Cu ocazia Zilei Naționale a Constructorului, compania românească ADURO lansează un apel la dialog și acțiune către autoritățile și factorii de decizie din România, într-un moment în care sectorul construcțiilor, unul dintre pilonii economiei naționale, se confruntă cu presiuni semnificative generate de costurile în creștere, lipsa predictibilității, întârzierile la plată și necesitatea unei planificări coerente a investițiilor publice.
ADURO propune 10 măsuri concrete care pot contribui la consolidarea industriei construcțiilor și la crearea unui cadru predictibil pentru dezvoltarea infrastructurii României în următoarele decenii.
„În ultimii aproape 20 de ani, industria românească de construcții a trecut printr-o transformare majoră. Dacă la începutul primelor exerciții financiare europene proiectele mari depindeau în mare măsură de expertiza companiilor internaționale, astăzi, România dispune de antreprenori, proiectanți și specialiști capabili să livreze proiecte de infrastructură de mare complexitate. Companiile românești au investit în utilaje, tehnologie, digitalizare și, mai ales, în formarea inginerilor și a muncitorilor calificați. Această capacitate trebuie protejată și dezvoltată ca un pilon strategic pentru viitorul țării. Într-o perioadă economică dificilă, România are nevoie de un sector al construcțiilor puternic, capabil să transforme investițiile publice și private în infrastructură, dezvoltare economică și creșterea calității vieții. Cele 10 propuneri pe care le prezentăm pot reprezenta punctul de plecare al unei viziuni pe termen lung pe care noi am intitulat-o: România 2050”, a declarat Cezar Șerban, director general ADURO.
Cele 10 propuneri ale ADURO
1. Un parteneriat instituțional stabil și predictibil între stat și industria construcțiilor. Sectorul construcțiilor are nevoie de continuitate instituțională și de un mecanism permanent de dialog între autorități, beneficiari publici, constructori și proiectanți. Investițiile majore se desfășoară pe perioade de mai mulți ani și nu pot depinde de schimbările ciclurilor politice sau administrative. Predictibilitatea decizională este esențială pentru planificarea investițiilor, mobilizarea resurselor și respectarea termenelor contractuale. Este important să existe un partener de dialog consecvent și un consens cu privire la obiectivele asumate.
2. Lichidarea arieratelor și respectarea termenelor de plată de către instituțiile statului. Constructorii nu trebuie transformați în finanțatori ai investițiilor publice. Respectarea termenelor contractuale de plată este esențială pentru funcționarea întregului lanț economic format din antreprenori, subcontractori, proiectanți, furnizori de materiale și prestatori de servicii. Blocarea plăților către antreprenori produce efecte în cascadă asupra întregului sector și poate conduce la încetinirea sau chiar blocarea proiectelor.
3. Un mecanism automat și digitalizat de actualizare și indexare a prețurilor în contractele publice. Actualizarea valorii contractelor trebuie să se bazeze pe mecanisme obiective, transparente și predictibile, care să reflecte evoluția reală a costurilor materialelor, energiei, forței de muncă și transportului. Un sistem automatizat și digitalizat ar reduce dependența de decizii administrative punctuale și ar limita blocajele generate de perioadele cu inflație ridicată sau de modificările semnificative ale costurilor de execuție.
4. Prioritizarea clară și multianuală a investițiilor publice. România are nevoie de o strategie realistă de prioritizare a investițiilor. Resursele financiare, administrative și umane sunt limitate, iar deschiderea simultană a unui număr foarte mare de proiecte (peste 30.000 la nivel național) fără asigurarea finanțării necesare generează întârzieri și blocaje. Statul trebuie să stabilească transparent proiectele prioritare și să asigure finanțarea multianuală a acestora, astfel încât beneficiarii, constructorii și proiectanții să își poată planifica resursele în mod eficient.
5. Sprijin strategic pentru producția autohtonă de materiale de construcții. Creșterea costurilor materialelor reprezintă una dintre principalele puncte de presiune asupra sectorului construcțiilor. România are nevoie de o strategie pentru consolidarea capacităților interne de producție și pentru reducerea dependenței de importuri în cazul materialelor esențiale. În același timp, tranziția către materiale cu o amprentă redusă de carbon trebuie realizată într-un calendar realist, corelat cu disponibilitatea acestora pe piață, capacitatea industriei de a le produce și impactul economic asupra proiectelor. Dezvoltarea capacităților interne pentru materiale strategice, inclusiv bitum și alte produse indispensabile infrastructurii, trebuie să devină o componentă a politicii industriale naționale.
6. Stabilitate și predictibilitate fiscală. Companiile care implementează proiecte pe perioade de trei, cinci sau chiar zece ani au nevoie de predictibilitate fiscală. Modificările privind TVA, impozitul pe profit, impozitul minim pe cifra de afaceri, salariul minim sau alte componente fiscale cu impact direct asupra contractelor trebuie consultate și anunțate din timp, cu perioade de tranziție suficiente pentru adaptarea contractelor și a planurilor de investiții. Predictibilitatea fiscală nu reprezintă doar un avantaj pentru mediul privat, ci o condiție pentru estimarea realistă a costurilor investițiilor publice.
7. Schimbarea criteriilor de evaluare a ofertelor și orientarea către „cel mai bun raport calitate–preț”. Utilizarea excesivă a prețului ca principal criteriu de atribuire poate conduce la oferte nesustenabile economic, dificultăți în implementare, litigii și întârzieri.Evaluarea ofertelor trebuie să acorde o pondere reală competenței tehnice, experienței echipelor, soluțiilor propuse, sustenabilității, capacității de implementare și performanței demonstrate în proiecte similare. România trebuie să treacă de la logica „celui mai mic preț” la principiul „celui mai bun raport calitate–preț”.
8. Dezvoltarea unei forțe de muncă autohtone bine calificate. Deficitul de specialiști și muncitori calificați reprezintă una dintre problemele structurale ale industriei construcțiilor. Oferta educațională trebuie corelată cu nevoile reale ale pieței, atât prin dezvoltarea învățământului dual și profesional, cât și prin adaptarea programelor universitare pentru ingineri și specialiști. Investiția în infrastructură trebuie însoțită de o investiție la fel de importantă în oamenii care o proiectează și o construiesc.
9. Debirocratizarea și digitalizarea proceselor administrative. Durata procedurilor de autorizare și avizare continuă să influențeze semnificativ calendarul investițiilor. Noile reglementări în domeniul urbanismului trebuie operaționalizate rapid și coerent, iar digitalizarea serviciilor administrației publice trebuie accelerată. Procesele digitale, termenele administrative clare și trasabilitatea deciziilor pot reduce întârzierile, pot crește transparența și pot oferi investitorilor, proiectanților și constructorilor un cadru administrativ mult mai eficient.
10. Susținerea internaționalizării constructorilor români prin diplomație economică. Industria românească de proiectare și construcții a acumulat în ultimele două decenii experiența și capacitatea tehnică necesare pentru a participa la proiecte majore și în afara României. Diplomația economică românească trebuie să sprijine activ promovarea companiilor românești pe piețele externe și participarea acestora la proiecte internaționale. Oportunități importante vor exista inclusiv în procesul de reconstrucție a Ucrainei și în investițiile de infrastructură derulate de Republica Moldova și de statele candidate la aderarea la Uniunea Europeană. Companiile românești trebuie să poată transforma experiența acumulată în România într-un avantaj competitiv regional.
„În spatele fiecărui kilometru de drum, al fiecărui spital, al fiecărei școli și al fiecărui proiect major de infrastructură sunt oameni care proiectează, construiesc și își asumă responsabilitatea de a transforma planurile în realitate. România anului 2050 se construiește prin investițiile pe care le facem astăzi. De Ziua Națională a Constructorului, le mulțumesc tuturor profesioniștilor din această industrie: ingineri, proiectanți, muncitori, manageri de proiect și tuturor celor care contribuie, zi de zi, la dezvoltarea infrastructurii acestei țări. Respectul pentru constructori trebuie să însemne și crearea condițiilor în care aceștia își pot face meseria corect, predictibil și performant”, a declarat Cezar Șerban, director general ADURO.
