Ediția 2026 a conferinței anuale Forumul Construcțiilor - organizate la Romexpo de Exenne/eDevize sub patronajul Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) și în parteneriat strategic cu Leviatan Group - dincolo de succesiunea de prezentări despre tehnologie, finanțare, sustenabilitate și management, a constituit, în principal, o radiografie a unei industrii ajunse într-un punct în care reflexele vechi nu mai pot acoperi complexitatea reală a pieței. Sectorul construcțiilor rămâne unul dintre motoarele economiei, iar tocmai această poziție îl expune tot mai mult la discontinuități de finanțare, volatilitate, presiune normativă, deficit de competențe, fragmentare operațională și schimbare tehnologică accelerată. Ignorând formulele optimiste, mesajul de fond al evenimentului a fost acela că industria de profil nu mai poate funcționa prin improvizație, contracte dezechilibrate, proiecte insuficient pregătite și tehnologii tratate ca accesorii, iar viitorul impune disciplină industrială, date verificabile, finanțare coerentă, reguli clare și organizații capabile să-și asume transformarea înainte ca presiunea să ducă la apariția unor blocaje majore.
De la reziliență defensivă la capacitate reală de transformare
Conferința a fost deschisă de Cătălina Manoloiu, Business Development Director Exenne, care a dat tonul printr-un discurs despre comunitatea din construcții, care se naște din comunicare autentică, fără cuvinte care doar "dau bine". Ea a legat această autenticitate de întâlnirile față în față și de informația care contează cu adevărat: corectă, transparentă și venită direct de la sursă. În continuare, Răzvan Niculescu-Aron, vicepreședinte al FPSC, a plasat discuția în planul comunității profesionale și al schimbării structurale. Mesajul său a indicat faptul că digitalizarea, BIM și inteligența artificială nu mai pot fi tratate ca teme decorative sau ca direcții îndepărtate, rezervate unor companii cu apetit experimental. Acestea au devenit deja instrumente care modifică modul în care sunt proiectate, executate și operate activele construite. În această ordine de idei, transformarea reală nu vine din adoptarea superficială a unor aplicații, ci din capacitatea industriei de a reuni experiența, datele, viziunea și colaborarea dintre oameni și sisteme digitale.
În continuare, Florin Manoloiu, Chief Operating Officer eDevize, a extins cadrul retoricii, legând reziliența de capacitatea organizațiilor și a societății de a ieși din starea de reacție permanentă și de a construi soluții cu efect real. Pandemia, războiul din Ucraina, inflația și crizele succesive au fost reperele unei perioade în care costurile s-au acumulat, iar companiile au fost obligate să regândească mecanisme de funcționare pe care, în anii de creștere, le considerau stabile. "Industria construcțiilor nu se confruntă doar cu o criză de conjunctură, ci cu o schimbare a condițiilor de operare. Rezistența fără transformare este insuficientă. Companiile care doar absorb șocuri, fără să-și schimbe procesele, modul de contractare, instrumentele de control și cultura internă, vor continua să consume resurse în defensivă. Antifragilitatea nu înseamnă optimism de criză, ci capacitatea de a folosi presiunea ca mecanism de selecție, profesionalizare și reconstrucție operațională. În acest sens, Forumul Construcțiilor 2026 reprezintă un semnal de maturizare. Sectorul are deja experiență, proiecte, companii puternice și specialiști capabili să susțină investiții complexe. Slăbiciunea este însă dată de lipsa unei arhitecturi comune, definită prin reguli coerente, finanțare predictibilă, date solide, contracte echilibrate și interoperabilitate între actorii lanțului de valoare. Fără aceste elemente, fiecare progres punctual riscă să fie neutralizat de blocaje sistemice", a arătat, printre altele, oficialul eDevize în intervenția sa.
Finanțarea se află în strânsă legătură cu maturitatea proiectului
Una dintre cele mai consistente secțiuni ale evenimentului a vizat finanțarea proiectelor strategice, rolul băncilor și necesitatea conectării capitalului la o logică de dezvoltare, nu doar la garanții contabile. Daniela Ionescu, Senior EU Funds Expert în cadrul Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID), a prezentat BID ca instituție deținută integral de statul român și concepută pentru a sprijini dezvoltarea prin finanțare, garanții, instrumente europene și asistență tehnică. Poziționarea băncii este importantă tocmai pentru că aceasta nu urmărește să concureze băncile comerciale, ci să completeze piața acolo unde proiectele strategice au nevoie de structuri de finanțare mai sofisticate.
Crymhylde Galos, director adjunct al Departamentului Programe Europene și Credite Verzi din cadrul Băncii Transilvania, a mutat discuția spre finanțarea verde și spre criteriile măsurabile ale sustenabilității. O clădire verde nu poate fi definită prin afirmații comerciale sau printr-un vocabular de marketing, ci prin raportare la standarde europene, la performanța energetică și la amprenta de carbon. În această logică, nivelul NZEB reprezintă baza legală, iar performanța verde trebuie să depășească această bază.
Florin Mariș, CEO Hexagon, a abordat o dimensiune de responsabilitate profesională. Dezvoltatorul nu poate rămâne un actor liber să decidă singur ce este bine pentru clientul final. Piața rezidențială și imobiliară a funcționat prea mult timp în logica discreției individuale, iar apariția unor reglementări precum legea Nordis, chiar imperfecte, indică un început de normalizare. "Un frigider vine cu informații despre consum, utilizare și service, în timp ce o locuință, deși este una dintre cele mai importante achiziții din viața unui om, a fost tratată adesea fără o trasabilitate similară a materialelor, performanței și consumului. În lipsa unor reguli clare, clientul final suportă consecințele unui sistem fragmentat, în care finanțarea, proiectarea, execuția și exploatarea nu sunt suficient integrate. Profesionalizarea nu înseamnă birocratizare inutilă, ci apariția unui cadru care obligă actorii pieței să livreze produse verificabile, nu doar promisiuni comerciale. Prin urmare, finanțarea devine inseparabilă de calitatea proiectului, de structura sa tehnică și de responsabilitatea față de utilizatorul final", a subliniat vorbitorul.
Infrastructura are nevoie de continuitate
Panelul dedicat investițiilor publice și infrastructurii a arătat că România a depășit etapa în care principala problemă era lipsa proiectelor. În multe zone, proiectele există, au atins un anumit grad de maturitate și pot fi puse în operă. Vulnerabilitatea majoră se deplasează către continuitatea finanțării, capacitatea administrativă și calitatea pregătirii tehnice. Irinel Ionel Scrioșteanu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, a insistat asupra performanței programului de transport, prezentat ca unul dintre cele mai eficiente programe europene gestionate de România, cu rate de absorbție foarte ridicate și cu o echipă administrativă capabilă să ducă proiecte complexe. "Anul 2028 va fi un punct critic, din cauza tranziției dintre actualul și viitorul cadru financiar european. Proiectele fazate vor avea nevoie de susținere temporară de la bugetul de stat până când noile fonduri vor putea fi accesate. O discontinuitate în finanțare nu ar produce doar întârzieri contabile, ci ar afecta direct firmele de pe șantiere, multe dintre ele cu capital românesc, credite, leasinguri, utilaje și angajați. În infrastructură, lipsa de finanțare nu suspendă pur și simplu progresul, ci poate distruge capacități economice construite în ani", a punctat oficialul Guvernului.
Dragoș Enachi, director tehnic Aduro, a adus în atenția celor prezenți problema studiilor de fezabilitate vechi și a documentațiilor insuficient fundamentate. România încă lucrează, în unele cazuri, pe studii realizate în urmă cu mai bine de un deceniu, iar slăbiciunile acestor documentații se transformă în revendicări, întârzieri, costuri suplimentare și tensiuni în execuție. Nu orice problemă apărută pe șantier este vina constructorului. Uneori, eroarea este deja înscrisă în datele inițiale, în studiul geotehnic incomplet, în expertiza insuficientă sau în documentația care nu mai corespunde realității terenului. Discuția a atins și tema încrederii. Din cauza unor experiențe negative, beneficiarii publici au introdus sisteme suplimentare de control, verificări, documente și proceduri. O parte dintre aceste instrumente sunt necesare, dar excesul birocratic poate deveni un cost inutil, consumând resurse care ar trebui să rămână în zona tehnică și operațională. Lipsa de încredere produce birocrație, iar birocrația, la rândul ei, nu garantează calitatea. Ea poate doar să creeze o iluzie administrativă a controlului.
Marius Cara, reprezentantul Băncii Europene de Investiții (BEI) în România, a completat această imagine din perspectiva finanțatorului instituțional. În proiectele mari, primul exercițiu de due diligence este dificil tocmai pentru că finanțatorul testează capacitatea beneficiarului, calitatea proiectului și robustețea procedurilor. După prima experiență, următoarele proiecte pot deveni mai fluide, deoarece se acumulează încredere, memorie instituțională și practici comune. România nu trebuie să reînvețe de la zero la fiecare proiect. Continuitatea nu înseamnă doar bani, ci și transfer de lecții, standardizare și capacitate administrativă conservată.
Siguranța structurală începe când măsurarea înlocuiește presupunerea
O intervenție distinctă, prin precizia mesajului, a fost cea a Marianei Garștea, CEO Sixense România. Formula sa - "măsurăm, nu mai presupunem" - sintetizează una dintre cele mai importante schimbări de paradigmă pentru infrastructură și construcții. Inspecția vizuală verifică ceea ce se vede, însă cedarea apare adesea în zonele invizibile ale structurii. Din acest motiv, urmărirea comportării în timp nu poate rămâne o anexă opțională, activată doar dacă mai există buget. Ea trebuie să devină o cerință tehnică obligatorie. Miza nu este tehnologia în sine, ci trecerea de la reacție la prevenție. "Modelul «construim și uităm» aparține unei industrii care nu-și mai permite să administreze active construite fără date. Se impune trecerea la un sistem de tip «construim, monitorizăm și dovedim». În caietele de sarcini, urmărirea comportării în timp trebuie să aibă capitol distinct, nu să fie tratată ca supliment. În proiectele private, datele despre starea tehnică a activului trebuie cerute încă din studiile de teren, continuate în proiectare și execuție și menținute în exploatare. Această schimbare are implicații directe asupra costurilor și riscurilor. O structură monitorizată poate transmite semnale înainte ca degradarea să devină avarie. Datele permit prioritizarea intervențiilor, justificarea bugetelor, reducerea riscurilor și evitarea unor reparații tardive, mai scumpe și mai disruptive. Într-o piață în care investițiile publice și private devin tot mai scumpe, întreținerea preventivă nu este un lux tehnologic, ci o formă de raționalitate economică", a subliniat, printre altele, specialistul Sixense România.Prin această perspectivă, Forumul a mutat discuția despre calitate din zona declarației în zona probelor. Calitatea nu se afirmă, se dovedește. Durabilitatea nu se promite, se urmărește. Siguranța nu se deduce din reputația proiectului, ci se verifică în timp. Pentru o industrie obișnuită să alerge după termene și să închidă șantiere, această schimbare este incomodă, dar necesară.
Sustenabilitatea este blocată mai mult de norme decât de tehnologie
Panelul dedicat sustenabilității a avut meritul de a duce discuția din zona discursului general în cea a realității definite prin materiale, normative și caiete de sarcini. În construcții, sustenabilitatea nu devine operativă prin declarații de intenție, ci prin reglementări, certificări, rețete, tehnologii admise și criterii de achiziție care țin cont de durata de viață. Altfel, termenul rămâne vulnerabil la utilizări decorative, la etichete comerciale și la confuzia dintre imagine și performanță. Tudor Simion, director tehnic Viarom, a oferit una dintre cele mai clare demonstrații ale acestui decalaj. România avea încă din 1989 un regulament care permitea utilizarea asfaltului recuperat din frezare, însă, timp de aproximativ două decenii, aplicarea a fost neomogenă sau aproape blocată. Standardele europene permiteau soluția, tehnologia era cunoscută, avantajele erau evidente, dar lipsa unei practici uniforme și a unor reglementări adaptate a împiedicat folosirea coerentă în șantiere. Problema nu era absența inovației, ci incapacitatea cadrului normativ de a ține pasul cu ceea ce piața și tehnologia puteau deja furniza.
Ligia Hanuseac, CEO și cofondator QONcrete, s-a referit la tema cercetării aplicate, a betoanelor sustenabile și a inteligenței artificiale folosite pentru optimizarea rețetelor. AI poate contribui la reducerea costului, a amprentei de carbon și la creșterea performanței materialelor, însă numai dacă datele sunt corecte, suficiente și tratate riguros. Cercetarea există, inclusiv în România, dar transferul ei spre piață rămâne dificil. Între laborator și șantier se află nu doar o distanță tehnică, ci una instituțională, normativă și comercială.
Zsombor Mátyás, Key Account Manager Bitumen la TotalEnergies Marketing România, a completat perspectiva prin soluțiile pentru asfaltare la temperaturi reduse, bitum modificat cu polimeri și produse destinate creșterii durabilității. Intervenția sa a arătat că sustenabilitatea în zona drumurilor trebuie privită pe mai multe paliere: durabilitatea mixturilor, reducerea temperaturii de producere și punere în operă, scăderea emisiilor și soluțiile pentru mediul urban, inclusiv pentru efectul de insulă de căldură.
În fine, Roxana Ghioca, director general Austrotherm, a adus în prim-plan reciclarea materialelor termoizolante, în special a polistirenului, prin colectare din șantiere, de la distribuitori și din proiecte de reabilitare, urmată de reintroducerea materialului în fluxul de producție. Pe scurt, România nu duce lipsă de soluții, ci de mecanisme prin care soluțiile să poată fi aplicate. Atât timp cât criteriul costului inițial minim domină achizițiile, iar durata de exploatare, mentenanța și consumul energetic sunt tratate secundar, piața va continua să penalizeze soluțiile mai bune și să recompenseze aparenta economie conjuncturală.
AI schimbă arhitectura organizației, nu doar viteza de lucru
Ziua dedicată Șantierului Digital 4.0 a deplasat atenția de la digitalizarea documentelor la integrarea operațională a inteligenței artificiale. Adrian Dragomir, fondator Termene.ro și Sferal.ai, a vorbit despre agenți AI capabili să analizeze documente, PDF-uri, facturi, informații financiare și date despre companii, să le coreleze cu baze de date și să execute sarcini care consumau timp uman. Important este că acest tip de agent nu mai funcționează doar ca interfață conversațională. El poate fi conectat la servicii, fluxuri interne și reguli ale organizației. "Această observație schimbă fundamental discuția despre AI. Nu mai vorbim doar despre un instrument care răspunde la întrebări, ci despre o structură care poate prelua sarcini recurente, poate aplica reguli și poate susține decizia", a precizat managerul Termene.ro. Adrian Dragomir a vorbit și despre competențe transferabile către agenți: stiluri de comunicare, abordări de management, moduri de analiză. Într-o industrie în care documentele, verificările și informațiile dispersate consumă resurse enorme, această direcție poate reduce distanța dintre date și acțiune.
Cătălin Podaru, CEO Leviatan Group, a dus ideea mai departe prezentând conceptul de "avataruri de rol". "Dacă agentul AI execută o sarcină, avatarul de rol ocupă funcțional o poziție în arhitectura organizației. El devine o structură agentică integrată, capabilă să acționeze precum un specialist digital într-o zonă definită. Primul avatar testat de Leviatan este cel de achiziții publice, alegere logică într-o companie pentru care câștigarea licitațiilor și gestionarea documentațiilor reprezintă un punct de intrare decisiv în producția economică. În această paradigmă, AI nu mai este o aplicație izolată, ci începutul unui sistem de operare agentic, capabil să conecteze date, proceduri, constrângeri de fabricație, logistică, proiectare, senzori și exploatare. Această abordare atinge una dintre marile vulnerabilități ale construcțiilor: fragmentarea lanțului de producție. Proiectantul, constructorul, furnizorul, auditorul și beneficiarul lucrează adesea în sisteme diferite, cu date incomplete și proceduri greu de aliniat. Un sistem agentic integrat promite tocmai reducerea acestei fragmentări", a arătat CEO-ul Leviatan Group. Acesta a continuat subliniind că "retorica fricii, inevitabilă în orice discuție despre AI, trebuie tratată într-o manieră pragmatică. Da, schimbarea poate produce îngrijorare. Da, modul actual de lucru poate fi afectat profund. Totuși, problema construcțiilor nu este excesul de oameni disponibili, ci lipsa de specialiști și capacitatea limitată de a livra proiecte complexe, la timp și cu nivelul de calitate necesar. În acest context, AI nu trebuie evaluat exclusiv prin supoziția înlocuirii oamenilor, ci prin capacitatea de a amplifica performanța specialiștilor și de a muta munca umană din zona repetitivă în zona deciziei, creației și responsabilității".
BIM devine proces industrial, nu componentă de imagine
Cătălin Andrei, Head of BIM la STRABAG România, a oferit una dintre cele mai utile intervenții pentru înțelegerea maturizării digitale. În loc să prezinte BIM ca pe un produs final, expertul l-a explicat ca proces organizațional. Echipele din șantier cer modele 3D, coordonare, extragere de cantități, date pentru drone, modele pentru utilaje și machine control. Toate aceste cerințe sunt legitime. Întrebarea esențială este însă dacă organizația are resursele, procesele, competențele și limbajul comun pentru a livra aceste rezultate în mod constant. "Compania noastră a început în România o strategie de implementare BIM și digitalizare în 2024, cu orizont 2027 plus. Primul pas a fost evaluarea nivelului existent: cu ce instrumente lucrează organizația, ce nevoi au colegii din proiecte, ce înțeleg aceștia prin model, coordonare, date sau livrabil digital. Ulterior, compania a creat programe specializate de training, tocmai pentru a evita iluzia că modelarea digitală se obține prin apăsarea unui buton. În spatele unui model util există muncă, disciplină, standarde, colaborare între specialități și o metodologie de gestionare a informației. BIM nu este o imagine frumoasă, ci o structură de date și procese. Dacă este folosit superficial, devine o formă modernă de prezentare. Dacă este integrat corect, poate reduce erori, poate coordona discipline, poate susține verificări automate și poate corecta execuția. De exemplu, planșe care păreau corecte au generat neconcordanțe detectabile prin modelare, iar o racordare greșită a produs o diferență de aproximativ 20.000 de euro pe structură, într-un proiect cu mai multe structuri similare. Acolo unde eroarea se repetă, costul se multiplică", a afirmat reprezentantul STRABAG România. Concluzia expertului a fost că "digitalizarea șantierului trebuie privită ca disciplină industrială. Ea nu începe cu software-ul, ci cu organizația. Nu începe cu modelul, ci cu datele. Nu începe cu cererea beneficiarului, ci cu capacitatea companiei de a înțelege, produce, verifica și utiliza informația. Cât timp aceste condiții nu sunt îndeplinite, tehnologia riscă să adauge încă un strat de complexitate peste o structură deja fragmentată. Când sunt îndeplinite, ea poate deveni instrument de control, reducere a riscurilor și creștere a productivității".
Cultura organizațională este infrastructura invizibilă a performanței
Alina Podaru, Chief People & Culture Officer Leviatan Group, a propus o temă care, la prima vedere, pare destul de puțin legată de tehnologie și finanțare, dar care explică de ce multe transformări eșuează în practică. Cultura organizațională a fost descrisă de oficialul Leviatan Group prin analogia forței de aderență dintr-un material. Dacă forța de aderență este slabă, materialul cedează în momente de stres. La fel se întâmplă și într-o organizație: procedurile, tehnologia și competențele individuale nu sunt suficiente dacă oamenii nu aderă la un sens comun. "Compania noastră a început în urmă cu aproximativ trei-patru ani un proces de analiză și transformare culturală. Aveam proiecte, tehnologie, oameni motivați și energie, dar mecanismul intern nu funcționa la nivelul dorit. În urma unei diagnoze realizate cu instrumente internaționale, rezultatele au fost incomode: 35% dintre angajați erau activ implicați, 49% se aflau într-o zonă neutră, iar 16% erau activ demotivați. Cifra din urmă a funcționat ca semnal de alarmă. Nu pentru că oamenii ar porni dimineața cu intenția de a lucra împotriva organizației, ci pentru că demotivarea se acumulează lent, prin lipsa recunoașterii, a sensului și a conectării reale la ceea ce se construiește. Programul Elevat a fost dezvoltat pe trei direcții: sisteme interne, lideri și întreaga organizație. Au fost revizuite valori, mecanisme de performanță, acordare de recompense, comunicare internă și practici de lucru. Liderii au fost pregătiți să poarte conversații dificile, să fie prezenți în momentele de stres și să coordoneze echipele în situații tensionate. În paralel, întreaga organizație a fost implicată în cursuri, workshopuri și sesiuni dedicate comunicării, motivației și colaborării. După trei ani, am consemnat o evoluție importantă: ponderea angajaților activ implicați a crescut de la 35% la 45%, iar procentul celor activ demotivați a scăzut de la 16% la 3%. Restul de 52% se află încă într-o zonă în care aderența se construiește. Această cifră arată că transformarea culturală nu se încheie cu un proiect, o sesiune de training sau o campanie internă. Ea este un proces continuu, iar în construcții devine chiar o condiție a performanței tehnice. O organizație fără aderență internă nu poate susține complexitatea unui proiect modern, indiferent câte instrumente digitale cumpără", a afirmat Alina Podaru.
Construcțiile au nevoie de o nouă disciplină a responsabilității
Desigur, acestea au fost doar câteva dintre intervențiile care au avut loc la conferință, paleta vorbitorilor fiind mult mai largă, iar diversitatea subiectelor abordate deosebit de extinsă. Dincolo de amploarea temelor luate în discuție, Forumul Construcțiilor 2026 a transmis câteva idei importante: industria nu mai poate fi condusă prin inerție, finanțarea implică proiecte mature și reguli clare, infrastructura are nevoie de continuitate și memorie instituțională, sustenabilitatea presupune norme aplicabile, nu vocabular convenabil, digitalizarea trebuie să devină proces industrial, nu ornament tehnologic, AI va schimba rolurile - nu doar instrumentele, cultura organizațională rămâne forța invizibilă care decide dacă transformarea prinde rădăcini sau rămâne prezentare de conferință. În acest sens, Forumul nu a oferit o soluție unică, ci a arătat direcția unei maturizări inevitabile. Construcțiile trebuie să devină mai măsurabile, mai transparente, mai bine finanțate, mai riguros reglementate și mai puțin dependente de improvizație. Aceasta este o condiție de supraviețuire profesională într-o industrie care nu poate edifica viitorul cu instrumentele trecutului.
