ING Bank România a mobilizat peste 810 milioane de euro în primul semestru din 2026 pentru proiecte care susțin tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon, finanțând investiții în energie regenerabilă, sisteme de stocare BESS, infrastructură de rețea și eficiență energetică. Banca susține atât proiecte de mari dimensiuni, prin structuri de project finance, credite bilaterale sau sindicalizate, cât și investiții derulate de IMM-uri, iar implicarea sa include, în funcție de tranzacție, structurarea și coordonarea finanțării, consultanță și soluții de gestionare a riscurilor. Oana Mogoi, Energy Sector Head în cadrul ING Bank România, arată că piața intră într-o etapă în care bancabilitatea depinde tot mai mult de maturitatea tehnică, accesul la rețea, contracte și predictibilitatea veniturilor. Până în 2030, reprezentanta băncii vede potențial de finanțare în stocare, soluții hibride, modernizarea rețelelor, CCUS, hidrogen cu emisii reduse și eficiență energetică, alături de investițiile solare și eoliene.
- Ce tipuri de proiecte din domeniul energiei susțineți cu prioritate în România și care sunt termenele uzuale de construcție?
- Prioritatea noastră este să susținem proiecte care contribuie concret la tranziția energetică și la dezvoltarea unui sistem energetic mai sigur, mai flexibil și mai eficient. Ne concentrăm pe proiecte de energie regenerabilă, sisteme de stocare a energiei (BESS), infrastructură de rețea, eficiență energetică, precum și tehnologii emergente care vor juca un rol tot mai important în decarbonizarea economiei, cum ar fi combustibilii sustenabili, captarea, utilizarea și stocarea carbonului (CCUS) și soluțiile de flexibilitate necesare integrării unui volum tot mai mare de energie regenerabilă. În același timp, finanțăm investiții în eficiență energetică și proiecte prin care companiile își reduc consumul, își produc o parte din energia necesară sau își decarbonizează operațiunile.
Durata de construcție variază semnificativ. În cazul proiectelor eoliene, fotovoltaice și al sistemelor de stocare, aceasta este, de regulă, între unul și trei ani, în timp ce proiectele nucleare și marile investiții de infrastructură energetică au orizonturi de dezvoltare semnificativ mai lungi. Investițiile în transport și distribuție sunt realizate pe baza unor planuri anuale și multianuale ale operatorilor de sistem, iar durata lor de implementare influențează direct ritmul în care noile proiecte energetice pot fi conectate și puse în funcțiune.
- Care sunt principalele criterii de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un proiect energetic pentru a beneficia de finanțare?
- Nu există o formulă unică, pentru că fiecare proiect și fiecare finanțare au propriul profil tehnic, comercial și financiar. Analizăm în principal maturitatea tehnologiei, situația autorizațiilor și a racordării la rețea, experiența sponsorului, furnizorii de tehnologie și constructorii implicați, structura contractuală, sursele de venit și modul în care sunt alocate riscurile între părți. Ne uităm, de asemenea, la riscurile de construcție, de piață și de dezechilibre, la posibilitatea limitării producției, dar și la reziliența proiectului în scenarii prudente. Pentru finanțarea capacităților de producție, contractele care oferă vizibilitate asupra veniturilor, precum PPA-urile, contractele pentru diferență (CfD) și contractele de tip tolling, consolidează bancabilitatea și lărgesc accesul la finanțare. Ele nu înlocuiesc analiza întregului proiect, dar pot reduce expunerea la volatilitatea prețurilor. Un proiect cu acces securizat la rețea, documentație tehnică matură, un sponsor cu experiență și o structură clară a veniturilor are un profil mai bun de finanțare decât unul care depinde în mare măsură de evoluții greu de anticipat.
- Ce produse și instrumente financiare sunt disponibile pentru investițiile în energie? Există soluții dedicate IMM-urilor sau proiectelor de dimensiuni mai reduse?
- Structura finanțării este adaptată dimensiunii proiectului, profilului companiei și tipului de investiție. Pentru companiile mari și proiectele complexe, ING poate oferi finanțări de tip project finance, credite bilaterale sau sindicalizate, finanțări pentru investiții și capital circulant, soluții de refinanțare, garanții, instrumente de hedging și soluții de administrare a lichidității și a riscurilor. Pentru anumite tranzacții, putem avea și roluri de consultanță, structurare și coordonare a finanțării, inclusiv pe partea de sustenabilitate. Un exemplu privind modul în care componenta de sustenabilitate poate fi integrată într-o finanțare este tranzacția Delgaz Grid. Prețul facilității este corelat cu atingerea unor indicatori de performanță privind emisiile de gaze cu efect de seră, sănătatea și siguranța și implementarea infrastructurii de contorizare inteligentă. În 2026, ING a fost Unic Coordonator, Bookrunner și Coordonator de Sustenabilitate în refinanțarea de 3 miliarde de lei a Delgaz Grid.
Avem soluții și pentru IMM-uri care investesc în eficiență energetică, producție de energie regenerabilă, clădiri mai sustenabile, economie circulară sau mobilitate cu emisii reduse. În această zonă, finanțarea poate acoperi, de exemplu, instalarea de panouri fotovoltaice sau solare, anumite tehnologii eoliene, geotermale, hidro sau pe bază de biomasă sustenabilă, precum și renovări care îmbunătățesc performanța energetică a clădirilor. Nu există un prag unic de dimensiune pentru toate proiectele. În cazul investițiilor mai mici, analiza se raportează la situația financiară a companiei, costul și durata investiției, economiile sau veniturile pe care aceasta le generează și capacitatea firmei de a rambursa finanțarea. Important este ca investiția să aibă o logică economică solidă și beneficii care pot fi demonstrate. Granturile și ajutoarele de stat pot face parte din structura generală de finanțare a unei investiții, acolo unde proiectul este eligibil și schema respectivă permite combinarea surselor, iar banca poate participa în calitate de cofinanțator. Condițiile concrete trebuie analizate pentru fiecare proiect și pentru fiecare program.
- Cum se implică banca în susținerea tranziției energetice și a decarbonizării sectorului de construcții și infrastructură? Care sunt principalele bariere?
- Rolul unei bănci nu este doar să furnizeze capital, ci și să contribuie la transformarea unor planuri de investiții în structuri implementabile și finanțabile. În practică, aceasta înseamnă să lucrăm cu sponsorii și cu ceilalți parteneri pentru a înțelege tehnologia, sursele de venit, riscurile, contractele și modul în care proiectul se comportă inclusiv în scenarii mai puțin favorabile. În România, susținem producția de energie din surse cu emisii reduse de carbon, stocarea, modernizarea și digitalizarea rețelelor, precum și proiectele de eficiență energetică ale companiilor industriale și comerciale. În primul semestru al anului 2026, ING România a mobilizat peste 810 milioane de euro pentru proiecte care sprijină tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon.
Pentru sectorul construcțiilor, eficiența energetică este una dintre cele mai concrete direcții de acțiune. Putem finanța clădiri noi sau existente cu performanță energetică demonstrabilă, precum și renovări care reduc consumul. În cazul companiilor, pot fi relevante investițiile în modernizarea proceselor, electrificare, cogenerare, producție proprie de energie, management energetic și soluții de flexibilizare a consumului. Principalele provocări țin de predictibilitatea cadrului legislativ, durata proceselor de autorizare, accesul și racordarea la rețea, disponibilitatea infrastructurii și modul în care sunt distribuite riscurile între actorii implicați. În plus, volatilitatea prețurilor la energie și riscul de piață, amplificate de un context geopolitic tot mai complex și imprevizibil, pot afecta vizibilitatea fluxurilor de venituri și apetitul investițional, ceea ce face esențială existența unor mecanisme eficiente de alocare și mitigare a riscurilor pentru asigurarea bancabilității proiectelor. Din perspectiva finanțării, nu este suficient ca un proiect să utilizeze o tehnologie relevantă pentru tranziție. Beneficiile trebuie să fie cuantificabile și reflectate într-un business plan prudent. Cu cât cadrul de reglementare este mai stabil, contractele sunt mai clare și veniturile mai previzibile, cu atât există premise mai bune pentru mobilizarea capitalului privat.
- Cum vedeți evoluția finanțării în domeniul energetic în România până în 2030 și care sunt segmentele cu cel mai mare potențial de creștere?
- România are un potențial semnificativ pentru investiții în energie, dar următoarea etapă a pieței va fi definită mai puțin de numărul proiectelor anunțate și mai mult de capacitatea acestora de a ajunge la construcție și operare. Vedem deja o maturizare a pieței, iar aceasta aduce mai multă disciplină în pregătirea tehnică, în contractare și în alocarea riscurilor. Energia solară și eoliană vor continua să atragă investiții, însă accentul se va muta tot mai mult asupra integrării lor în sistem. Din acest motiv, vedem potențial important în proiectele de stocare, în soluțiile hibride, în dezvoltarea și modernizarea rețelelor și în activele care aduc flexibilitate sistemului energetic. Un alt segment cu potențial este infrastructura de distribuție. Dezvoltarea capacităților regenerabile trebuie însoțită de investiții în rețele, digitalizare, contorizare inteligentă și reducerea pierderilor. Ne așteptăm, de asemenea, la o creștere a investițiilor în tehnologii emergente și în sectoarele necesare decarbonizării industriilor greu de electrificat. Aici includem producția de biocombustibili sustenabili, proiectele de captare, utilizare și stocare a carbonului (CCUS), hidrogenul cu emisii reduse, precum și alte soluții inovatoare care contribuie la obiectivele climatice europene.
Pe termen mediu, energia nucleară va continua să reprezinte o componentă importantă a mixului energetic, atât prin extinderea capacităților existente, cât și prin dezvoltarea unor noi proiecte. În contextul includerii anumitor activități nucleare în Taxonomia UE, aceste investiții pot beneficia de un interes crescut din partea investitorilor și a instituțiilor financiare care urmăresc finanțarea tranziției energetice. Vedem, de asemenea, spațiu de creștere pentru eficiența energetică în industrie și în clădiri. În multe cazuri, energia economisită este cea mai accesibilă formă de energie, iar investițiile pot produce simultan beneficii economice, operaționale și de mediu. Pentru a deveni finanțabile, acestea trebuie să demonstreze economii măsurabile, un calendar realist de implementare și o capacitate clară de rambursare.
Până în 2030, cred că diferența o vor face proiectele bine pregătite, cu sponsori credibili, acces clar la rețea, contracte solide și venituri suficient de predictibile. Capital există, inclusiv din partea băncilor, însă trebuie să întâlnească proiecte mature și un cadru care oferă încredere pe termen lung.
