În 2020, Frames și Factory 4.0 estimau că digitalizarea și robotizarea vor crea peste un milion de locuri de muncă noi în România până în 2030. Șase ani mai târziu, contextul s-a schimbat. Pe lângă digitalizare a apărut un al doilea motor, mai puternic și mai urgent: industria cu dublă utilizare (dual-use), în care tehnologiile de fabricație civile sunt folosite și pentru apărare și securitate. Pentru prima dată după 1989, România are la dispoziție miliarde de euro pentru a reconstrui capacități industriale strategice. Întrebarea este dacă fabricile românești au nivelul tehnologic necesar pentru a atrage acești bani sau dacă vor rămâne în afara lanțurilor de producție.
De la productivitate civilă la capacitate strategică
Potrivit experților de la Factory 4.0 & Frames, tehnologiile Industry 4.0 nu mai servesc doar la creșterea productivității în fabricile civile: automatizarea, robotica, ingineria digitală, sistemele conectate și capacitățile avansate de producție pot susține și sectoarele strategice, unde securitatea, reziliența și adaptarea rapidă sunt critice.
De la lanțurile de aprovizionare securizate, la suveranitatea industrială, competitivitatea economică și pașii practici prin care companiile își pot adapta tehnologiile și capacitățile de producție pentru aplicații strategice, discuția nu mai este teoretică.
Aceeași linie de producție care face componente pentru industria auto poate produce, cu investiții și certificări suplimentare, piese pentru blindate, drone sau sisteme antiaeriene.
Un atelier de prelucrări mecanice de precizie poate deveni furnizor pentru muniție. O firmă de software industrial poate lucra pentru sisteme de comandă-control. Condiția este ca fabrica să fie robotizată, digitalizată și capabilă să garanteze trasabilitate completă.
Banii: cea mai mare injecție de capital industrial din ultimele decenii
Principala sursă de finanțare este mecanismul european SAFE. România beneficiază printr-un împrumut de maximum 16,68 miliarde de euro, a doua alocare ca mărime dintre statele membre.
Structura banilor contează: 12,48 miliarde de euro sunt destinate achiziției de echipamente militare și cu utilizare duală, iar 4,2 miliarde de euro infrastructurii duale, inclusiv unor sectoare ale autostrăzilor A7 și A8. SAFE este un instrument bazat pe împrumuturi, nu pe granturi nerambursabile, așa că eficiența economică a banilor este esențială. Primele fonduri au sosit: Comisia Europeană a efectuat pe 26 august 2026 prima plată către România, de aproximativ 2,5 miliarde de euro, adică 15% din suma totală.
Primele contracte arată direcția. Pachetul de contracte semnat de Rheinmetall în 2026 ajunge la aproximativ 5,7 miliarde de euro. Cel mai mare vizează 298 de mașini de luptă ale infanteriei, pentru aproximativ 3,337 miliarde de euro, cu producția finală la Mediaș.
În România vor fi realizate și componente importante: carcasa blindată, protecția balistică, sistemul de armament, comunicațiile și software-ul de comandă și control. Tot la Mediaș, producția de serie a blindatelor COBRA II a început în 2026, iar primele 12 vehicule fabricate integral acolo au fost livrate Armatei în iulie; până la finalul contractului, peste 780 de vehicule urmează să fie produse în România.
În paralel, la Victoria (Brașov), Rheinmetall construiește o fabrică de pulberi. Investiția totală este estimată la 535 de milioane de euro, iar proiectul ar urma să creeze în jur de 700 de locuri de muncă. Miza strategică este mare, pentru că România nu mai dispune în prezent de o capacitate funcțională de producție a pulberilor pentru muniție în regim de autonomie strategică. Pentru economie, la fel de important este că Rheinmetall va fi obligat să implice furnizori locali: firme de prelucrări metalice, din zona petrochimică și din mecanica fină.
Nu toate contractele aduc însă producție în România. Achiziția a 231 de sisteme MANPAD Mistral, inclusiv 934 de rachete, în valoare de 625,6 milioane de euro, se face printr-o achiziție europeană comună. Sindicatele au criticat și cumpărarea a 12 elicoptere Super Puma H225M, în valoare de 865 de milioane de euro, fără clauze de offset sau măcar de localizare a producției.
,,Diferența dintre un contract cu producție locală și unul fără se traduce direct în locuri de muncă, taxe plătite în România și competențe industriale’’, afirmă Marius Hărătău, managerul Factory 4.0. Potrivit experților, miliardele pentru apărare vin într-un moment dificil pentru industria românească.
Producția industrială a scăzut cu 3,3% în primul semestru din 2026, iar industria mai reprezintă aproximativ 15% din PIB, față de 23,8% în 2015. Anul trecut, ocuparea în industrie a scăzut cu aproape 25.000 de persoane față de anul anterior, aproximativ 2,5% din totalul angajaților din sector.
Radiografia tehnologică: o industrie cu două viteze
Contractorii mari din apărare nu caută doar capacitate de producție. Au nevoie de furnizori cu procese automatizate, trasabilitate digitală și securitate cibernetică. La toți indicatorii-cheie ai tehnologizării, România pornește de pe ultimele locuri din Uniunea Europeană.
La robotizare, ultimele date publice pentru România arată o densitate de 21 de roboți la 10.000 de angajați în industria prelucrătoare. Media UE ajunsese la 219 unități la 10.000 de angajați în 2023, Germania are 429, iar Coreea de Sud, liderul global, 1.012. O fabrică medie din UE are, așadar, de aproximativ zece ori mai mulți roboți decât una din România.
Robotizarea românească este concentrată în industria auto, care are peste 55% din instalările de roboți colaborativi. Între timp, cursa globală a accelerat: în 2024 au fost instalați 542.000 de roboți industriali în lume, de peste două ori mai mulți decât acum zece ani, dar Europa a avut doar 16% dintre aceste instalări, față de 74% în Asia.
La digitalizare, IMM-urile sunt veriga slabă. Doar 44,3% dintre IMM-urile românești ating un nivel cel puțin de bază de intensitate digitală, față de 71,4% în UE, iar ținta europeană pentru 2030 este de peste 90%. Decalajul se adâncește la tehnologiile care schimbă productivitatea. Cloudul este folosit de 24,9% dintre firme, față de 52,7% în UE. Sistemele ERP, esențiale pentru trasabilitatea cerută în producția pentru apărare, sunt prezente la aproximativ 22% dintre firme, față de circa 46% media UE.
La inteligența artificială, România este pe ultimul loc în Europa. În 2025, doar 5,2% dintre companiile cu cel puțin zece angajați foloseau tehnologii AI, față de aproape 20% media UE. Creșterea a fost rapidă, de la 1,4% în 2021, dar UE a crescut în același ritm, de la 7,7%, iar raportul de aproximativ unu la patru a rămas neschimbat. În industrie situația e și mai gravă: potrivit datelor Eurostat analizate la începutul lui 2025, doar 1,3% dintre firmele din industria prelucrătoare foloseau AI, față de 10,57% media UE. Nici companiile mari nu fac excepție: doar 20,8% dintre ele foloseau cel puțin o tehnologie AI, cel mai mic procent dintre statele analizate, față de 55% în UE.
Paradoxul este că România nu duce lipsă de talent tehnologic. Are un sector IT evaluat la aproximativ 23,6 miliarde de euro, echivalentul a 6,67% din PIB, și companii cu expertiză în AI precum UiPath, Bitdefender, Endava sau Bosch România. Problema este că acest know-how ajunge prea puțin în fabrici. Există și semnale încurajatoare: firmele românești care adoptă AI o fac serios, iar profilul lor de utilizare este mai industrial și mai operațional decât media europeană. Obstacolul principal rămâne capitalul uman: doar 31,8% dintre români au competențe digitale de bază, cel mai mic procent din UE.
Rezultatul este o industrie cu două viteze. Multinaționalele și furnizorii lor din industria auto au linii robotizate comparabile cu cele din Europa de Vest. Mii de firme românești de prelucrări metalice, mecanică fină sau electronică lucrează însă cu echipamente vechi, fără sisteme integrate de management al producției. Tocmai aceste firme ar trebui să devină furnizori pentru programele de apărare.
„Programul SAFE este cea mai mare oportunitate de reindustrializare a României din ultimii 35 de ani, dar poate deveni și o ocazie ratată. Contractorii din industria de apărare nu caută doar hale și oameni, ci furnizori care pot garanta calitate constantă, trasabilitate digitală și securitate cibernetică. O firmă fără ERP, fără roboți și fără control digital al calității nu trece de primul audit. Ironia este că România are unii dintre cei mai buni programatori și specialiști AI din Europa, dar fabricile noastre folosesc aceste tehnologii de patru ori mai puțin decât media UE. Firmele din industria auto, din prelucrările metalice sau din IT au baza de la care se poate porni, dar au nevoie de finanțare dedicată pentru retehnologizare”, spune Adrian Negrescu, manager Frames.
Ce estimam în 2020 și ce s-a schimbat
Într-o analiză din 2020, Frames și Factory 4.0 anticipau că 2030 va aduce în România peste un milion de locuri de muncă în zona digitală, în domeniile tehnice, în servicii și suport pentru populație și firme și în zona creativă. Tot atunci estimam că economia digitală ar putea reprezenta în 2030 cel puțin 20% din PIB, cu un plus de aproximativ 50 de miliarde de euro.
Experții avertizau și asupra celei mai mari vulnerabilități: în 2019, 43% dintre românii între 16 și 74 de ani aveau competențe digitale reduse, cel mai ridicat nivel din UE. Șase ani mai târziu, problema persistă: România rămâne pe ultimul loc în UE atât la competențele digitale de bază, cât și la adopția AI în companii.
,,Teza de bază a rămas valabilă: tehnologia transformă locurile de muncă mai mult decât le elimină, iar marea problemă a României este lipsa competențelor. S-a schimbat direcția cererii. În 2020, motorul principal părea să fie digitalizarea serviciilor. În 2026, cererea vine tot mai mult din industria cu dublă utilizare: ingineri de proces, programatori de roboți, tehnicieni CNC, specialiști în calitate și trasabilitate, experți în securitate cibernetică industrială și în AI aplicată în producție. Sunt profilurile pe care le identificam atunci ca meseriile viitorului, doar că acum au o piață concretă și finanțată’’, spune expertul Marius Hărătău.
Cât poate câștiga economia românească
Impactul real depinde de ponderea producției locale în contractele SAFE.
,,Am calculat trei scenarii pentru cele 12,48 miliarde de euro destinate echipamentelor. În cel pesimist, vom avea 20% producție locală, adică aproximativ 2,5 miliarde de euro care intră în industria românească între 2026 și 2030. În cel de bază, procentul crește la 30% și reprezintă aproximativ 3,7 miliarde de euro. În scenariul optimist, trecem de 40%, iar asta înseamnă aproximativ 5 miliarde de euro’’, spun experții.
Nivelul tehnologic al industriei va decide în ce scenariu ne vom afla. Cu o densitate a roboților de zece ori sub media europeană și cu doar 1,3% dintre fabrici folosind AI, scenariul pesimist este cel mai probabil dacă nu se intervine rapid.
Pentru locurile de muncă, pornim de la o productivitate medie de 200.000–250.000 de euro cifră de afaceri pe angajat, specifică producției de apărare. Rezultă între 2.500 și 5.000 de locuri de muncă directe în fabrici.
Adăugând furnizorii, serviciile și efectele indirecte, totalul ar putea ajunge la 7.500–15.000 de locuri de muncă. Sunt locuri de muncă bine plătite, cu competențe înalte, care pot schimba profilul industrial al unor zone precum Mediaș, Brașov, Cugir sau Sadu. Efectul cel mai valoros pe termen lung este transferul de tehnologie, care poate fi folosit ulterior și în producția civilă.
„Nu numărul brut de locuri de muncă este cel mai important, ci calitatea lor. Un inginer care lucrează la o linie de producție pentru blindate sau drone poate aplica aceleași competențe în industria auto, în energie sau în robotică. Așa au crescut economiile industriale din Europa: armata a fost primul client, dar tehnologia a ajuns apoi în toată economia. Avem nevoie însă de o politică industrială coerentă, de școli profesionale adaptate și de finanțare pentru retehnologizarea IMM-urilor, altfel furnizorii vor fi aduși din Polonia, Cehia sau Germania”, adaugă Marius Hărătău.
Riscurile care pot bloca oportunitatea
Primul risc este capacitatea de execuție. Industria românească de apărare a crescut, dar de la o bază mică: veniturile sale s-au dublat până la aproape 460 de milioane de dolari anual de la începutul războiului din Ucraina, o fracțiune din valoarea contractelor care urmează. Sectorul încearcă să se organizeze. Prin noul patronat ROMDEF, companiile locale își propun să coaguleze furnizorii de tehnologie militară și infrastructură critică, iar declarația lor de lansare admite că resursele de inovație și producție ale României rămân insuficient conectate la oportunitățile oferite de contextul geopolitic.
Al doilea risc este decalajul tehnologic al IMM-urilor. Pentru a deveni furnizori în apărare, firmele mici au nevoie de certificări de calitate specifice NATO, de autorizări de securitate, de linii robotizate, de sisteme ERP și de capital de lucru. Într-o economie în care mai puțin de jumătate dintre IMM-uri ating nivelul de bază al digitalizării, recuperarea acestui decalaj cere timp și bani, iar multe firme se luptă în prezent cu lipsa de lichiditate.
Al treilea risc este forța de muncă. Fără programe rapide de recalificare și fără o legătură reală între universități, școli profesionale și fabrici, noile capacități de producție vor concura pentru aceiași puțini specialiști, iar salariile vor crește mai repede decât productivitatea.
„România are acum o fereastră de oportunitate de câțiva ani. Dacă o ratăm, nu se va mai redeschide curând. Statul trebuie să negocieze dur localizarea producției în fiecare contract, iar companiile românești trebuie să investească acum în roboți, digitalizare și inteligență artificială, nu după ce contractele au fost deja atribuite. Industria 4.0 și industria de apărare nu mai sunt două lumi separate. Sunt aceeași economie”, conchide Adrian Negrescu.
Tema va fi discutată în deschiderea conferinței Factory 4.0, pe 7 octombrie, la București, în panelul dedicat producției dual-use. Panelul va analiza lanțurile de aprovizionare securizate, suveranitatea industrială, competitivitatea economică și pașii practici prin care companiile își pot adapta tehnologiile și capacitățile de producție pentru aplicații strategice.
