Schimbarile climatice survenite in ultimele decenii au devenit tot mai evidente, principalele efecte fiind reprezentate de: cresterea temperaturilor medii, intensificarea manifestarilor climatice violente (furtuni, uragane, tornade etc.), sporirea riscului de aparitie a inundatiilor etc. Toti expertii au fost de acord cu faptul ca modificarile respective au ca singura cauza activitatea umana. In conditiile date, tot de la acestia se asteapta si identificarea de solutii viabile pentru remedierea situatiei, conditia obligatorie de respectat fiind aceea de adoptare a unor masuri imediate, in directia reducerii emisiilor de gaze provenite din gospodarii (identificate ca principala cauza a incalzirii globale). Pentru a exemplifica, in statele industrializate concentratia de dioxid de carbon din atmosfera s-a majorat cu mai mult de 20%, in ultimii 60 de ani. Aceasta este o consecinta directa a majorarii consumului de combustibil lichid, solid si gazos - cu un grad ridicat de perisabilitate si caracterizat de o permanenta sporire a cotatiei, in cadrul burselor internationale de marfuri. De aceea, concentrarea atentiei spre utilizarea resurselor regenerabile este justificata atat din ratiuni economice, cat si ecologice, fiind intr-o perfecta compatibilitate cu exigentele de sustenabilitate - atat de vehiculate in prezent.

De-a lungul ciclului uzual de exploatare, cladirile de locuinte au un impact deosebit asupra mediului, contribuind, intr-o masura importanta, la cresterea gradului de poluare cu dioxid de carbon. Specialistii Comisiei Europene au raportat recent ca, din cauza impactului deosebit pe care il au, se impune adoptarea unor masuri ferme de limitare a efectelor negative, dintre care se remarca termoizolarea fatadelor imobilelor si inlocuirea ansamblurilor de tamplarie cu unele performante. Deja, o serie de guverne ale unor state membre ale UE au inceput implementarea unor ample proiecte ce vizeaza, in mod direct, sectorul imobiliar existent, precum si pe cel aflat in dezvoltare. O alta modalitate prin care se incearca limitarea emisiilor de dioxid de carbo este aceea de incurajare a utilizarii resurselor regenerabile (solare, eoliene, geotermice etc.), prin subventionarea achizitiei acestora, in cadrul unor programe publice speciale. Dupa cum se afirma initial, pentru sustinerea unui asemenea trend au fost elaborate norme speciale, ce prevad - in functie de specificul national - valori limita pentru diferitele caracteristici de performanta ce modeleaza gradul de termoizolare sau obligativitatea existentei unor asa-numite "pasapoarte energetice". Evident, in calea acestor proiecte deseori apar piedici, generate - in principal - de caracterul eterogen al sectorului respectiv, de diversitatea metodelor de incadrare si codificare, de specificul sistemului de amortizare al diverselor tipuri de investitii, de tipologia contractelor etc. Sumele alocate trebuie recuperate intr-un interval de timp acceptabil, fie prin limitarea drastica a costurilor de exploatare a imobilului, fie prin cresterea valorii de piata a acestuia. De asemenea, in anumite state europene a fost experimentata - cu un anumit succes - posibilitatea deducerii unor cheltuieli din impozitul pe cladiri. Un alt aspect primordial este constituit de certificare. Din pacate, in prezent nu a fost dezvoltat un sistem international unic de masurare a performantelor energetice si de agrementare a cladirilor, mai ales din cauza existentei unor diferente climatice importante intre statele care aplica strategii de eficientizare. Astfel, lipsa compatibilitatii dintre sistemele de certificare si standarde ingreuneaza, in mod vizibil, intregul proces. Specialistii sunt de acord cu faptul ca o adaptare a legislatiei internationale ar rezolva multe probleme, intre care se remarca si cresterea gradului de transparenta a tranzactiilor realizate pe piata imobiliara.

Pentru a se asigura o abordare unitara a domeniului analizat, s-a convenit asupra respectarii unui set de conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o cladire pentru a se putea incadra in aceasta categorie: utilizarea eficienta a resurselor naturale; minimizarea pierderilor; folosirea de materiale ecologice; compatibilizarea cu conditiile locale de mediu; scaderea cantitatii de energie necesara transportului materialelor de constructii; limitarea impactului asupra mediului; luarea in calcul a costurilor de asigurare a exploatarii; localizarea in proximitatea zonelor rezidentiale si a facilitatilor de transport; implementarea unor sisteme de management al cladirii; respectarea indicatorilor sociali si de confort; asigurarea unui mediu interior compatibil cu exigentele utilizatorilor. Trebuie remarcat faptul ca, in bransa constructiilor, mai sunt definite si alte categorii de cladiri, unele de clasa inferioara "imobilelor verzi" (cum ar fi constructiile cu un consum scazut de energie sau cele cu o emisivitate limitata) si altele de clasa superioara (imobile cu performante inalte si cele sustenabile - ultimele indeplinind, in mod cumulativ, cerintele de functionalitate, eficienta energetica, intensitate a utilizarii resurselor, compatibilitate ecologica, sanatate, aspecte socio-culturale, costuri de intretinere, valoare si calitate din punct de vedere tehnic). In concluzie, pentru a se putea incadra in conceptul de "cladire verde", o constructie trebuie sa asigure indeplinirea a cel putin doua conditii de baza: protectia mediului si eficienta costurilor de exploatare. Conform calculelor actuale, proprietarul unui astfel de imobil poate identifica trei surse suplimentare de venituri, provenind din cresterea gradului de ocupare (+8%), majorarea chiriei (+6%) si sporirea valorii generale a constructiei respective (+35%). Mai multe informatii puteti afla din editia Iulie- August a revistei Agenda Constructiilor.