Cu prilejul celei de-a treia editii a conferintei „Back in Business vs Purgatoriul Falimentului”, organizata de Legal Magazin Events (LM) la data de 2 septembrie 2014, la Hotel Marshal Garden – Bucuresti, specialistii Institutului National de Pregatire a Practicienilor in Insolventa (INPPI), afiliat Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania (UNPIR), au aratat ca noul Cod al Insolventei – CI (devenit Legea nr. 85/2014 si recent adoptat) incearca sa aduca un echilibru intre interesele diferite si mai ales divergente ale participantilor la procedura, aspect ce va fi evaluat insa pe termen mediu, deoarece primele reorganizari pe cale judiciara in conformitate cu actuala legislatiei vor fi deschise in toamna acestui an, dupa finalizarea vacantei judecatoresti. „Din consultarea datelor disponibile pe portalul Tribunalului Bucuresti rezulta ca insolventele initiate la cererea debitorului s-au diminuat mult ca numar, la circa doua cereri pe saptamana, in contextul in care administratorii sunt mult mai precauti, iar de acum inainte nu mai sunt favorizati asa cum se intampla in perioada in care s-au aplicat prevederile Legii nr. 85/2006, fosta lege a insolventei. Astfel, pana la intrarea in vigoare a noului Cod al Insolventei (ce nu are insa efecte retroactive), debitorul accesa mult prea facil aceasta procedura de reorganizare pe cale judiciara, inclusiv cu rea-credinta, pentru a evita de fapt plata creantelor. Astfel, prin CI legiuitorul a incercat sa creeze o viziune unitara din punct de vedere al perceptiei fiecarui participant (debitor, creditor, practician in insolventa etc.)”, a declarat Andreea Deli Diaconescu, membru al Consiliului Stiintific al INPPI, ce a participat efectiv la elaborarea noului cod. In opinia reprezentantilor mediului bancar ce au participat la eveniment in calitate de speakeri (Mirela Iovu, vicepresedinte al CEC Bank si Florin Danescu, presedinte executiv al Asociatiei Romane a Bancilor), Codul Insolventei creeaza la randul sau anumite probleme, cum ar fi faptul ca societatile debitoare beneficiaza in continuare de drepturi de administrare (prin administratorul special) si nu exista un control real al sumelor care constituie fondul unic de insolventa, ceea ce duce la cresterea riscului ca inclusiv creantele garantate sa nu fie in final achitate. „Procedura insolventei a ramas, totusi, un proces destul de netransparent. Din experienta pe care bancile – in calitate de creditori – au acumulat-o in ultimii doi ani, rezulta ca insolventa duce, de fapt, la scaderea increderii in economie si se pune, evident, problema bunei-credinte a debitorilor. Rata succesului reorganizarii judiciare, ce duce la continuarea afacerii de catre societatea aflata in dificultate de plata, este de circa 1,2% si, din nefericire, actualmente una din sapte firme se afla in insolventa. Informatiile agregate la centrala riscului de credit indica faptul ca nivelul debitelor datorate catre banci de societatile insolvente se cifreaza la 3,91 miliarde euro in luna iunie 2014. In total, creantele «prinse» in labirintul insolventei ajung la circa 20% din Produsul Intern Brut al Romaniei si de prea multe ori clientii institutiilor bancare ce au ajuns in instanta cu situatia incetarii de plati si-au «retras» activele si au lasat capitalul pasiv pe seama bancilor”, a avertizat Florin Danescu.

In prima parte a conferintei, Cristian Ravasila, director al echipei de servicii de restructurare a afacerilor din partea PwC Romania, s-a referit la concordatul preventiv ca metoda de evitare a insolventei, aratand ca, pana in prezent, desi acest aspect a fost reglementat printr-o lege separata, putine companii au optat pentru aceasta metoda de management al afacerilor aflate in dificultate. „Prin intrarea in insolventa, o societate isi pierde credibilitatea pe piata, iar in lipsa unor planuri de reorganizare care sa se fundamenteze pe aspecte economico-manageriale complet diferite fata de cele initiale, rata de succes va ramane scazuta. Clientii aleg sa lucreze cu alte companii, iar furnizorii reduc limitele de creditare si solicita plata in avans pentru serviciile prestate sau materiile prime livrate. Spre deosebire de aceasta realitate a insolventei, concordatul preventiv reprezinta o solutie de restructurare cu posibilitate mai larga de negociere. Timp de doi ani, plus inca un an de prelungire daca este cazul, compania aflata in dificultate are o sansa in plus pentru a-si remedia afacerile, iar in caz contrar beneficiaza de posibilitatea intrarii in insolventa. Concordatul preventiv se aplica prin votul adunarii creditorilor, fiind necesar sa existe creante necontestate intr-o pondere de 75%, iar daca votul pentru reuneste 56% din total concordatul preventiv poate fi considerat ca omologat, indiferent de opozitia creditorilor care contesta creantele, a caror pondere nu trebuie sa fie mai mare de 25% din totalul masei credale”, a explicat Cristian Ravasila. Vicepresedintele CEC Bank, Mirela Iovu, a aratat ca aceasta metoda preventiva implica efectuarea unui anumit test al creditorului privat, de catre un expert caruia nici debitorul, nici creditorii bugetari nu doresc sa-i achite serviciile, prestate la un pret prea mare pentru o companie aflata in dificultate financiara, astfel incat exista deja un impediment in aplicarea reala a concordatului preventiv. Mai mult, in primul an trebuie achitata o cota de 20% din valoarea creantelor totale stabilite in planul de concordat preventiv, ceea ce reprezinta un dezavantaj pentru debitor. Consultantul PwC Romania a aratat totusi ca noua reglementare a concordatului preventiv reprezinta, totusi, un pas inainte pentru succesul negocierilor dintre parti, deoarece in perioada 2006 – 2014 numai cinci companii au parcurs procedura de concordat preventiv, pe baza fostei legi si nu se stie cate dintre acestea s-au restructurat in mod real.