Stratulat-Albulescu: Sa facem actul de justitie sa fie util si efectiv pentru justitiabili Imprimare
Punct de vedere Publicat de Stelian DINCA 29 Dec 2021 12:34
Ideea de a scrie acest articol a survenit in contextul in care suntem de multa vreme in asteptarea hotararilor (ne)motivate in mai multe cauze urgente. In ciuda diligentelor noastre, respectiv a depunerii de cereri de urgentare a redactarii hotararilor, lucrurile nu se misca, iar clientii nostri asteapta luni si ani de zile redactarea unor hotarari in pricini urgente, cum ar fi actiunile in evacuare sau actiunile in contencios administrativ.
Prin prezentul articol nu ne propunem sa aducem critici, ci mai degraba sa semnalam niste disfunctii din justitie, care au efect, cel putin indirect, asupra activitatii economice si a societatii, in ansamblul sau, si sa le gasim posibile explicatii si remedii.
 
Cateva cifre din statistici
Dinamica numarului de cauze in ultimii ani arata ca incepand cu anul 2017, la nivelul instantelor judecatoresti, tendinta a fost de scadere constanta a volumului de activitate. Cu titlu de exemplu, pe rolul curtilor de pel, in 2020, volumul a fost cu 44.770 de cauze mai mic decat in 2017. Totusi, in continuare, instantele din capitala sunt cele mai incarcate instante din tara, Curtea de Apel Bucuresti avand, in anul 2020, 62.173 de cauze, Tribunalul Bucuresti 119.950, iar Judecatoria Sector 1 un numar de 61.510 dosare.
Ca o medie la nivel national, in anul 2020, s-a inregistrat [i] la nivelul curtilor de apel, o incarcatura de 523 cauze/judecator, [ii] la nivelul tribunalelor, un numar de 640 dosare/judecator, iar [iii] la nivelul judecatoriilor, un numar de 1029 dosare/judecator [1].
Cu toate ca numarul de cauze inregistrat in prezent fata de anul 2017 a scazut, pare totusi ca ne confruntam si in prezent cu o supraincarcare a sistemului judiciar, in contextul liberului acces la justitie, a apetitului romanilor pentru litigii, a abuzurilor savarsite de autoritati, a lipsei de cashflow in unele domenii de activitate si a unei deficit de personal in justitie. Aceasta supraincarcare are consecinte nefaste in ceea ce priveste calitatea actului de justitie, durata procesului, intarzierea pronuntarii unei hotarari si deci a realizarii beneficiilor efective in plan social, urmarite prin investirea instantei cu judecarea unei cauze.
Ceea ce trebuie inteleles este ca, desi instantele judecatoresti, justitia nu functioneaza ca un actor direct implicat in economie sau in societate, prin deciziile pe care le pronunta in anumite spete (i.e. solutiile de anulare a hotararilor privind starea de alerta, solutiile din materia contenciosului administrativ, solutiile pronuntate in litigiile dintre proprietari si chiriasi din perioada starii de urgenta, litigiile dintre consumatori si banci), influenteaza in mod semnificativ activitatea economica si societatea si creeaza un trend in materia derularii relatiilor sociale si contractuale.
Astfel, ceea ce dorim sa semnalam este faptul ca o justitie lenta si greoaie se abate de la scopul primordial, consacrat constitutional, si anume „apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime”, conform articolului 21 alin. (1) din Constitutie.
Totusi, desi exista anumite inconveniente legate de organizarea sistemului judiciar sau de gradul de incarcare al instantelor judecatoresti, acestea nu trebuie sa omita rolul esential consacrat actului de justitie, respectiv acela de aflare a adevarului in cauza si pronuntarea unei solutii nepartinitoare, de natura sa restabileasca echilibrul contractual/social.
 
Exempli gratia
In ceea ce ne priveste, ne confruntam si resimtim acut efectele intarzierii actului de justitie, iar in acest sens amintim, cu titlu de exemplu, doar cateva dintre cazurile de care ne-am lovit in practica noastra:
- intr-un dosar avand ca obiect evacuare (formulata in procedura urgenta), inregistrat pe rolul primei instantei in data de 12 august 2020 si solutionat definitiv in data de 19 mai 2021, nu am primit nici pana astazi (final de decembrie 2021) motivarea solutiei din apel, desi a trecut mai bine de un an si cinci luni de la data inregistrarii cererii de chemare in judecata (urgenta, conform rigorilor procedurale) si mai bine de 7 (sapte) luni de la solutionarea definitiva, in conditiile in care [i] au fost formulate si 3 (trei) cereri de urgentare a redactarii hotararii judecatoresti, [ii] partea pe care am reprezentat-o a castigat litigiul, dar nu are acces in imobil in toata aceasta perioada (de peste un an si cinci luni), fiindca hotararea nu este redactata. Intarzierea redactarii hotararii produce consecinte pecuniare insemnate in patrimoniul clientului, care nu poate pune in executarea solutia de evacuare, desi mai sunt 3 (trei) luni si expira autorizatiile de construire si, intre timp, creditorii au formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei. Aceste consecinte pot fi imputate, intr-o anumita masura, si intarzierii actului de justitie;
- inca asteptam motivarea hotararii pronuntata intr-un dosar fiscal solutionat in prima instanta in favoarea clientului nostru (contribuabil), in data de 7 august 2020. Prin hotararea pronuntata, curtea de apel a dispus ca societatea pe care o reprezentam este indreptatita la restituirea suma de 1 milion de Euro, cu titlu de debit principal, la care se adauga dobanda legala calculata incepand cu data de 9 februarie 2018. Desi a trecut peste 1 an de cand hotararea nu este redactata (si implicit nu poate fi recurata/pusa in executare), paratul va trebui sa plateasca dobanda (fiind inclusa si perioada de peste un an necesara redactarii hotararii), ceea ce inseamna ca in aceasta perioada s-a acumulat o suma de 126.000 de Euro cauzata exclusiv de intarzierea actului de justitie. Asadar, consecinta nerespectarii termenelor de redactare a hotararii judecatoresti este resimtita de toate partile implicate in proces, astfel [i] de reclamant, care nu-si poate recupera momentan suma de aproximativ 1 milion de Euro, ceea ce agraveaza situatia financiara, si asa precara, si poate atrage consecinte nefaste, inclusiv deschiderea procedurii insolventei, respectiv de [ii] parat, care va trebui sa plateasca dobanzi (raportate la debitul principal) pentru o perioada mult prea lunga;
- motivarea (lacunara, cu un argument succint expus printr-o propozitie, si acea in flagranta contradictie cu prevederile legale) unei incheieri de suspendare a unui litigiu a durat mai bine de 2 (luni), desi [i] dosarul a fost inregistrat pe rolul primei instante pe 20 decembrie 2017 (in urma cu peste 4 ani), [ii] a mai fost suspendat anterior, [iii] pretentiile reclamantului insumeaza suma de (a) 1,6 milioane de lei - debit principal - si (b) penalitatile de intarziere calculate incepand cu data de 4 decembrie 2016 au ajuns pana in prezent la suma de 170.000 de Euro, care vor trebui platite de parat, desi nu este exclusiv in culpa pentru durata excesiva de solutionare a litigiului. Problema esentiala in acest proces este ca reclamantul se afla in faliment de peste 1 an, iar modul in care este infaptuita justitia in acest dosar (prin amanari succesive de sedinta, suspendari neintemeiate ale litigiului) impiedica realizarea creantelor creditorilor inscrisi la masa credala;
- dupa doi ani de judecata in fond, instanta a pronuntat o solutie favorabila clientului nostru, insa dispozitivul a prezentat evidente vicii formale, respectiv omisiunea de a se pronuta asupra cheltuielilor de judecata legal solicitate, confundarea dividendelor cu dobtnzi. Hotararea primei instantei nu este inca redactata, cuantumul dobanzilor creste, iar in urma cu 5 (cinci) luni, ca urmare a cererii noastre, instanta a pronuntat o incheiere de indreptare eroare materiala (neredactata), care, din pacate, contine o alta eroare materiala (dobanzile la dividente au ramas in continuare mentionate ca fiind dividende);
- recursurile avand ca obiect suspendarea executarii unui act administrativ, la Sectia de Contencios a instantei supreme, primesc primul termen de judecata si dupa 1-2 ani de la data inregistrarii caii de atac, desi obiectul cererii este prin definitie unul urgent. Materia contenciosului admnistrativ ar trebui sa fie definita prin celeritate, iar recursul in materia contenciosului administrativ este reglementat ca o cale de atac, care se judeca cu maxima urgenta.
Acestea sunt doar cateva exemple, cu siguranta, nu sunt singurele nici din practica noastra si nici din practica altor colegi avocati.
 
Diferenta de tratament. Termenele pentru justitiabili
Ceea ce dorim sa mai nuantam la acest moment este ca desi cand vine vorba de termene (de motivare, de termene de judecata) instantele beneficiaza de multa flexibilitate in practica, ceea ce dilata mult procesul, justitiabilii nu beneficiaza de acelasi tratament.
Astfel, este usor observabila diferenta de tratament juridic, intrucat justitiabilii (partile, avocati) trebuie sa respecte termenele imperative stabilite de codurile aplicabile, sub sanctiunile corespunzatoare (decaderea din dreptul procesual, anularea cererilor), iar instantele au latitudinea de a aprecia cand si in ce conditii (din punct de vedere al calitatii motivarii solutiei) sa redacteze hotararile judecatoresti. Or, aceasta situatie creeaza o discrepanta nejustificata, intrucat cu totii suntem parteneri ai actului de justitie si urmarim acelasi deziderat, respectiv infaptuirea justitiei, desi prin mijloace si metode diferite specifice pozitiei procesuale pe care o avem.
De altfel, cu titlu de exemplu, sunt bine cunoscute situatiile in care partile primesc adrese de regularizare sau alte acte procedurale cu termen scurte (hotarari cu termen pentru motivarea cai de atac in cinci zile de la comunicarea hotararii motivate), in perioada sarbatorilor de iarna, si sunt nevoiti sa se conformeze, depunand toate diligentele necesare respectarii termenelor imperative, desi asteapta luni/ani de zile actele procedurale respective, ceea ce denota o lipsa de egalitate in tratamentul cuvenit justitiei.
 
Concluzii si remedii
Nu ne propunem sa epuizam exemplele, sa gasim toate cauzele sau poate cheia de rezolvare a acestora, dar incercam sa tragem un semnal de alarma si sa ne imaginam o posibila rezolvare. Drept urmare, desi remediile (in cazul de fata, apelarea la justitie) prin excelenta ar trebui sa aiba un efect imediat, justitia pare sa devina, in unele cazuri, o institutie, mai degraba, utila in teorie, care isi indeplineste rolul deficitar si cu intarziere, care nu satisface nici nevoile justitiabililor si nici exigentele calitatii actului de justitie.
In acest sens, remediile unor astfel de situatii ar putea consta in [i] instituirea unor termene imperative pentru motivare (care sa fie respectate inclusiv de magistrati), [ii] digitalizarea justitiei (demers implementat, in unele cazuri, anterior pandemiei si continuat pana la un punct si in prezent), [iii] stabilirea unor intervale de timp clare pentru termenele de judecata, [iv] accesarea unor modalitati alternative de solutionare a litigiilor (intelegerile prelitigioase, concilierea organizata de avocati).
Pe de alta parte, acest articol nu omite aportul magistratilor si rolul insemnat pe care il au acestia in societate, cu atat mai mult cu cat exista situatii in care cursul justitiei depaseste asteptarile oricarui justitiabil si se desfasoara prin respectarea tuturor rigorilor procedurale.
In acest sens, in ceea ce-i priveste pe magistrati, inca ramane viu subiectul, deseori dezbatut, cu privire la accederea acestora in profesie dupa acumularea experientei intr-o alta arie a dreptului, in scopul de a intelege pe deplin realitatea economica si mecanismele sociale, spre a pronunta o hotarare judecatoreasca dupa constientizarea deplina a implicatiilor acesteia.