Dreptul de deducere a TVA aferenta serviciilor achizitionate de la societati afiliate a fost recunoscut de catre organele fiscale, inca din etapa administrativa, pentru unul dintre cele mai mari grupuri multinationale din sectorul bunurilor de larg consum. Solutia a fost data pe baza unei decizii de referinta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie obtinuta anterior pentru aceeasi societate.

Astfel, in cursul inspectiei fiscale, organele fiscale au refuzat recunoasterea dreptului de deducere a TVA pentru ca societatea a considerat nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit cheltuielile aferente serviciilor prestate de persoane afiliate. Insa, Inalta Curte de Casatie si Justitie a recunoscut dreptul contribuabilului de a datora o suma mai mica decat cea inclusa in declaratia de impozit pe profit. Ca urmare, autoritatile fiscale au fost obligate sa stabileasca pe minus suma de 1,45 milioane lei reprezentand impozit pe profit declarat de societate si chiar achitat, fara a fi, insa, datorat. Avand in vedere solutia pronuntata cu privire la impozitul pe profit de instantele de judecata, organul de solutionare a contestatiei a admis contestatia societatii formulata impotriva negarii dreptului de deducere a TVA aferente respectivelor servicii.

”Solutia organului de solutionare a contestatiei este una de referinta intrucat asigura aducerea la indeplinire a lucrului judecat, recunoscand practic efectele solutiei judecatoresti pronuntate intre aceleasi parti si asupra aceleiasi probleme de drept. Este nu doar o pozitie absolut normala, ci absolut necesara intr-un stat de drept, intrucat se evita astfel consumarea inutila de resurse, energie si timp (transpus apoi in bani, sub forma dobanzilor datorate de ANAF), atat pentru stat (prin organele sale fiscale, dar si prin instantele de judecata angrenate in asemenea demersuri), cat si pentru contribuabil. Simtim, insa, nevoia, sa o salutam in mod special, intrucat este una distincta fata de cea adoptata in majoritatea celorlalte cazuri, daca nu chiar toate dintre ele, in care am observat ca ANAF merge pana in panzele albe in cadrul litigiilor in sustinerea unor solutii din inspectia fiscala, doar pentru a nu exprima o pozitie contrara celei anterioare (perceputa probabil ca necolegiala), inclusiv in cazuri in care eroarea strecurata initial devine evidenta si de necontestat. Avem in vedere, de exemplu, cazuri in care asupra interpretarii normei s-a pronuntat deja Curtea de Justitie a Uniunii Europene, infirmand pozitia initiala a organelor fiscale, dar acestea continua sa afirme ca pozitia lor este una corecta, ca si cum nimic relevant nu s-ar fi intamplat din punct de vedere juridic in derularea litigiului fiscal sau cazuri in care legislatia principala si/sau secundara a fost modificata intrucat contravenea dreptului european sau national” a declarat Dan Dascalu, Avocat Partener si Liderul Practicii de Litigii din cadrul D&B David si Baias.

”Aceasta solutie favorabila, obtinuta de echipa noastra, se bazeaza pe succesul obtinut pentru acelasi client, anterior, in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, unde am reusit sa dovedim refuzul nejustificat al organelor fiscale de recunoastere a unui drept al contribuabilului izvorat din lege. In acel dosar, instanta suprema a recunoscut caracterul deductibil al unor cheltuieli efectuate de contribuabil cu servicii achizitionate de la persoane afiliate, precum si dreptul acestuia de a-i fi restituita suma de 1,45 milioane lei, reprezentand impozit pe profit achitat, fara a fi insa datorat”, a declarat Ana-Maria Iordache, Avocat Partener D&B David si Baias.

”Tratamentul fiscal aplicat operatiunilor economice din perspectiva impozitului pe profit nu poate fi privit in mod izolat de cel din perspectiva TVA. Fiecare dintre ele trebuie analizate tinand cont de aspectele comune celor doua domenii si, in special, de faptul ca ambele vizeaza finalmente aceeasi situatie de fapt, dar si de diferentele corespunzatoare de reglementare desprinse din dispozitiile legale ce le sunt aplicabile. Din pacate, intalnim adesea in practica sustineri din partea ANAF sau chiar solutii ale instantelor de judecata care sunt greu de inteles ori chiar contradictorii. Uneori, de exemplu, in special sub vechiul Cod fiscal, am observat cenzurarea deductibilitatii TVA prin prisma regulilor de la impozitul pe profit, desi acestea au particularitati distincte, ce trebuie analizate cu maxima atentie si luate in considerare. Alteori, insa, aceleasi operatiuni economice sunt vazute intr-un fel din perspectiva TVA, dar cu totul altfel din perspectiva impozit sau uneori chiar in mod diferit de la o inspectie de acelasi tip la alta, derulata intr-o perioada viitoare, ceea ce este de neinteles si neacceptat”, a explicat Dan Dascalu.

”Or, nu trebuie si nu poate sa fie ignorat ca orice discutie in materie fiscala trebuie sa se raporteze in cele din urma la operatiunile economice in legatura cu care acestea se nasc si care sunt practic aceleasi indiferent de categoriile de obligatii fiscale ce s-ar naste in legatura cu ele, fie TVA, fie impozit pe profit etc. Astfel, odata ce au fost clarificate aspectele referitoare la substanta acestora, conform probelor administrate in procedurile administrative si/sau judecatoresti relevante, acestea trebuie sa fie luate in considerare in dezlegarea altor probleme fiscale ce vizeaza aceleasi aspecte factuale, ca si aspectele de referinta din perspectiva juridica (e.g. relevanta operatiunilor respective pentru activitatea economica a contribuabilului), asa cum in mod corect se confirma in aceasta solutie pronuntata de organul de solutionare a contestatiei in speta mentionata”, a precizat Dan Dascalu.