Home - Stiri - Actualitatea interna - Previziuni pesimiste pentru piata autohtona de constructii

Previziuni pesimiste pentru piata autohtona de constructii

Actualitatea interna 11 Sep 2009 17:04

In cel mai recent buletin periodic al Institutului National de Statistica (INS), in cadrul caruia sunt reliefate prognozele cu privire la evolutia celor mai importante sectoare ale economiei nationale, se arata faptul ca perspectivele pentru intervalul iulie-septembrie a.c. erau profund negative. Daca in statisticile anterioare mai existau sperante de crestere sporadica a activitatii pe piata de constructii si in anumite domenii industriale, noul document al INS indica o contractie a afacerilor pe toate planurile. Managerii intervievati si-au schimbat optiunea si in ceea ce priveste preturile, indicand o stabilizare sau chiar o scadere a acestora, cu exceptia celor specifice domeniului de comert cu amanuntul. De asemenea, se estimeaza disponibilizari masive in industrie, constructii, comert si servicii si, ca urmare a scaderii masive a puterii de cumparare, precum si modificarii subite a comportamentului de consum din partea angajatilor concediati, aparitia fenomenului deflatiei pare a fi tot mai probabila. Analizand datele furnizate de conducerea Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO), in intervalul ianuarie-iunie 2009 volumul pietei nationale de constructii s-a diminuat cu 10%, pe fondul acutizarii recesiunii, reducerile salariale fiind cuprinse intre 15% si 20%. Totodata, lipsa de contracte si comenzi noi, precum si a surselor de finantare care sa creeze o cerere solvabila, au reprezentat premise negative ce au dus la contractia activitatii, numarul de persoane disponibilizate fiind cu 10% mai mare fata de perioada similara din 2008. In opinia presedintelui ARACO, pentru ultima parte a anului in curs totul depinde de modul in care va fi creat cadrul ce va genera efectuarea sustinuta de investitii in infrastructura si mediu. Practic, este vorba despre responsabilizarea factorilor politici, intrucat, in lipsa unor masuri adecvate, "piata de constructii se va diminua cu 17% in acest an". De altfel, "peisajul" specific unei crize economice de durata nu s-a modificat semnificativ, astfel incat pot fi observate, in continuare, situatiile negative ce duc la blocarea activitatii in constructii: lipsa finantarii in vederea continuarii marilor proiecte, licitatii adjudecate, dar care au probleme ca urmare a contestatiilor (ceea ce se reflecta prin intarzierea sau chiar stoparea unor lucrari), nivel redus (aproape inexistent) al investitiilor in domeniul edificarii marilor imobile rezidentiale sau de birouri etc. Astfel, autoritatile centrale au anuntat o scadere economica de pana la 8,5% in acest an si o continuare a recesiunii in 2010, interval in care Produsul Intern Brut (PIB) s-ar putea diminua cu 2%. Oficialii Comisiei Nationale de Prognoza (CNP) au modificat, recent, estimarile cu privire la evolutia PIB. Astfel, in anul 2020, Romania va inregistra un PIB de numai 300,7 miliarde euro (fata de cele 481,7 miliarde euro, anticipate in noiembrie 2008). De asemenea, s-a revizuit si nivelul valoric al salariului mediu brut lunar, care ar trebui sa ajunga la 810 euro in 2020 (in comparatie cu 1.156 euro, prevazuti anterior). Totusi, proiectia actuala a CNP mentine rata de scadere din acest an a PIB la -4% (cu o crestere de 2,6% a valorii adaugate brute - VAB din constructii, singurul trend ascendent din toate domeniile economice), iar la nivelul lui 2010 s-ar putea consemna un progres nesemnificativ pentru PIB (+0,1%), care ar insemna, mai degraba, o stabilizare, desi VAB din constructii ar trebui sa fie de +4%. Optimismul analistilor CNP nu este impartasit de multi manageri ai companiilor din bransa. In principiu, acestia sustin ca, in acest moment, se observa o incertitudine totala, iar persoanele care-si intemeiaza deciziile in functie de estimarile enuntate de diversi specialisti vor lua hotarari eronate. Pentru managerii respectivi, singura asertiune ce poate fi sustinuta in mod cert este aceea ca a doua parte a anului in curs nu va reprezenta o perioada de redresare a pietei de constructii. Recent, reprezentantii Executivului au anuntat ca in primul semestru a.c. a fost cheltuita o parte nesemnificativa din fondurile alocate pentru investitii (circa 33% din total), iar diferenta (2/3 din total) urmeaza a se folosi in intervalul august-decembrie a.c. Increderea in Romania - la cel mai scazut nivel Un indicator ce reflecta atitudinea investitorilor straini fata de tara noastra – dependenta mai mult ca oricand de fondurile din strainatate – il constituie indicele increderii in economia nationala. Conform unui studiu elaborat de biroul de statistica aflat sub egida Comisiei Europene, in luna iulie a.c. acest factor a scazut la 65 de puncte, ceea ce reprezinta nivelul minim din al doilea trimestru a.c. In acelasi timp, indicele specific zonei euro a atins gradul maxim al ultimelor 8 luni. Perspectivele pesimiste din comert, constructii si industrie, ca si cele indicate de consumatori, au contribuit la deprecierea indicatorului de incredere in economie. Acesta este cu zece puncte mai mic fata de media celor 27 de state membre UE, desi Slovacia, Slovenia, Ungaria, Lituania, Letonia si Grecia au un indice mai redus fata de cel al Romaniei. Referindu-se la primele semne de revigorare a economiei mondiale, multi analisti internationali au cazut de acord asupra faptului ca, daca SUA si statele dezvoltate din Europa de Vest (mai putin Spania) au mari sanse de redresare inca din 2010, tarile est-europene isi vor reveni cel mai greu. Afirmatia se bazeaza pe faptul ca, in aceasta regiune, recesiunea a inceput sa fie resimtita mai tarziu, iar masurile de combatere a efectelor negative ale blocajului financiar s-au aplicat, la randul lor, cu intarziere. Totusi, initiativa tarii noastre de a contracta rapid un impumut FMI, coroborat cu acceptarea altor credite de la Comisia Europeana si Banca Mondiala, este laudabila in acceptiunea specialistilor din strainatate. In luna august a.c., specialistii agentiei STRATFOR, din Statele Unite ale Americii, au dat publicitatii un studiu referitor la efectele recesiunii in Europa Centrala - CEE (zona care include state precum: Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei - FYROM, Polonia, Romania, Serbia si Ungaria). Descriind un scenariu relativ apocaliptic din punct de vedere economic, documentul indica o ultima solutie posibila si anume integrarea rapida in zona euro. "Tarile central-europene au fost afectate masiv de criza economica mondiala, de vreme ce, intr-o perioada foarte scurta, au trecut de la fluxuri importante de investitii straine la asistenta directa a Fondului Monetar International. Coplesite de o datorie externa ce insumeaza 870 miliarde USD (denominata, majoritar, in valuta), aceste state se lupta sa mentina un curs de schimb constant si sa aiba monede puternice, pentru a evita situatia negativa a aprecierii valorice a debitului extern. De fapt, criza imobiliara din SUA, urmata de colapsul institutiei bancare Lehman Brothers in septembrie 2008, constituie motivul real al recesiunii mondiale, iar cea mai afectata regiune pana in prezent a fost Europa Centrala. Inca din octombrie 2008, Ungaria, Romania, Serbia, Bosnia si Letonia au primit sprijin financiar direct de la FMI, in timp ce Polonia a accesat programul flexibil de creditare propus de aceasta institutie. Deocamdata, oficialitatile din Bulgaria, Croatia si Lituania dezbat problema apelarii la ajutor international, neluand, inca, o decizie in acest sens. Inainte de aparitia crizei, regiunea Europei Centrale o devansa pe cea a Asiei de Est din punct de vedere al atractivitatii pentru investitorii straini. In anul 2002, zona analizata reprezenta principala destinatie a capitalului international, ceea ce a generat, pe termen scurt, o crestere economica fara precedent. Dar acelasi flux masiv de lichiditati, ce a facut posibila aparitia unei perioade de dezvoltare, constituie astazi sursa unei mari probleme la nivel zonal. Datoria externa mentionata anterior reprezinta 77% din produsul intern brut combinat al statelor central-europene si aproximativ 1/3 din debitul respectiv are scadenta in 2009. Majoritatea datoriei este privata, ceea ce inseamna ca guvernele in sine nu s-au imprumutat peste posibilitati. Cu toate acestea, nu se poate evita garantarea rambursarilor din sectorul particular, intrucat, in ultima instanta, statul este responsabil de problema afacerilor externe. O proportie covarsitoare a creditelor, fie ca au fost acordate unor intreprinderi, fie persoanelor fizice, este detinuta de cele exprimate in moneda straina, iar din acest motiv bancile nationale trebuie sa se asigure de faptul ca monedele locale nu se depreciaza, astfel incat sa se evite riscul aparitiei unei reactii in lant de neachitare a imprumuturilor", se arata in studiul STRATFOR. Europa Centrala reprezinta "punctul zero" al recesiunii Intr-adevar, specialistii STRATFOR considera Europa Centrala ca fiind "punctul zero" al recesiunii mondiale, bazandu-se chiar pe situatia specifica anilor 2001-2007, cand expansiunea masiva a economiei in regiune a dus la un val al creditarii, impus - in mare masura - de bancile din Europa de Vest. Aceste imprumuturi au fost destinate, mai ales, incurajarii consumului pe plan local. "Schimbarile geopolitice in regiune au atras capitalul strain, statele central-europene fiind percepute ca unele dintre putinele piete dinamice din intreaga lume. Din nefericire, abundenta creditelor «ieftine» (acordate aproape in orice conditii) a dus la cresterea dependentei fata de fondurile provenite din tarile puternic industrializate. Fara a studia prea mult consecintele, populatia (care nu contractase niciodata un imprumut ipotecar sau pentru achizitia unui autoturism) a beneficiat brusc de credite de consum, iar intreprinderile s-au grabit sa acceseze creditele corporatiste, utilizate pentru dezvoltarea afacerii sau pentru investitii imobiliare. Institutiile bancare din tarile vest-europene limitrofe Europei Centrale (Italia, Suedia, Austria si Grecia) au sesizat imediat profitabilitatea dezvoltarii regiunii analizate, incercand sa-si restabileasca fostele centre de influenta si intrand pe o nisa economica fara competitie din partea unor banci mult mai puternice, cum ar fi cele din Marea Britanie, SUA, Franta sau Elvetia. Astfel, cele din Suedia au accesat piata statelor baltice, bancile din Grecia au reusit sa domine zona Peninsulei Balcanice, in timp ce institutiile similare din Italia si Austria au deschis subsidiare (sau au preluat operatiunile unor banci locale) in toata Europa Centrala. Aceste banci straine au impus conceptul imprumutului in valuta, oferind credite in euro sau in franci elvetieni, la o dobanda mai redusa fata de cele contractate in moneda locala. Acest mecanism financiar a fost experimentat cu succes chiar in Elvetia, de bancile austriece, care au reusit sa faca profit prin promovarea creditelor in diverse monede, cu dobanda mai mica decat a celor oferite de bancile locale. Dar mentalitatea populatiei si situatia economica din Europa Centrala nu sunt similare Elvetiei. Cresterea consumului a dus la dezvoltarea economica regionala si la formarea unei «bule» imobiliare, insa, in prezent, creditele in moneda straina sunt expuse riscului generat de fluctuatia cursului de schimb. Persoana care a contractat un credit ipotecar sau de consum in euro nu are salariul in aceasta moneda, de vreme ce tarile din Europa Centrala nu fac parte din zona euro", se precizeaza in documentul elaborat de STRATFOR. Cat timp economiile nationale s-au dezvoltat mai puternic fata de cele ale tarilor din zona euro, intrarile masive de capital strain, efervescenta activitatii industriale, a celei din domeniul constructiilor, din sectorul de servicii etc. au sustinut o moneda locala puternica si stabila, ceea ce permitea achitarea ratelor in euro. "Dupa luna septembrie 2008, care a marcat prabusirea Lehman Brothers, pe pietele financiare mondiale s-a instalat panica, iar problemele Europei Centrale au devenit vizibile. In mod inevitabil, investitorii au parasit zonele considerate extrem de riscante, exodul in masa al surselor de finantare determinand aproape instantaneu deprecierea monedelor nationale. Astfel, toate creditele in valuta contractate de populatie si de intreprinderi au devenit cvasi-insolvabile (in termeni reali), de vreme ce incasarile sau salariile nu mai pot acoperi decat partial ratele anumitor imprumuturi. Pe o piata marcata de incertitudine, bancile nu pot executa garantii a caror valoare este mai mica, deocamdata, decat creditul in sine si, pentru a preveni multiplicarea situatiilor de neplata, guvernele din Ungaria, Letonia, Romania, Bosnia si Serbia au apelat imediat la sprijinul financiar al FMI, asigurandu-si rezerve valutare (in vederea mentinerii cursului la cote acceptabile). De asemenea, se incearca redobandirea increderii investitorilor straini in sistemele economice nationale. Cu toate ca majoritatea guvernelor din regiune prezinta o expunere scazuta in ceea ce priveste datoria externa (cu exceptia Ungariei), gradul mare de indatorare a sectorului privat scade bonitatea fiecarei tari in parte. Desi monedele locale s-au stabilizat, ca rezultat al aplicarii planurilor de «bail-out» extern, iar in viitorul apropiat nu sunt asteptate devalorizari bruste, pericolul unui colaps monetar persista pe termen mediu si lung, mai ales in tarile a caror economie se raporteaza exclusiv la euro (cum ar fi cazul Letoniei). Aceasta situatie a creat o dilema politica in toata regiunea: fie sa se protejeze moneda nationala, fie sa se stimuleze cresterea economica. Potrivit agentiei Fitch, doar Cehia dispune de rezerve valutare suficiente pentru a acoperi datoria externa ce trebuie achitata in 2009, daca problemele din prezent ar determina un crah general care sa impuna interventia statului. In consecinta, bancile straine si companiile multinationale ce au subsidiare in statele Europei Centrale (care au cele mai multe creante de incasat) nu vor solicita rambursarea in masa a imprumuturilor, ci vor fi dispuse la negocierea unor amendamente sau la restructurarea debitelor. Cu toate acestea, puterea de decizie apartine institutiilor bancare din statele vest-europene, care nu-si permit refinantarea creditelor in timpul recesiunii si – de vreme ce guvernele tarilor Europei Centrale nu pot contribui prin alocarea sumelor respective din bugetele proprii – totul ramane la latitudinea FMI si a Comisiei Europene. In mod ironic, aceasta inseamna ca singura cale de a opri o «apocalipsa» economica, reliefata prin neachitarea in masa a creditelor, este aceea de a contracta noi imprumuturi externe de la FMI si de la Uniunea Europeana. Intre timp, aceeasi metoda prin care cresterea economica a devenit posibila (scaderea ratei dobanzii) ar putea duce la deprecierea monedelor nationale, situatia inrautatindu-se pana la aparitia unei crize a neachitarii imprumuturilor. Totodata, strategia de scadere a dobanzii, practicata de bancile centrale ale statelor CEE, este riscanta, deoarece monedele nationale devin neprofitabile si, in consecinta, putin atractive pentru investitorii straini, care se vor grabi sa paraseasca pietele in cauza. Antreprenorii ar putea profita de avantajele aderarii la zona euro Tarile CEE depind in exclusivitate de factorii externi pentru a iesi din recesiune, o solutie in acest caz fiind reluarea cererii pe plan mondial, reflectata prin cresterea exportului. Chiar si in 2009 se poate observa faptul ca imprumuturile in moneda straina, desi s-au redus ca volum cantitativ, continua sa-si creasca ponderea in intreaga regiune. Prin mentinerea unei rate a dobanzii mai mari in comparatie cu nivelul practicat in zona euro, statele central-europene incurajeaza, in continuare, creditele in valuta. Astfel, majorarea volumului si valorii debitelor la institutiile bancare din Europa de Vest sporeste riscul executarii datoriilor pe termen scurt, mediu si lung", mentioneaza specialistii STRATFOR. In concluzie, analistii reputatei agentii americane au aratat ca guvernele tarilor CEE au doua optiuni pentru rezolvarea situatiei. Una dintre acestea ar putea fi reprezentata de interzicerea, prin lege, a contractarii creditelor in valuta (si acceptarea exclusiva a celor exprimate in moneda nationala). Pericolul acestei masuri este multiplu: se incalca regulile UE cu privire la libera circulatie a capitalului – aspect inacceptabil in cazul statelor membre ale Uniunii si al Comisiei Europene, se blocheaza o eventuala crestere economica si se creeaza premisele favorabile executarii silite a creantelor existente, bancile straine fiind interesate sa iasa rapid de pe o piata controlata direct de institutiile statului. Cea de-a doua solutie consta in aderarea cat mai rapida la zona euro, care depinde, insa, de acceptul tarilor puternic industrializate ale UE, precum si al Comisiei Europene, de a renunta la exigentele financiare si normative stabilite in vederea adoptarii monedei unice. Practic, daca se pun in balanta avantajele si riscurile fiecarei masuri in parte, integrarea in cadrul zonei euro constituie cea mai buna varianta pentru tarile CEE, inclusiv Romania. Apartenenta la clubul tarilor ce folosesc moneda unica este singura cale de evitare a aprecierii valorice a datoriei publice. Si piata autohtona de constructii ar putea profita de avantajele unei decizii favorabile in acest sens, deoarece increderea investitorilor straini in economia tarii noastre ar creste semnificativ, reluandu-se finantarea atat de necesara continuarii/inceperii lucrarilor la marile proiecte. De asemenea, facilitarea platilor ar debloca sume importante ce pot fi utilizate in aceeasi directie, iar integrarea accelerata in piata unica europeana (inclusiv ca aspect monetar/financiar) va avea o contributie semnificativa la eliminarea efectelor negative ale recesiunii.