Anul financiar 2024 a marcat inceputul primului exercitiu de asigurare conform Directivei europene privind raportarea corporativa in materie de sustenabilitate (CSRD) pentru entitatile incluse in primul val de raportare, reprezentand un pas decisiv in standardizarea raportarii de sustenabilitate la nivel european. Procesul a fost caracterizat de complexitate metodologica si de necesitatea adaptarii rapide la cerintele Standardelor europene de raportare privind sustenabilitatea (ESRS), intr-un context in care cadrul normativ si practicile de piata se afla inca in faza incipienta. In continuare, vor fi analizate trei dimensiuni esentiale ale acestui proces: obligativitatea de raportare, implementarea procesului de asigurare in practica si constatarile rezultate din primele misiuni de asigurare. 

 

CSRD extinde semnificativ aria entitatilor obligate sa raporteze informatii privind sustenabilitatea, impunand respectarea standardelor ESRS si publicarea unei declaratii integrate in raportul administratorilor. In Romania, transpunerea directivei s-a realizat prin Ordinul 85/2024, care stabileste cerintele de raportare pentru entitatile vizate. Pentru entitatile incluse in primul an de raportare, aceasta cerinta a insemnat nu doar elaborarea unui raport conform ESRS, ci si pregatirea pentru o misiune de asigurare independenta. Desi actul normativ nu mentioneaza explicit standardul aplicabil pentru misiunile de asigurare, in lipsa unei alternative, misiunile s-au desfasurat in regim de asigurare limitata, conform Standardului international privind misiunile de asigurare 3000 (ISAE 3000), ceea ce presupune obtinerea unui nivel moderat de incredere, proportional cu natura si scopul misiunii. In continuare, cadrul legislativ european este in evolutie: pachetul „quick fix”, adoptat in iulie 2025, introduce masuri de simplificare si extindere a perioadelor de aplicare phased-in pentru entitatile din prima categorie. De asemenea, se asteapta transpunerea pachetului Omnibus, care va aduce ajustari pentru urmatoarele categorii de entitati vizate (companii mari nelistate si IMM-uri), precum si initiative de simplificare a ESRS si armonizare cu Taxonomia UE, menite sa reduca sarcina administrativa si sa creasca gradul de comparabilitate. 

 

Din punct de vedere procedural, exercitiul de asigurare a presupus verificarea coerentei intre informatiile narative si cele cantitative si evaluarea robustetii proceselor de colectare a datelor necesare raportarii. In lipsa unor practici consolidate, companiile au fost nevoite sa dezvolte rapid procese interne, sa stabileasca responsabilitati si sa asigure trasabilitatea datelor intr-un cadru de guvernanta inca in formare. In multe cazuri, a fost necesara o colaborare extinsa cu departamentele de raportare, financiar, HR si IT pentru a intelege fluxurile de date, a identifica sursele primare si a evalua fiabilitatea metodelor de estimare, in special acolo unde s-au utilizat estimari sau date agregate pentru completarea indicatorilor ceruti. 

Una dintre provocarile majore intampinate a fost aplicarea conceptului de dubla materialitate si, implicit, definirea setului de impacturi, riscuri si oportunitati (IRO) pe baza acesteia. Procesul a presupus evaluarea simultana a impactului asupra companiei si asupra mediului extern, fapt ce a condus la abordari metodologice foarte diferite intre entitati. Aceasta variabilitate a ridicat probleme de comparabilitate si a necesitat o analiza critica din partea auditorilor pentru a evalua coerenta si trasabilitatea deciziilor. In paralel, aplicarea cerintelor phased-in a generat incertitudini privind gradul de raportare necesar in primul an, in special pentru indicatorii sociali si cei referitori la lantul valoric. Interpretarea acestor prevederi a fost neuniforma, ceea ce a impus o abordare flexibila, dar fundamentata tehnic, pentru a evalua conformitatea minima ceruta de standarde. 

 

Pe baza analizei publicate de PricewaterhouseCoopers a primelor 100 de rapoarte CSRD, aproximativ 90% dintre rapoarte au provenit din cinci tari, multe fiind publicate inainte de transpunerea completa a directivei, ceea ce indica un grad ridicat de adoptie voluntara. Dimensiunea declaratiilor a variat intre 30 si peste 300 de pagini, iar numarul de IRO-uri raportate a oscilat intre mai putin de 15 si peste 80, cu o medie situata intre 20 si 50. Clima a fost aproape universal considerata materiala, iar aproximativ 75% dintre companii au publicat tinte net-zero si planuri de tranzitie. In ceea ce priveste emisiile Scop 3, raportarea a acoperit in medie jumatate dintre cele 15 categorii prevazute, ceea ce confirma ca nu toate punctele de date au fost atinse in primul an. Majoritatea opiniilor emise au fost necalificate, semnaland un angajament real din partea companiilor. Totusi, au fost identificate zone de imbunatatire, in special in ceea ce priveste completitudinea punctelor de date cerute de ESRS si coerenta intre informatiile narative si cele cantitative. In multe cazuri, lipsa automatizarii si dependenta de surse multiple au generat incertitudini privind masurarea si comparabilitatea.  

 

Primul an de raportare si asigurare CSRD marcheaza inceputul unei transformari majore in modul in care companiile abordeaza transparenta si responsabilitatea. Este un proces aflat inca la inceput, in care regulile se clarifica, bunele practici se contureaza, iar sistemele si capabilitatile se construiesc treptat. In anii urmatori, raportarea de sustenabilitate va evolua dintr-un exercitiu de conformare intr-un mecanism de actualizare si rafinare continua, capabil sa ofere date robuste, comparabile si relevante pentru decizii strategice. Prioritatile imediate includ consolidarea mecanismelor de colectare si validare a datelor, automatizarea fluxurilor si documentarea riguroasa a ipotezelor utilizate in estimari. Cu toate acestea, raman multe necunoscute si elemente care vor continua sa evolueze in urmatorii ani, influentand atat complexitatea raportarii, cat si nivelul de asigurare solicitat. Cadrul normativ se afla intr-o etapa de ajustare: la nivel european si national persista incertitudini privind standardele aplicabile pentru asigurare, clarificarea cerintelor ESRS, pragurile de raportare si calendarul complet de implementare. Drumul nu va fi liniar, dar directia este clara: catre o raportare credibila, uniforma si integrata in modelul de afaceri, care sa consolideze increderea pietei si sa sustina tranzitia catre o economie sustenabila.