare foarte multi vor sa apeleze la pregmatism.

Promovarea pragmatismului nu duce spre tinte dorite. Drumul pe care il determina pragmatismul este incontrolabil si, cel mai adesea, ne slabeste, nu ne intareste puterea de a ne influenta soarta. Pragmatismul este o cauza de fond a ceea ce se intampla acum in lume si nu ne place. Cei care vor sa rezolve cu pragmatism problemele generate de acesta inseamna ca au inteles gresit proverbul romanesc „cui pe cui se scoate”.

Capitalismul are din nastere nevoie de sistemul de principii care se numeste „ideologia liberala”. Pragmatismul este strain in natura capitalismului. Democratia combinata cu liberalismul pot produce rezutate exceptional de bune. Lucrurile se strica atunci cand democratia se combina cu pragmatismul.