Dupa o serie de negocieri intense purtate de UE si SUA la finele saptamanii trecute, cele doua parti au comunicat recent faptul ca au ajuns la un acord comercial.

Astfel, potrivit celor mai recente comunicari ale celor doua parti, exporturile produselor europene ar urma sa fie taxate cu 15% in SUA de la 1 august 2025, practic la jumatate fata de ceea ce administratia SUA comunicase initial. Acest procent ar urma sa se aplice in majoritatea sectoarelor, inclusiv in industria automobilelor, semiconductorilor si a produselor farmaceutice.

Totodata, partile au comunicat faptul ca acordul recent negociat prevede si o sectiune de tratament preferential (tarife vamale zero) pentru anumite produse strategice precum aeronave si piese ale acestora, anumite substante chimice, anumite medicamente generice sau resurse naturale.

UE si SUA au anuntat ca vor continua negocierile cat si stabilirea ultimelor detalii pentru implementarea acestui acord si din perspectiva juridica.

Desi acest acord intre UE si SUA este un semnal pozitiv si elimina cel mai nedorit scenariu (cel al aplicarii unor tarife de 30% incepand cu 1 august), cresterea tarifelor (in prezent 10%) aplicata intre schimburile comerciale dintre UE si SUA este evidenta si nu atinge rezultatul scontat de UE in aceasta negociere, respectiv un acord tarifar zero la zero. 

Drept urmare, companiile ar trebui sa continue sa analizeze impactul generat de aceste schimbari, precum si optiunile pe care le au la dispozitie pentru a se adapta, asigurandu-se in egala masura ca respecta, pe de-o parte, obligatiile in domeniul vamal si, pe de alta parte, celelalte obligatii fiscale cum ar fi cele in materie de preturi de transfer.

 

Avand in vedere noile tarife vamale ce ar urma sa fie aplicate de SUA/UE, companiile ce desfasoara operatiuni import-export intre Romania si SUA trebuie sa actioneze proactiv. Intelegerea interactiunii dintre preturile de transfer si valoarea in vama este esentiala pentru dezvoltarea unor strategii de atenuare eficiente si de identificare a oportunitatilor de planificare. 

Tarifele vamale se aplica asupra valorii declarate a bunurilor importate, iar in tranzactiile intra-grup, aceasta valoare este adesea determinata de pretul de transfer. Astfel, orice ajustare a pretului de transfer poate influenta direct valoarea in vama si implicit cuantumul taxelor vamale. In acelasi timp, modificarile tarifare pot afecta marjele operationale, ceea ce poate duce la neconcordante in analiza de comparabilitate utilizata in aria preturilor de transfer. 

 

Avand in vedere actualitatea aplicarii tarifelor vamale, cat si incertitudinea cu privire la implicatiile in materia preturilor de transfer, companiile multinationale, cat si unii consultanti fiscali au ales metode prudente sau nu au intreprins inca nicio masura in asteptarea unor clarificari ulterioare. 

Avand in vedere ca impactul aplicarii tarifelor vamale poate fi unul semnificativ, evitarea adaptarii la noua realitate economica nu pare sa fie o solutie viabila. Printre solutiile pe termen scurt ce pot fi analizate mentionam:

Schimbarile lantului de aprovizionare sau intreruperea acestuia: Companiile care au mai multa flexibilitate pot incerca sa schimbe furnizorii sau sa mute lanturile de aprovizionare pentru a evita impactul tarifelor. Alte companii pot inceta sa mai vanda marfuri care devin neprofitabile din cauza tarifelor. 

Cresterea stocurilor de inventar: Unii importatori au accelerat achizitiile de produse pentru livrare inainte de data intrarii in vigoare a noilor tarife; aceasta fiind doar o solutie temporara. 

Excluderi si reevaluari ale clasificarii produselor: Unii importatori au solicitat anterior excluderi tarifare prin intermediul Reprezentantului Comercial al SUA sau au reevaluat clasificarea marfurilor importate intr-o clasificare neafectata de tarife. 

Alocarea riscului tarifar intre partile afiliate: Expunerea la tarife poate fi inteleasa si interpretata, similar cu alti factori de risc, cum ar fi fluctuatia valutara. Regulile preturilor de transfer permit partilor afiliate sa aloce riscul tarifar intre parti. Alocarea riscului tarifar nu elimina impactul tarifar, dar poate facilita conformitatea preturilor de transfer si poate reduce suma totala a tarifelor. 

Negocierea contractelor comerciale: Companiile pot negocia anumite clauze ale contractelor comerciale existente (spre exemplu, conditiile de livrare Incoterms) astfel incat sa existe un echilibru in ceea ce priveste suportarea tarifelor vamale. 

Majorarea preturilor: Un importator poate transfera impactul economic al unui tarif catre clientii sai printr-o crestere a preturilor. Cu toate acestea, trebuie luat in calcul impactul asupra competitivitatii pretului produselor pe piata din SUA/UE comparativ cu alte produse care nu sunt supuse tarifelor vamale. 

Toate aceste masuri destul de utile in prima faza par sa fie niste strategii mai degraba cu caracter temporar sau care nu vor solutiona neaparat problema aplicarii tarifelor vamale. 

O alta optiune este adoptarea unor strategii de preturi de transfer adecvate pentru diminuarea impactului cresterii tarifelor vamale pe termen mediu/lung. 

Va prezentam in cele ce urmeaza cateva strategii din punct de vedere al preturilor de transfer pentru diminuarea impactului cresterii tarifelor vamale: 

 

O strategie propusa este separarea elementelor precum serviciile tehnice, redeventele, comisioanele de achizitie de tranzactia cu bunuri finite incluse in pretul bunurilor din cadrul tranzactiilor intra grup. Aceasta separarea are ca impact reducerea potentiala a valorii in vama si a tarifelor aplicate. Fezabilitatea separarii depinde de modelul de afaceri, contractele intra grup, cat si marjele de profit potrivit studiilor de piata pentru companiile de distributie. 

De asemenea, trebuie luate in calcul si alte implicatii fiscale (cum ar fi impozitele cu retinere la sursa), cat si necesitatea sustinerii schimbarii modelului din punct de vedere operational. Aceasta coordonare la nivel de grup este esentiala pentru a evita consecintele fiscale neintentionate atunci cand se separa redeventele sau alte taxe de pretul bunurilor. Provocarile practice includ asigurarea ca sistemele companiei pot gestiona facturarea separata pentru scopuri vamale si comerciale, precum si necesitatea unei documentatii temeinice si a unei comunicari clare. 

In cadrul acestei strategii are loc separarea functiilor conexe precum (IP, achizitie, etc.) si se poate avea in vedere aplicarea principiului „primei vanzari pentru export”, concept aplicabil la importurile bunurilor in SUA. Acest fapt permite determinarea valorii in vama in baza unei vanzari anterioare in lantul de aprovizionare, mai degraba decat pe vanzarea finala catre entitatea din SUA. Aceasta abordare poate reduce baza de impozitare in vama prin atribuirea unei valori mai mici bunurilor importate. Scenariile tipice implica producatori contractuali, principali si distribuitori din SUA. Conditiile necesare pentru aplicarea acestui principiu includ existenta unor vanzari autentice, cu substanta si activitate operationala in entitatile intermediare, preturi la valoare de piata intre partile afiliate si bunuri destinate clar pietei din SUA. 

Neintelegerile comune includ crearea artificiala a tranzactiilor fara substanta sau elemente de profit si dificultatile in reconfigurarea producatorilor de tip toll ca producatori contractuali din cauza constrangerilor reglementare si operationale. Implicatiile de natura non-fiscala precum: actualizarea contractelor intra-grup, ajustarea sistemelor IT, actualizarea procesului de facturare si proceselor financiare, prezinta adesea cele mai mari provocari in implementarea acestei strategii. 

Internalizarea IP-ului in SUA, unde entitatea din SUA detine sau achizitioneaza IP-ul produsului, poate centraliza functiile si riscurile valoroase pe plan intern. Aceasta restructurare poate reduce valoarea vamala a bunurilor importate de la producatorii contractuali straini, deoarece entitatile straine devin limitate la roluri de productie sau servicii fara componente IP valoroase in valoarea vamala. Cu toate acestea, aceasta abordare implica consideratii complexe, inclusiv potentiale taxe de iesire (“exit tax”) in jurisdictiile din care se transfera IP-ul. Astfel, este necesara o analiza a implicatiilor fiscale / vamale privind fezabilitatea unei astfel de strategii, cat si necesitatea asigurarii substantei economice pentru a justifica transferul de IP in SUA. 

O alta alternativa pentru a diminua impactul aplicarii tarifelor vamale constituie revizuirea aplicarii metodelor de preturi de transfer. Totusi, modificarea acestor metode trebuie reflectata in mod consecvent si ar trebui sustinuta de justificari practice. Studiile de comparabilitate si aplicarea metodei marjei nete este o practica standard pentru a justifica politicile de preturi de transfer si a asigura conformitatea.

O documentatie adecvata, inclusiv dosarele de preturi de transfer, sunt cruciale in sustinerea rationamentului pentru analizele de preturi de transfer si evaluare vamala, in special atunci cand se corecteaza practicile istorice care nu au fost anterior contestate din cauza taxelor reduse sau inexistente. 

In concluzie, interactiunea dintre preturile de transfer si valoarea in vama este un aspect complex, dar crucial al managementului comertului global.

Prin intelegerea si gestionarea strategica a acestor elemente, companiile pot optimiza rezultatele fiscale si naviga provocarile impuse de noile tarife si complexitatile comertului global. 

Indiferent de strategia aleasa, succesul depinde de capacitatea de a colecta, analiza si corela date relevante. In practica, multe organizatii intampina dificultati in a extrage informatii utile din sistemele interne. De aceea, este esentiala o colaborare stransa intre echipele de logistica, vama si comert international, preturi de transfer si impozit pe profit. 

Desi climatul tarifar este adesea perceput ca incert, exista suficiente elemente de stabilitate care pot fi valorificate: regulile de clasificare, origine si determinare a valorii in vama sunt bine definite de legislatia in domeniul vamal, iar metodele de preturi de transfer sunt de asemenea consacrate. In loc sa astepte „claritate deplina”, companiile pot incepe chiar acum sa-si pregateasca datele, sa-si revizuiasca modelele si sa identifice zonele de risc si oportunitate. 

In fata presiunii tarifare si a complexitatii fiscale, o abordare integrata si proactiva este esentiala. Companiile care reusesc sa conecteze expertiza din domeniile vamal, fiscal si operational vor fi mai bine pozitionate sa transforme provocarile in avantaje competitive. 

Pentru societatile comerciale ce doresc sa exploreze aceste optiuni, exista deja expertiza disponibila pentru a ghida procesul – de la analiza initiala pana la implementare practica. O discutie aplicata poate face diferenta intre o reactie costisitoare si o strategie eficienta.