In 2003, la nivelul Uniunii Europene, se adopta cel de-al doilea pachet legislativ pentru energie, menit sa continue liberalizarea pietei energetice. Romania stralucea, cu o foaie de parcurs gandita, initial, pana in 2015, si calificata drept "exemplara“ de catre partenerii europeni. Cativa ani mai tarziu, Romania era in infingement pentru incalcarea directivelor europene in domeniul energiei – implementarea foii de parcurs stagnase si cochetam cu ideea constructiei unor campioni energetici, prin integrarea minelor in societatile energetice.

Astazi, Romania este apreciata ca avand unul dintre cele mai echilibrate mixuri energetice, cu potentialul de a deveni un lider in energie si in a sprijini eforturile intregii Europe in a asigura independenta, siguranta energetica si obiectivele net zero. Simultan, se remarca negativ cu masuri neplanificate, care au expus incapacitatea de a asuma o traiectorie.

Trecutul ne demonstreaza ca dezvoltarea din energie a fost posibila datorita investitiilor constante ale tuturor actorilor din piata, privati si de stat. Operatorii de distributie au investit, numai in perioada 2018-2022, 13,5 miliarde lei in dezvoltarea si modernizarea retelelor. Lungimea retelei de distributie a gazelor naturale din Romania a crescut de patru ori in ultimele trei decenii, de la 10.772 de kilometri, in 1990, la 43.563 de kilometri, in 2020. Avem peste 500.000 km de retea electrica, iar calitatea serviciilor s-a imbunatatit constant. Daca, in 2009, valoarea medie pe tara a „penelor de curent“ (SAIDI – intreruperi neplanificate) era mai mare de 600 minute/an, in 2022 am ajuns la 108,5 minute/an. Pe de alta parte, numarul prosumatorilor din Romania ar putea ajunge, la sfarsitul acestui an, la circa 140.000, iar, pana in 2030, anticipam circa 350.000. Politizarea procesului de luare a deciziilor in sectorul de distributie, prin introducerea conceptului de „racordare gratuita“, pune, insa, sub semnul intrebarii planificarea eficienta a dezvoltarii retelelor.

 

Pe de alta parte, criza pretului la energie a pus la incercare rezilienta sectorului de furnizare, care prefinanteaza, din noiembrie 2021, pachetul de plafonare a pretului final pentru consumatori. Se impune o abordare responsabila prin asigurarea platilor catre furnizori, in termenele legale. In ceea ce priveste obiectivele de decarbonizare si valorificare a potentialul energetic al Romaniei, investitiile cumulative necesare in perioada 2021-2030 sunt estimate la 22,6 miliarde euro, potrivit Planului National Energie Schimbari Climatice (PNIESC).

De aceea avem nevoie de un plan solid, de actiuni consistente pentru a directiona finantarea catre investitii durabile, care sa acopere toate domeniile (tehnologiile majore pentru energie curata, inclusiv stocare, hidrogen, gaze verzi, fotovoltaic, eolian, captarea si stocarea carbonului, retele smart, digitalizare), astfel incat Romania sa foloseasca din plin oportunitatile create de tranzitia energetica.

Riscul de a aluneca in decizii populiste, care sa amane sau sa decelereze evolutia pietei, cum s-a mai intamplat, mai ales in contextul geopolitic actual, poate fi evitat prin masuri planificate de investitii, care coreleaza interesul pentru energiile regenerabile cu dezvoltarea simultana a infrastructurii necesare, pe de-o parte, si prin revenirea treptata, atent calculata, la o piata libera, corelata cu un ajutor tintit catre cei vulnerabili, pe de alta.

 

*** Autor: Daniela Daraban, Director Executiv Federatia Asociatiilor Companiilor de Utilitati din Energie (ACUE)