Infrastructura de transport a României se află într-o fază de extindere și modernizare accelerată, în care durabilitatea construcțiilor și costurile de exploatare pe termen lung devin criterii esențiale pentru utilizarea eficientă a fondurilor publice. Potrivit Asociației Naționale a Zincatorilor din Români (ANAZ), coroziunea continuă să reprezinte una dintre principalele cauze ale degradării premature a structurilor metalice, generând în România pierderi estimate la peste 8 miliarde euro anual. În acest context, protecția anticorozivă și evaluarea costurilor pe întregul ciclu de viață al investițiilor capătă o importanță strategică. În interviul acordat revistei Agenda Construcțiilor, prof. univ. dr. Horațiu Vermeșan, prodecan al Facultății de Ingineria Materialelor și a Mediului din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca și director executiv al ANAZ, vorbește despre rolul zincării termice în realizarea unei infrastructuri reziliente, sustenabile și eficiente economic. De asemenea, specialistul anunță noi inițiative dedicate creșterii gradului de conștientizare a impactului coroziunii, inclusiv dezvoltarea unei hărți interactive a mediilor de coroziune din România, instrument care ar putea sprijini alegerea celor mai potrivite soluții de protecție pentru viitoarele investiții.
- Investițiile în infrastructura de transport reprezintă în prezent unul dintre principalii generatori de cerere pentru industria zincării termice. Cum evaluați ritmul actual al proiectelor de autostrăzi, căi ferate și infrastructură urbană din perspectiva oportunităților pentru sectorul pe care îl reprezentați?
- România traversează una dintre cele mai intense perioade de investiții în infrastructura de transport din ultimele decenii. Dezvoltarea rețelei de autostrăzi, modernizarea căilor ferate și proiectele de regenerare urbană generează o cerere semnificativă pentru structuri metalice durabile și pentru soluții eficiente de protecție anticorozivă. În 2023, în România existau aproximativ 1.050 km de autostradă și drumuri expres, iar acum dispunem de peste 1.400 km. Această creștere considerabilă este resimțită și la nivelul industriei noastre ca un factor încurajator, care aliniază cerințele din România la standardele actuale din Europa. Ne încurajează perspectiva existenței unui număr care va depăși 2.500 km de autostrăzi și drumuri de mare viteză în 2030.
De asemenea, rețeaua de căi ferate din România este în plin proces de dezvoltare și refacere, un element central fiind trecerea la stâlpi din profile din oțel zincat termic. Din informațiile pe care le avem, sunt în lucru 183 km de linie modernizată în acest an și alți 628 km de linii feroviare care vor fi reabilitate în următorii ani. Adăugăm aici oportunitățile aduse de investițiile în poduri, pasaje și podețe, atât în infrastructura rutieră, cât și în cea feroviară.
- Care sunt cele mai frecvente probleme de durabilitate și întreținere pe care le observați la structurile metalice utilizate în infrastructura de transport din România și cum poate zincarea termică să contribuie la soluționarea acestora?
- Principalele probleme identificate sunt coroziunea accelerată, prezentă la poduri, stâlpi, parapeți și balustrade, atât în zonele urbane, cât și în infrastructura învechită. Riscurile majore sunt de natură structurală, de rezistență, însă trebuie luate în considerare și costurile foarte mari pe care le aduce protecția anticorozivă necorespunzătoare. Cauzele țin de lipsa corelării între categoria de mediu de corozivitate - zone expuse la umiditate excesivă și cloruri cu scop antiderapant, zone industriale cu poluare accentuată etc. - estimarea costurilor pe întregul ciclu de viață al investiției și metoda de protecție anticorozivă. Zincarea termică oferă protecție de tip barieră (zincul sacrificându-se în locul oțelului), asigură o protecție integrală, inclusiv în zonele greu accesibile - cum sunt interioarele profilelor din oțel, și permite o durată de viață garantată de 50-100 de ani, în funcție de mediul în care sunt folosite structurile. Aceasta reduce semnificativ necesitatea intervențiilor de întreținere și riscul degradării premature a infrastructurii.
- În contextul presiunii asupra bugetelor publice, cât de importantă este analiza costului pe întregul ciclu de viață al unei investiții, comparativ cu criteriul prețului inițial de execuție?
- Răspunsul la această întrebare ar trebui înțeles de toate părțile implicate, prin parcurgerea capitolului 2 din Memorandumul pentru implementarea și utilizarea BIM în construcții. În capitolul intitulat "Principalele beneficii ale utilizării BIM în construcții", se arată că BIM este un factor strategic pentru îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor atât pentru clădiri, cât și pentru infrastructurile publice, pe toată durata de viață a acestora. În ceea ce privește protecția anticorozivă, una dintre soluții este să utilizăm calculatorul de cost comparativ, disponibil pe pagina web a ANAZ. Asociația noastră stă la dispoziție cu explicații oricui dorește să le obțină, iar în pagină se găsește și un tutorial de utilizare. Chiar raportându-ne la un termen scurt, de 5-10 ani, considerând în costurile de mentenanță și pe cele generate de opririle de trafic sau operaționale, alegerea corectă a soluțiilor duce deja la o scădere semnificativă a cheltuielilor.
- Există categorii de lucrări de infrastructură - poduri, pasarele, parapete, stâlpi de iluminat, structuri feroviare - unde considerați că soluțiile de protecție anticorozivă sunt încă insuficient valorificate?
- Da. Deși utilizarea zincării termice a crescut în ultimii ani, există încă numeroase categorii de lucrări unde potențialul este departe de a fi valorificat. Printre acestea se numără podurile și pasarelele metalice, stâlpii pentru linii de contact CF și cei de iluminat, portalurile și consolele pentru semnalizare rutieră, structurile pentru sisteme de transport, parapetele, balustradele, sistemele de irigații, stâlpii de susținere pentru liniile de înaltă tensiune, echipamentele și structurile din zonele portuare, precum și mobilierul urban. Experiența țărilor cu tradiție în domeniu arată că zincarea termică poate asigura durate de viață care depășesc frecvent 50-100 de ani fără intervenții majore de întreținere, în funcție de mediul de exploatare.
- ANAZ promovează conceptul de infrastructură rezilientă și sustenabilă. Ce schimbări ar trebui să apară în caietele de sarcini și în standardele de proiectare pentru a încuraja realizarea unor investiții cu durată de viață mai mare și costuri reduse de mentenanță?
- Există caiete de sarcini care au un astfel de conținut. Încă se găsesc în caietele de sarcini formulări precum: "Documentația tehnică elaborată de proiectant, scrisă și desenată, la articolul 1.4.1 din STAS 767/0-88". Cratima urmată de numărul 88 atestă că se face referire la un STAS din 1988, respectiv STAS 767/0, care impunea regulile generale de execuție, uzinare și montaj pentru structurile metalice în România, inclusiv pentru protecția anticorozivă. În același timp, avem SR EN 1990:2012, paragraful 2.3, tabelul 2.1 - categorii de durate de viață pentru proiectare, date care se găsesc preluate și în CR 0-2012, Bazele proiectării. Categoria 1 corespunde unei durate de viață proiectate de 10 ani și vizează structurile temporare. Categoria 2 se referă la o durată de la 10 până la 25 de ani și include părți structurale înlocuibile, de exemplu grinzi de rulare și reazeme. Categoria 3 acoperă structuri agricole și similare, cu durată de la 10 până la 25 de ani. Categoria 4 are în vedere clădiri și alte structuri obișnuite, cu durată de viață proiectată de 50 de ani. Categoria 5 se referă la structuri monumentale, poduri și alte structuri de lucrări inginerești importante, cu durată de viață proiectată de 100 de ani.
Investițiile în infrastructură fac parte aproape în întregime din categoria 4, excepție făcând podurile și viaductele, care se încadrează la categoria 5, de minimum 100 de ani. Totuși, se discută mereu de garanții de 2, 5 sau 10 ani, toate costurile de întreținere fiind în sarcina beneficiarului, a statului român, adică a noastră. Deși există toate instrumentele necesare, deși standardele solicită să construim, cum am arătat, pentru o perioadă de minimum 50 de ani, iar uneori de 100 de ani, deși există prevederi BIM inclusiv în standarde, precum SR EN ISO 7817-1:2024, continuăm să nu facem calcule corecte privind costurile pe întregul ciclu de viață al investiției.
- Cum apreciați nivelul de informare al beneficiarilor publici și al proiectanților în ceea ce privește impactul coroziunii asupra infrastructurii și soluțiile disponibile pentru prevenirea acesteia?
- Avem mult de muncă, dar avem și sentimentul că am început să primim sprijin solid din partea autorităților care înțeleg importanța opririi scurgerii de cheltuieli asociate coroziunii în România, care depășesc 8 miliarde euro pe an. Țara noastră face progrese importante în ceea ce privește abordarea sustenabilități, fiind recunoscută de ONU pentru bune practici în implementarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă. Este de menționat buna colaborare pe care o avem cu Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României. Sperăm ca în următoarele luni să urmeze informații valoroase referitoare la harta interactivă a mediilor de coroziune din România și la o întâlnire cu organizații de profil, factori decizionali și lideri de opinie. Mizăm pe prezența ministerelor și a reprezentanților asociațiilor de județe, municipii, orașe și comune, iar întâlnirea va fi găzduită cel mai probabil de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, chiar la sediul Guvernului. Este important să înțelegem că se poate și că energiile trebuie folosite constructiv, cu instrumente de gândire critică însoțite de soluții.
- Privind către următorii 5-10 ani, care sunt principalele direcții de dezvoltare pe care le vedeți pentru infrastructura de transport din România și ce rol poate avea industria zincării termice în atingerea obiectivelor de durabilitate și eficiență economică?
- Deja am amintit despre așteptările de dezvoltare pe care noi le întrevedem. Între soluțiile de protecție anticorozivă care să respecte cerințele de intervenții minime de mentenanță, costuri minime și diminuare a riscurilor de accidente, zincarea termică este soluția adoptată de cele mai dezvoltate state din lume tocmai pentru că acoperă nevoile pentru 50, 100 sau mai mult de 100 de ani de utilizare. De notat că, în același fel în care astăzi avem dovezi de comportament excelent pentru mai bine de 80 de ani ale unor structuri din oțel protejat anticoroziv prin zincare termică, alegerea unor soluții care să crească reziliența la schimbările climatice a depășit pragul opțiunii și a devenit o necesitate. Cuvinte precum durabilitate, reziliență, predictibilitate, sustenabilitate și economie circulară trebuie privite dincolo de aspectul de limbaj de lemn spre care tindem uneori să mergem, ca argumente ale unei generații care va fi capabilă să-și producă energia utilizând surse de la suprafața pământului, însă va rămâne dependentă de materialele pe care le va exploata din subsol și de cele pe care învățăm să le reutilizăm și să le recuperăm. Să ne pregătim pentru o lume în care poziția României poate reprezenta una de pivot și exemplu de bună practică pentru lumea occidentală și orientală deopotrivă. Să ne pregătim pentru o lume în care sintagme precum BIM, NZEB, LCC (Life Cycle Cost) și EPD (Environmental Product Declaration) să devină parte obișnuită din conținutul caietelor de sarcini. Aducem un mesaj de încredere din partea profesioniștilor din domeniul zincării termice privind capacitatea industriei noastre din România de a prelua cerințele aduse de evoluția vizibilă și în direcție bună a investițiilor din țara noastră. Din punctul nostru de vedere, coroziunea nu este doar o problemă tehnică, ci și una economică și de siguranță publică. Investițiile în protecția anticorozivă trebuie privite ca investiții în durabilitatea infrastructurii și în utilizarea responsabilă a fondurilor publice. O infrastructură proiectată pentru 100 de ani nu poate fi construită cu soluții de protecție concepute pentru 10-15 ani.
