- Evolutia investitiilor este una frumoasa, fara precedent, intr-un context european extrem de favorabil. Avem toate motivele sa speram ca acest ritm va fi sustinut pe termen scurt si mediu. Perioada electorala dintotdeauna a adus o infranare pe termen foarte scurt, fiindca in ultimele luni de mandat, precum si in perioada de tranzitie, acolo unde exista schimbari, lucrurile incetinesc pana la oprire uneori, iar istoric, am vazut ca nu se pornesc proiecte in aceste perioade. Oarecum de inteles, avand in vedere ca, din pacate, continuitatea multor proiecte in Romania este strict legata de continuitatea politica si nu neaparat de o viziune de dezvoltare sustinuta. 

In opinia mea, unul dintre riscurile majore ale sectorului constructiilor si in consecinta al proiectelor in derulare ramane, pe de o parte, capacitatea institutionala de a gestiona si urmari implementarea proiectelor si, pe de alta parte, capacitatea constructorilor de a asigura resursele necesare unui proiect, asa cum au fost previzionate la momentul ofertarii. Aici ma refer la resursa umana calificata si necalificata, la evolutia salariilor si a preturilor in general in contextul unei cereri mult debalansate fata de oferta, de multe ori speculativa, dar care din pacate este o realitate zilnica. 

- Dorinta guvernului Romaniei este vizibila, se actioneaza, se iau decizii, se lanseaza licitatii, se atribuie contracte fara mari intarzieri, dinamica lucrurilor pare una buna si trebuie sustinuta. Daca insa a fost "hei-rup" sau o planificare facuta in mod strategic si profesionist, daca s-au alocat suficienti bani pentru a atrage suficienti oameni bine pregatiti in zona administratiei publice pentru a implementa in mod optim aceste proiecte, daca vom reusi sa finalizam la timp toate proiectele si sa generam dezvoltarea pe care avem datoria sa o atingem in contextul PNRR, daca am ales constructorii cei mai performanti, cei mai solvabili sau ne-am grabit sa atribuim lucrari doar pentru a bifa inca un proiect inceput, insa cu riscul de a nu fi vreodata finalizat, daca am fortat etapele de proiectare doar pentru a scurta termene care mai apoi vor conduce la costuri imense si intarzieri incomensurabile, daca am avut supervizori de calitate contractati la timp fata de inceperea lucrarilor, daca toate acestea au fost facute cu responsabilitate si o buna pregatire sau, din contra, haotic si "pe repede inainte", vom vedea peste niste ani, cand ne vom uita inapoi si vom trage concluzii retrospectiv. Pana atunci, este foarte bine si de apreciat ca lucrurile se misca intr-un ritm fara precedent in istoria recenta a Romaniei.

- As spune ca, in general, Contractul National - HG nr. 1/2018, care guverneaza investitiile mari, functioneaza bine. Asa cum am spus-o si anterior, chiar daca nu este FIDIC - un model contractual international care si-a dovedit eficienta in zeci de ani de utilizare la nivel international, HG nr. 1/2018 este, totusi, un contract echilibrat. In anii care au trecut de la implementare, acest model de contract s-a aprofundat inevitabil de catre toate partile implicate, fiind mai bine inteles, mai bine aplicat si fiind, in consecinta, folosit din ce in ce mai eficient. Cu toate acestea, este un contract perfectibil, care inca ar putea fi imbunatatit in multe aspecte, iar aici din pacate ne lovim de o lipsa acuta de comunicare cu legiuitorul. Doar cateva exemple sunt ilustrative.

Sub-clauza 16.2 b) 5 stipuleaza faptul ca "antreprenorul va incheia o asigurare pentru a acoperi intreaga sa raspundere cu privire la calitatea Lucrarilor, chiar si dupa Receptia Finala, conform Legii". Potrivit informatiilor primite de la companiile de asigurari, in piata (nu numai romaneasca, ci si in alte state UE) nu exista niciun fel de produs de asigurare care sa poata acoperi riscurile derivand din calitatea lucrarilor de constructie, dupa receptia finala a acestora, data fiind, in principal, imposibilitatea determinarii duratei unei astfel de polite de asigurare sau a valorii de asigurare. In conformitate cu art. 30 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, executantul raspunde potrivit obligatiilor ce ii revin pentru viciile ascunse ale constructiei, ivite intr-un interval de 10 ani de la receptia lucrarii. Prin urmare, dupa expirarea perioadei de garantie contractuale, antreprenorului ii revine oricum obligatia legala de a raspunde pentru calitatea lucrarii.

Referitor la sub-clauza 33.1 - Incepere, supervizorul are obligatia de a emite Ordinul Administrativ de Incepere prin care sa indice Data de Incepere, insa fara a exista un reper contractual privind Data de Incepere. Cu alte cuvinte, supervizorul poate notifica inceperea lucrarilor peste 3 ani sau si mai grav, in 5 zile dupa o data inca necunoscuta a solutionarii altei situatii distincte (contestatie etc.).

In ceea ce priveste sub-clauza 50.1 - Situatia de Lucrari, la finalul acesteia se mentioneaza: "Antreprenorul nu va solicita in cadrul Situatilor de Lucrari si Supervizorul nu va certifica la plata sume pentru care Antreprenorul nu a furnizat integral si in forma finala documentele justificative necesare, stabilite in mod rezonabil de catre Supervizor". Lipsa unui model clar privind documentele suport si forma aferenta acestora conduce, uneori, la solicitari excesive din partea supervizorului. Aceste documente ar trebui stabilite de beneficiar inca de la faza de licitatie, inclusiv circuitul de semnare/ aprobare si in viitorul cat de apropiat digitalizate, crescand astfel viteza de procesare si, implicit, absorbtia fondurilor. Lista poate continua dincolo de aceste cateva exemple, dar pentru a gasi si aplica solutii este nevoie de dialog si bune intentii.

- Ne gasim intr-o situatie in care nu exista de prea mult timp dorinta unui dialog din partea guvernului. Singura data cand a avut loc o intalnire in ultimii ani, a fost in anticiparea eliminarii facilitatilor fiscale din sectorul constructii si, din pacate, nu s-a tinut cont in niciun fel de recomandarile sau preocuparile noastre. Unul dintre obiectivele noastre este sa putem reveni la situatia in care putem macar transmite ingrijorarile constructorilor, consecintele unor masuri politice asa cum doar noi stim ca vor afecta industria, sperand ca undeva, cineva, macar le asculta si incearca sa le inteleaga. Reluarea unei comunicari corecte cu factorii de decizie este primul si cel mai important obiectiv, care cu siguranta va deschide calea si catre alte obiective de natura sa normalizeze si sa eficientizeze multe dintre procesele greoaie care inca infraneaza o dezvoltare in cel mai bun ritm.

La nivel intern al organizatiei ARACO, ne dorim sa crestem cat mai mult nivelul de implicare activa a tuturor membrilor nostri, astfel incat sa putem schimba impreuna ce este bine si normal a fi schimbat la nivel de industrie, sa putem fi o voce cat mai puternica, care sa fie cel putin auzita si impreuna sa putem merge spre un viitor mai simplu, mai eficient. Viziunea este de a ajunge cat mai repede sa ne concentram cu totii pe productivitate si crestere (de ce nu si internationala), pe digitalizare, pe inovare, pe promovarea industriei constructiilor catre tinerii care inca nu au ales o meserie, pe dezvoltarea si consolidarea sistemului de invatamant dual, pe repatrierea fortei de munca romaneasca...si sa alocam cat mai putin timp birocratiei si lucrurilor evident inutile.