Digitalizarea nu va aduce dupa sine o eliminare completa a suportului de hartie folosit pentru documentatie, arata studiile McKinsey. De altfel, este de asteptat ca aceia care vor reusi sa imbine in mod armonios cele doua tipuri de stocare a informatiilor vor detine un avantaj competitiv net. La momentul actual, managerii din intreaga lume experimenteaza un fel de reverie in care se contureaza viziuni ambitioase legate de modul in care noua revolutie industriala va transforma afacerile viitorului si le va face mai profitabile. La nivelul serviciilor, de exemplu, toate acestea se concretizeaza prin dispozitive autonome, canale multiple si integrate de ofertare, utilizarea completa a datelor disponibile etc. Obiectivul este acela ca traficul de informatii sa se realizeze pe baze complet automate, costurile sa scada semnificativ, eficienta si calitatea sa inregistreze imbunatatiri nete, iar flexibilitatea sa creasca masiv. Desigur, toate acestea s-ar putea transpune in practica la un moment dat in viitor, insa pe termen scurt este destul de improbabil ca transferurile financiare sa poata fi efectuate prin procese din care documentatia pe suport de hartie sa fie complet eliminata, cu toate ca acest deziderat este de dorit, date fiind multitudinea de probleme induse de practicile respective.

 

Bariere semnificative de natura interna si externa sunt inca ridicate in calea acestei tendinte de modernizare. In conditiile date, cea mai buna solutie ar fi aceea de identificare a unor cai prin care documentele tiparite sa fie procesate in moduri cat mai eficient posibile si sa permita utilizarea in tandem cu cele electronice. O asemenea abordare este, de altfel, obligatorie pentru toti agentii economici care manipuleaza cantitati masive de date legate de clienti, furnizori si distribuitori. De fapt, nu suportul de hartie constituie problema si cauza pentru care aceasta metoda este considerata perimata, ci procesarea manuala a informatiei, de cele mai multe ori lenta si incomoda, impunand o utilizare extensiva a resurse umane si asigurand o valoare adaugata minima. De asemenea, rezultatele au o transparenta limitata, iar riscul de aparitie a erorilor este foarte mare. Cu toate acestea, exista la momentul actual companii care, desi nu folosesc in mod exclusiv metoda respectiva, se confrunta in continuare cu un mare consum de hartie, generat, printre altele, de: procesele digitale care implica folosirea suporturile fizice, existenta unor sisteme manuale de transmisie a datelor, discontinuitatile din retelele IT etc. Exista si o serie de bariere interne (rigiditate organizationala, aversitate la risc, teama a personalului pentru siguranta locului de munca), la care se adauga dificultatea proiectarii si implementarii unor sisteme informatizate, aceasta implicand, de regula, schimbari atat la nivel comportamental, cat si al proceselor. Date fiind avantajele digitalizarii, multe companii se straduiesc in prezent sa depaseasca obstacolele mentionate anterior, insa au constatat deja cat de dificil este acest demers. Singura solutie ar fi o abordare atotcuprinzatoare si comprehensibila, la care sa adere toti participantii la schimbul de informatii, in conditiile eliminarii complete a obstacolelor legislative existente in anumite tari (justificate, de multe ori, de exigentele de securitate necesare in cazul fluxurilor de date). In concluzie, este de asteptat ca suportul de hartie sa reziste pentru o perioada indelungata, singura solutie pentru sustinatorii digitalizarii fiind aceea de a optimiza metodele de procesare a datelor disponibile pe acest material, creand, in acelasi timp, premisele trecerii treptate la procesele complet informatizate.