Europa se profileaza drept cel mai mare producator de hidrogen verde, cu o pondere de 30% din capacitatea mondiala de productie, datorita resurselor regenerabile vaste si ieftine de care dispune, in cursa catre decarbonizare care isi propune sa transforme pana in 2030 sectoare cu amprenta mare de carbon precum industria grea si prelucratoare, aviatia si transporturile rutiere si maritime, indica studiul Deloitte „Hydrogen. Making it happen”, in timp ce Orientul Mijlociu si Australia au, la randul lor, capacitati importante de productie, cu cote estimate la aproximativ 20% fiecare. Insa, pentru materializarea scenariului „emisii zero pana in 2050”, volumul de hidrogen „curat” produs la nivel mondial ar trebui triplat, mai arata studiul.

Ca una dintre foarte putinele optiuni viabile pentru reducerea emisiilor de carbon, pe langa electrificare, precum si pe fondul accesului diminuat la combustibilii clasici, hidrogenul se bucura de cerere in crestere in piata, UE estimand ca, pana in 2030, fiecare miliard de euro investit in proiecte pe baza de hidrogen va produce 10.000 de noi locuri de munca directe si indirecte. Dintre cele 600 de proiecte pe hidrogen anuntate sau operationale la nivel mondial in 2022, cele mai mari 25 cumuleaza aproximativ 70% din capacitatea totala actuala, ceea ce indica o piata deja diversa, cu multe proiecte locale, de mica amploare, care pot acoperi cereri punctuale, si cateva proiecte majore, cu valente regionale, concentrate in Europa, Orientul Mijlociu, SUA si Australia.

Hidrogenul este optim in procese industriale care au loc la temperaturi inalte, aduce o densitate energetica mai mare decat cea a bateriilor, deci ofera putere mai mare pentru masini si utilaje grele, si are capacitatea de a stoca energie obtinuta din surse regenerabile intermitente, precum cea solara si eoliana, arata studiul. State precum Japonia, Coreea de Sud si SUA iau in calcul folosirea hidrogenului pentru generarea de energie electrica sau producerea de combustibili sintetici.

Dintre toate variantele de hidrogen - verde, obtinut din apa, prin electroliza, fara emisii de carbon; gri, pe baza fosila, cu emisii de carbon; albastru, tot fosil, insa fara emisii; roz, pe baza nucleara, aflat inca in faza de cercetare -, hidrogenul verde este cel mai „curat”, iar potentialul si interesul de a-l adopta difera de la o industrie la alta, arata studiul. De exemplu, industria chimica si petrochimia utilizeaza deja hidrogen gri, astfel ca ar avea nevoie de investitii minimale pentru a converti o parte din infrastructuri si a obtine curat si mai ieftin unele produse. Industria grea, aviatia si transporturile rutiere de mare tonaj sunt incurajate prin reglementari specifice sa apeleze la hidrogen verde, avand ca orizont 2030, in timp ce pentru celelalte categorii de transport planurile de decarbonizare raman incerte si este de asteptat sa se materializeze post-2030. In ceea ce priveste automobilele si imobilele (incalzire), acestea beneficiaza de alternativa electrica, deci sunt mai putin predispuse tranzitiei catre hidrogen.

„Studiul propune cinci directii de actiune pentru o tranzitie functionala catre energia pe baza de hidrogen. In primul rand, crearea unei cereri naturale in piata, prin coalizarea actorilor economici convinsi de beneficiile tehnologiilor pe hidrogen. In al doilea rand, este nevoie de reglementari aplicate domeniului, de exemplu, stabilirea unui index privind gradul de poluare a diverselor tehnologii pe baza de hidrogen si deci incurajarea hidrogenului verde intre optiunile existente. Pasii urmatori se refera la cuplarea potentialului de productie cu cel de stocare si transport, prin convertirea infrastructurilor care exista deja. Nu in ultimul rand, este nevoie de colaborare: inovatia nu vine sub presiunea reglementarilor, ci prin vointa comuna si demersuri sistemice. Solutia de a integra aceste masuri sunt asa-zisele «hub-uri de hidrogen», adica zone geografice care au resurse accesibile de productie, potential investitional si reglementari care stimuleaza piata de profil, iar studiul arata ca Europa se bucura de cele mai bune premise pentru a materializa pana in 2030 astfel de proiecte. Prin potentialul sau semnificativ din zona energiilor regenerabile, si Romania poate juca un rol important si sper ca viitoarea strategie nationala a hidrogenului sa reflecte un nivel de ambitie corespunzator acestui potential”, a declarat Sorin Elisei, Director Consultanta, Deloitte Romania, si Liderul practicilor de sustenabilitate si energie.

Cheltuielile companiilor legate de infrastructura pot scadea cu pana la 95% in scenariul „hub-urilor de hidrogen” in comparatie cu scenariul investitiei individuale, indica studiul Deloitte. Pe langa optimizarea costurilor, aceasta solutie aduce si beneficii precum sistematizarea tranzitiei verzi, diversificarea pietei muncii si dezvoltarea de noi modele de business, de exemplu lanturi sinergice de producere a cimentului, metanolului si otelului.

Studiul Deloitte „Hydrogen. Making it happen” evalueaza bunele practici si variante optime pentru a avansa spre atingerea obiectivului „emisii zero pana in 2050”, precum si masura in care hidrogenul poate raspunde provocarilor actuale din piata energetica.