Piața cimentului din România, estimată la circa 975 milioane de euro în 2025, a înregistrat o creștere de 0,9% a livrărilor interne față de anul anterior. Industria cimentului, care asigură aproximativ 3.700 de locuri de muncă directe, dar susține peste 15.000 pe întregul lanț valoric, traversează însă o perioadă marcată de provocări majore. Printre acestea se numără creșterea accelerată a importurilor de ciment din state din afara Uniunii Europene, în special din Ucraina și Turcia, presiunile generate de costurile ridicate ale energiei, implementarea mecanismului CBAM și necesitatea unor investiții de amploare în decarbonizare și tehnologii de captare, transport, utilizare și stocare a carbonului (CCUS). În acest context, CIROM își concentrează acțiunile pe menținerea competitivității producției locale, susținerea unui cadru legislativ predictibil, accelerarea tranziției către o industrie cu emisii reduse de carbon și asigurarea condițiilor necesare pentru investițiile strategice ale sectorului. Despre evoluția pieței, provocările actuale și prioritățile industriei vorbește, în continuare, Marinela Drăcea, președintele CIROM.
- Cum a evoluat piața locală a cimentului în 2025 și în primele cinci luni din 2026 și ce estimări aveți pentru întregul an?
- Evoluția pieței cimentului trebuie analizată în contextul transformărilor structurale prin care trece sectorul construcțiilor din România. Conform Institutului Național de Statistică (INS), valoarea pieței cimentului în 2025 a fost de aproximativ 975 milioane de euro. Livrările pe piața internă au înregistrat, în 2025, o creștere de 0,9% față de 2024. În primul trimestru din 2026, acestea au scăzut, însă, cu 25,8%, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, potrivit INS.
În primele patru luni ale anului 2026, volumul lucrărilor de construcții a crescut cu 11,7% față de aceeași perioadă a anului anterior, în special pe segmentul construcțiilor inginerești (+14,4%) și al construcțiilor noi (+13,8%). Aceste categorii reprezintă investiții cu efect multiplicator ridicat în economie și generează cerere susținută pentru materiale de bază, inclusiv ciment. Conform Comisiei Naționale de Prognoză, sectorul construcțiilor va crește cu 5,5% în 2026, susținut în mod special de investiții în infrastructură. Dacă ritmul actual de implementare a proiectelor de infrastructură se menține, anul 2026 are potențialul de a consolida tranziția de la o piață dependentă preponderent de ciclurile rezidențiale către una susținută de investiții productive și de dezvoltarea infrastructurii strategice.
Utilizarea betonului din ciment la infrastructura rutieră, datorită avantajelor pe care le oferă - rezistența la trafic greu și condiții climatice extreme, costuri de întreținere reduse, durată mare de viață - poate reprezenta una dintre soluțiile eficiente inclusiv în proiectele de infrastructură din cadrul proiectelor SAFE pentru utilizare duală, atât civilă, cât și militară. Discuția despre piața cimentului privește volumele, capacitățile de producție și capacitatea economiei românești de a valorifica oportunitatea istorică oferită de fondurile europene și de deficitul de infrastructură acumulat în ultimele decenii. Consumul de ciment rămâne unul dintre cei mai relevanți indicatori ai investițiilor reale în economie și ai ritmului de modernizare a infrastructurii naționale.
- Ce capacitate totală de producție de ciment există în România și cum se raportează aceasta la nevoia pieței?
- Industria cimentului din România dispune în prezent de o capacitate de producție care poate răspunde cererii interne și poate susține proiectele majore de investiții planificate în perioada următoare, inclusiv cele din infrastructură, energie și dezvoltare urbană. Mai important decât raportul punctual dintre capacitate și consum este faptul că producătorii de ciment au realizat investiții semnificative în modernizarea instalațiilor, eficiență energetică și reducerea amprentei de carbon, ceea ce permite industriei să răspundă atât cerințelor pieței, cât și obiectivelor de sustenabilitate asumate la nivel european. Din perspectiva contribuției economice, industria cimentului reprezintă un sector strategic pentru dezvoltarea României. La finalul anului 2025, asigura aproximativ 3.700 de locuri de muncă directe, iar impactul economic generat de-a lungul întregului lanț valoric, de la exploatarea materiilor prime și transport până la construcții și servicii conexe, susținea peste 15.000 de locuri de muncă.
- Ce provocări există în industria cimentului în acest moment?
- Creșterea accelerată a importurilor de ciment din țări din afara Uniunii Europene, precum Ucraina și Turcia, continuă să reprezinte una dintre principalele provocări pentru industria cimentului din România. Datele Institutului Național de Statistică arată o evoluție semnificativă a acestor fluxuri comerciale în ultimul deceniu. Astfel, importurile de ciment din Ucraina au crescut de la 42.000 de tone în 2015 la aproximativ 740.000 de tone în 2025, ceea ce reprezintă o majorare de peste 17 ori. În aceeași perioadă, importurile din Turcia au avansat de la 106.000 de tone la circa 300.000 de tone de ciment. Producătorii din afara Uniunii Europene au avut costuri diferite aferente emisiilor de CO2 față de producătorii europeni, ceea ce le oferea un avantaj competitiv semnificativ pe piața comunitară.
Mecanismul de Ajustare la Frontieră a Carbonului (CBAM) a fost conceput pentru a asigura condiții echitabile de concurență între producătorii europeni și importatori. Deși sistemul a intrat în vigoare în ianuarie 2026, obligațiile financiare aferente emisiilor generate în 2026 vor fi achitate de importatori începând cu septembrie 2027, iar eficiența mecanismului va putea fi evaluată după aplicarea sa efectivă. Creșterea constantă a importurilor din state non-UE generează atât riscuri care depășesc fenomenul de "carbon leakage" (relocarea emisiilor și a producției în țări care au constrângeri diferite legate de CO2), cât și riscuri pentru economia românească, prin multiple posibile efecte: accentuarea deficitului comercial, creșterea dependenței de importuri pentru un material esențial în dezvoltarea infrastructurii și în proiectele strategice de apărare și mobilitate, diminuarea contribuțiilor fiscale la bugetul de stat și descurajarea investițiilor majore în tehnologii de decarbonizare, inclusiv în producția de energie curată și în proiectele de captare, utilizare și stocare a dioxidului de carbon. Un CBAM eficient, aplicat consecvent și riguros la graniță, poate contribui la menținerea unei concurențe corecte, la accelerarea procesului de decarbonizare industrială și la protejarea capacității strategice a României de a produce ciment la nivel local.
Obiectivul atingerii neutralității climatice până în 2050 pe întregul lanț valoric al cimentului reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru industria cimentului și varului. Acest angajament, asumat atât la nivel european, cât și național, presupune transformări profunde ale proceselor industriale și investiții fără precedent în tehnologii de reducere a emisiilor. Sectorul a făcut progrese importante în direcția decarbonizării, iar atingerea neutralității climatice presupune implementarea pe scară largă a tehnologiilor de captare, transport, utilizare și stocare a carbonului (CCUS). Acestea sunt recunoscute de Uniunea Europeană drept tehnologii strategice, fiind incluse în Regulamentul Net-Zero Industry Act ca soluții esențiale pentru reducerea emisiilor în industriile energo-intensive, precum producția de ciment și var. Pentru sectorul cimentului și varului, CCUS reprezintă principalul instrument de reducere a emisiilor care provin din procese tehnologice inerente. Totodată, dezvoltarea acestor proiecte este esențială pentru ca România să își atingă obiectivele climatice, să își mențină capacitățile industriale și să asigure competitivitatea producătorilor locali într-o economie cu emisii reduse de carbon.
Implementarea tehnologiilor CCUS presupune investiții majore, estimate între 300 și 500 de milioane de euro pentru fiecare unitate de producție, precum și perioade de dezvoltare de 5-7 ani. Dincolo de instalarea echipamentelor de captare, succesul acestor proiecte depinde de existența unei infrastructuri adecvate de transport și stocare a dioxidului de carbon. În acest context, dezvoltarea unei rețele naționale și europene de transport al CO2, precum și identificarea și autorizarea siturilor de stocare, devin priorități strategice pentru întreaga industrie. Pentru accelerarea implementării proiectelor CCUS sunt necesare măsuri concrete și coordonate, printre care asigurarea cofinanțării din fonduri europene și naționale pentru întregul lanț valoric al captării și stocării carbonului, adoptarea unui cadru legislativ și de reglementare predictibil și stabil, identificarea locațiilor de stocare și stabilirea coridoarelor de transport care să conecteze marile surse industriale de emisii cu infrastructura necesară.
- Cum vedeți implementarea planului de decarbonizare în industria construcțiilor și ce măsuri întreprindeți în această direcție?
- În 2025, emisiile de CO2 în sectorul cimentului din România au scăzut cu 10,8% față de 2024, conform Comisiei Europene. Aceste rezultate reflectă îmbunătățiri ale eficienței energetice, utilizarea sporită a combustibililor alternativi și producerea de cimenturi cu amprentă scăzută de carbon. Deși progresele continuă, reducerile vor depinde din ce în ce mai mult de implementarea unor tehnologii inovatoare, cum ar fi captarea carbonului. Atingerea obiectivelor climatice presupune atât valorificarea tehnologiilor deja disponibile, cât și dezvoltarea și adoptarea unor soluții inovatoare și materiale cu amprentă redusă de carbon. Pe termen scurt, unul dintre pilonii principali ai decarbonizării este utilizarea resurselor alternative provenite din alte sectoare industriale și din economia circulară. Materiale precum zgura din industria siderurgică și metalurgică, cenușa rezultată din producerea energiei, precum și deșeurile provenite din construcții și demolări pot fi reintegrate în procesul de producție. Această abordare generează beneficii multiple: reduce emisiile de carbon, diminuează consumul de resurse naturale și contribuie la valorificarea unor cantități importante de deșeuri care altfel ar ajunge la depozitare. În același timp, îmbunătățirea sistemului de colectare separată a deșeurilor la nivel național ar putea accelera procesul de reducere a emisiilor și de creștere a eficienței utilizării resurselor.
În prezent, prin co-procesarea deșeurilor, industria cimentului din România reușește să înlocuiască peste 40% din energia obținută din combustibili fosili convenționali, precum cărbunele și cocsul. Pe termen lung, atingerea neutralității climatice depinde în mod decisiv de implementarea tehnologiilor de captare, transport, utilizare și stocare a carbonului (CCUS). Aceste soluții sunt esențiale deoarece o parte importantă a emisiilor generate în producția de ciment și var provin din procese tehnologice inerente și pot fi reduse prin soluții dedicate, complementare schimbării combustibililor și creșterii eficienței energetice.
Pentru ca investițiile în captarea carbonului să producă efecte reale, acestea trebuie însoțite de dezvoltarea infrastructurii necesare transportului și stocării CO2. Experiența internațională demonstrează că succesul unor astfel de proiecte depinde de colaborarea strânsă dintre industrie și autorități. În acest context, considerăm esențială implicarea activă a autorităților române pentru accelerarea implementării tehnologiilor CCUS. Printre măsurile prioritare se numără asigurarea cofinanțării din fonduri europene și naționale pentru întregul lanț CCUS, adoptarea unui cadru legislativ și de reglementare predictibil, identificarea și autorizarea siturilor de stocare a CO2, precum și dezvoltarea infrastructurii și a rutelor de transport necesare conectării marilor emițători industriali. Aceste demersuri sunt esențiale atât pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică al României, cât și pentru menținerea competitivității industriei naționale pe termen lung.
- Ce soluții au producătorii de ciment pentru a-și produce singuri energia și ce investiții sunt necesare în această direcție?
- Aproximativ 40% din costul operațional în industria cimentului și 60% în industria varului este reprezentat de energie, conform BAT (Best Available Techniques), iar creșterea prețului la energie atrage după sine o presiune suplimentară pe costurile de producție. De aceea, creșterea eficienței energetice rămâne o prioritate constantă pentru cele două industrii. O parte dintre soluțiile de producere a energiei, cum ar fi energia eoliană, solară sau recuperarea energiei termice reziduale provenite din procesele industriale, au fost deja puse în practică ori sunt pe cale să fie implementate. În România avem două fabrici de ciment care produc energie din căldura gazelor reziduale. Această căldură este recuperată și transformată în energie electrică, asigurând aproximativ 15% din consumul energetic al unei fabrici de ciment.
De asemenea, se fac investiții în parcuri eoliene și fotovoltaice, unul dintre acestea fiind deja funcțional din noiembrie 2024. Industria evoluează gradual de la un model energetic intensiv, bazat exclusiv pe achiziție de energie, către un model hibrid, în care producția proprie de energie devine componentă structurală a competitivității industriale. Odată cu decarbonizarea crește și consumul de energie electrică și de aceea e nevoie ca autoritățile române să acorde prioritate maximă acestui subiect.
Comisia Europeană a aprobat scheme de ajutor de stat pentru reducerea temporară a prețurilor energiei electrice pentru marii consumatori din Bulgaria, Germania și Slovenia, în conformitate cu obiectivele "Clean Industrial Deal". Bugetele aprobate pentru Bulgaria, Germania și Slovenia sunt valabile pe o perioadă de aproximativ trei ani, începând din a doua jumătate a anului 2025, respectiv din 2026, până la finalul anului 2028, iar schemele sunt condiționate de reinvestirea unei părți semnificative a ajutorului în măsuri de decarbonizare. Aceste scheme au fost aprobate în temeiul Cadrului CISAF, adoptat de Comisie la 25 iunie 2025, cu scopul de a sprijini inclusiv costurile cu energia electrică pentru utilizatorii energo-intensivi.
- În ce acțiuni este implicată asociația CIROM și ce proiecte și obiective are stabilite pentru anul 2026?
- Reducerea emisiilor de CO2, creșterea eficienței energetice și diminuarea dependenței de combustibili fosili și resurse naturale continuă să fie printre principalele priorități ale industriei cimentului și varului în 2026. Sectorul își concentrează eforturile atât pe producerea de energie, cât și pe accelerarea tranziției către procese industriale mai sustenabile. În același timp, industria se confruntă cu o serie de provocări majore, printre care implementarea rapidă a noilor proiecte și tehnologii de-a lungul lanțului valoric al cimentului, dezvoltarea de produse inovatoare cu amprentă redusă de carbon și asigurarea unei aplicări eficiente a mecanismului CBAM, care să ofere certitudinea necesară industriei pentru a investi, menținând în același timp o concurență loială. Necesitatea unui cadru competitiv care să faciliteze introducerea pe piață a materialelor de construcții cu emisii reduse și să stimuleze cererea pentru acestea prin politici adecvate de achiziții publice este esențială. Menținerea competitivității producătorilor europeni și români depinde, totodată, de existența unui cadru legislativ coerent, predictibil și aplicabil, care să permită realizarea investițiilor necesare decarbonizării și procesului de transformare a sectorului. În acest sens, CIROM este activă în discuțiile de la nivel european și național cu privire la viitoarea revizuire a Directivei ETS, la "Actul privind Accelerarea Industrială" (Industrial Accelerator Act - IAA), Omnibus pentru Mediu, Planul privind infrastructura de CO2, Noul pachet legislativ privind economia circulară etc. Rolul CIROM este de a susține această tranziție prin dialog structurat între industrie, autorități și parteneri europeni, cu obiectivul de a asigura atât competitivitatea sectorului, cât și atingerea obiectivelor climatice asumate.
