Planul de Parteneriat Național și Regional (PPNR), prin care România pregătește atragerea și mobilizarea unor investiții totale care pot ajunge la 200-210 miliarde euro în perioada 2028-2034, ar putea genera o cerere fără precedent pentru specialiști în managementul proiectelor de construcții. Potrivit unei analize realizate de ing. Marius Găitan, CEO Europroiect Estate și reprezentant al Romanian Construction Governance Forum (RCGF), aplicarea prevederilor art. 461 și 538 din Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (CATUC) va accentua necesitatea profesionalizării managementului investițiilor. În funcție de structura contractuală, fiecare proiect ar putea necesita trei specialiști distincți, responsabili de coordonarea investiției din perspectiva beneficiarului, antreprenorului și proiectantului. Raportat la amploarea viitorului program, necesarul de profesioniști ar putea ajunge la zeci de mii, în timp ce capacitatea actuală a pieței este considerată insuficientă.
CATUC reglementează responsabilitățile managerului de proiect în construcții
Intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2026 privind Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor introduce un cadru legislativ explicit pentru managementul proiectelor investiționale.
Articolul 461 definește managerul de proiect drept persoana fizică sau juridică responsabilă de planificarea, organizarea și coordonarea activităților necesare realizării unei investiții în construcții. Acesta poate face parte din structura dezvoltatorului sau poate fi contractat din exterior, atribuțiile sale incluzând planificarea resurselor, verificarea și controlul contractual și procedural al lucrărilor de proiectare și execuție, precum și coordonarea activităților necesare implementării proiectului.
Totodată, articolul 538 reglementează managementul proiectului investițional în construcții ca activitate de organizare, planificare și monitorizare a proceselor, având în vedere trei dimensiuni interdependente: timpul, costul și calitatea.
Potrivit analizei realizate de Marius Găitan, implicațiile acestor prevederi depășesc simpla desemnare formală a unui responsabil de proiect. În interpretarea specialistului, un proiect de construcții implică trei roluri distincte de management, corespunzătoare principalelor părți implicate în realizarea investiției.
Primul este managerul de proiect al dezvoltatorului sau beneficiarului, care coordonează investiția din perspectiva entității care o inițiază și o finanțează. Acesta este rolul definit explicit de articolul 461 din CATUC.
Al doilea este managerul de proiect al antreprenorului, responsabil de organizarea execuției, planificarea resurselor, respectarea graficului de lucrări și controlul costurilor aferente contractului de construcție.
Al treilea este șeful proiectului tehnic, care coordonează activitățile de proiectare și integrarea specialităților tehnice necesare realizării investiției.
Conform autorului, aceste responsabilități trebuie exercitate distinct, ceea ce poate conduce la un necesar de până la trei specialiști pentru fiecare proiect.
Această structură reprezintă însă o interpretare privind organizarea managementului investițiilor, nu o obligație numerică explicită instituită prin articolele 461 și 538 din CATUC. 
PPNR: Investiții de până la 210 miliarde euro în perioada 2028-2034
Viitorul Plan de Parteneriat Național și Regional reprezintă unul dintre principalele instrumente prin care România urmărește finanțarea investițiilor în următorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene. PPNR corespunde modelului european National and Regional Partnership Plans (NRPP), prin care finanțarea europeană pentru perioada 2028-2034 va fi corelată cu prioritățile de dezvoltare negociate între statele membre și Comisia Europeană.
Potrivit informațiilor publice prezentate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE), configurația analizată pentru România include o alocare europeană indicativă de aproximativ 60 miliarde euro și un obiectiv de atragere a cel puțin 10 miliarde euro din Fondul European pentru Competitivitate.
Prin completarea fondurilor europene cu resurse bugetare naționale și investiții private, volumul total al capitalului mobilizat ar putea ajunge la aproximativ 200-210 miliarde euro.
Aceste valori reprezintă estimări și obiective de mobilizare, nu finanțări integral aprobate sau contractate.
Unul dintre scenariile analizate presupune o contribuție aproximativ egală a fondurilor europene, resurselor naționale și capitalului privat la nivelul întregului portofoliu investițional. Această distribuție nu reprezintă însă o regulă de cofinanțare pentru fiecare proiect. Ratele de cofinanțare europeană vor depinde de categoria regiunii și de regulile aplicabile fiecărui program, analiza menționând, ca repere orientative, niveluri de 85%, 60% sau 40%.
În același timp, viitorul cadru financiar va acorda o importanță mai mare instrumentelor financiare și participării capitalului privat, ceea ce ar putea crește complexitatea pregătirii, finanțării și implementării proiectelor.
PNRR a generat circa 22.000 de proiecte distincte, potrivit datelor agregate
Pentru estimarea viitoarei cereri de manageri de proiect, analiza RCGF utilizează drept reper experiența Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Potrivit datelor publice disponibile până la 14 octombrie 2026, tabloul de bord al MIPE include aproximativ 25.000 de înregistrări aferente contractelor și proiectelor finanțate prin PNRR. Agregarea realizată de platforma Transparenta.eu indică aproximativ 22.000 de proiecte distincte. Aceste cifre nu sunt certificate oficial în forma prezentată, iar numărul înregistrărilor nu trebuie confundat cu cel al proiectelor individuale.
Pe baza acestui precedent, Marius Găitan apreciază că PPNR ar putea genera un volum de investiții cel puțin comparabil ca ordin de mărime, având în vedere valoarea totală a finanțărilor și capitalului care ar putea fi mobilizat.
Totuși, nu toate investițiile finanțate prin PPNR vor viza construcții. Programul va include și proiecte de digitalizare, servicii, reforme administrative și alte domenii de dezvoltare. În acest context, autorul estimează că segmentul construcțiilor ar putea cuprinde de la câteva mii până la zeci de mii de proiecte.
Aplicarea unui necesar de până la trei roluri distincte de management pentru fiecare investiție ar putea conduce, potrivit analizei, la o cerere de ordinul zecilor de mii de poziții de management de proiect.
Calculul este orientativ și nu reprezintă o prognoză oficială. Numărul efectiv de specialiști va depinde de structura proiectelor, dimensiunea contractelor, posibilitatea coordonării simultane a mai multor investiții și organizarea echipelor de management.
Deficitul de manageri de proiect ar putea deveni un blocaj pentru investiții
Una dintre principalele probleme identificate de analiza RCGF este diferența dintre cererea potențială de specialiști și capacitatea actuală a pieței construcțiilor de a asigura managementul profesionalizat al investițiilor. Marius Găitan estimează că numărul managerilor de proiect care dețin competențele necesare pentru planificarea integrată a resurselor, elaborarea și actualizarea graficelor de execuție, controlul costurilor și monitorizarea progresului real ar putea fi de ordinul câtorva sute.
Evaluarea reprezintă o apreciere a autorului, nefiind susținută de o statistică oficială privind numărul profesioniștilor disponibili.
Diferența dintre această capacitate estimată și necesarul potențial asociat viitorului program de investiții ridică problema pregătirii din timp a resurselor umane. În opinia specialistului, competențele necesare coordonării proiectelor complexe nu pot fi dobândite exclusiv prin recrutare, ci presupun educație specializată, pregătire practică și certificare profesională. Managerii de proiect trebuie să poată utiliza instrumente de planificare și control, precum planurile de management, graficele Gantt, devizele și sistemele de monitorizare a progresului fizic și financiar. De asemenea, aceștia trebuie să gestioneze interdependențele dintre proiectare, achiziții, execuție, finanțare și recepția lucrărilor, în limitele responsabilităților contractuale.
Pregătirea specialiștilor înainte de lansarea noului cadru financiar, în 2028, ar putea reduce riscurile asociate întârzierilor, depășirilor bugetare și dificultăților de implementare.
Pregătirea resurselor umane devine prioritară înainte de lansarea PPNR
Analiza mai subliniază că estimările privind viitorul necesar de manageri de proiect trebuie interpretate în contextul incertitudinilor referitoare la volumul efectiv al investițiilor, ponderea construcțiilor și structura contractuală a proiectelor. Spre deosebire de PNRR, care s-a bazat într-o măsură importantă pe finanțări nerambursabile, viitorul PPNR ar urma să utilizeze într-o proporție mai mare instrumente financiare și capital privat. Această diferență ar putea influența atât dimensiunea proiectelor, cât și numărul și tipul contractelor care vor necesita servicii specializate de management.
Totodată, nu fiecare rol de management va corespunde obligatoriu unui profesionist dedicat exclusiv unui singur proiect. Investițiile de dimensiuni reduse ar putea fi coordonate simultan de același specialist, în timp ce proiectele majore de infrastructură sau construcții complexe pot necesita echipe extinse.
Chiar și în scenarii mai prudente, în care numărul investițiilor și necesarul de specialiști ar fi mai reduse decât estimările inițiale, autorul consideră că dezvoltarea competențelor profesionale rămâne esențială.
În perspectiva perioadei 2028-2034, capacitatea de implementare a investițiilor va depinde nu doar de disponibilitatea finanțărilor, ci și de existența unor echipe capabile să gestioneze proiectele în condițiile de timp, cost și calitate prevăzute de CATUC.
