Cresterea exponentiala a datoriilor guvernamentale din ultimii ani este tot mai greu de explicat in contextul evolutiilor economice recente. Chiar si in cei mai dificili ani, cum ar fi anul izbucnirii pandemiei de COVID-19, au existat domenii profitabile si companii care au inregistrat castiguri care nu se regasesc decat in mica masura in bugetele tarilor din care au fost obtinute.

Din acest considerent, revine in actualitate problema taxarii echitabile, iar de data aceasta tonul este dat de Statele Unite ale Americii (SUA), prin planul de investitii anuntat de administratia Joe Biden, care ar presupune, printre altele, majorarea impozitului pe profit si eliminarea unor facilitati acordate companiilor multinationale, pentru a asigura finantarea necesara planului, dar avand si scopul de a limita exodul profiturilor in paradisuri fiscale.

Planul de redresare anuntat de Joe Biden a fost apreciat de reprezentantii mediului de business american. Dar cum planul de investitii va veni la pachet cu majorarea impozitului pe profit de la 21% la 28% (dupa scaderea de la 35% la 21% din timpul administratiei Trump) si un impozit minim de 21% pentru profiturile obtinute in alta tara, ulterior acestia au reclamat faptul ca majorarea taxelor va reduce competitivitatea companiilor americane pe plan international, SUA urmand sa redevina tara cu cea mai ridicata rata a impozitului pe profit dintre marile economii ale lumii.

Ca raspuns la valul de critici, oficialii de la Casa Alba au anuntat reluarea discutiilor in vederea introducerii unui impozit minim pe profit la nivel global, argumentand ca economiile nationale au tot mai multa nevoie de sisteme fiscale stabile care sa genereze venituri capabile sa asigure bunurile publice esentiale in conditii de criza, si nu numai, si care sa garanteze ca toti contribuabilii impart corect povara finantarii guvernelor. Presedintele american a transmis acest mesaj cu ocazia anuntarii planului, iar Secretarul Trezoreriei (echivalentul american al ministrului de finante), Janet Yellen, a anuntat, la randul sau, ca lucreaza cu tarile G20 pentru a conveni asupra unei cote minime de impozit pe profit la nivel global. Ea sustine ca o astfel de decizie ar duce la incheierea „cursei de 30 de ani pentru atingerea celui mai redus nivel de impozitare”. La foarte scurt timp, si reprezentantii Fondului Monetar International au declarat ca sunt in favoarea implementarii unei masuri de acest tip, iar presedintele Bancii Mondiale a anuntat ca ministrii de finante din tarile G20 discuta, zilele acestea, problema taxarii la nivel global, inclusiv pentru serviciile digitale.

Preocuparea statelor lumii pentru un sistem de taxare echitabil dateaza de multa vreme, dar primele actiuni concrete intreprinse cu scopul de a limita evitarea platii taxelor prin transferul profiturilor in jurisdictii cu un tratament fiscal favorabil dateaza din 2013, atunci cand G20 a trasat OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development) sarcina de a elabora un plan de masuri pentru a combate acest fenomen. Atunci a aparut BEPS (Base Erosion and Profit Shifting - Erodarea bazei de impozitare si transferul profiturilor) care presupune, in mare, schimbul automat de informatii intre tari pentru a se stabili unde au fost produse veniturile si unde ar trebui sa fie impozitate. Insa pe masura ce economia a crescut in complexitate, si demersurile pentru o taxare echitabila au necesitat o intensificare.

Astfel, odata cu dezvoltarea economiei digitale, OECD a luat decizia de a continua initiativa in privinta impozitarii pe doua directii (doi piloni), primul fiind axat pe taxarea economiei digitale (isi propune sa aloce o parte mai mare din profiturile globale ale unei multinationale din tehnologie catre tarile din care obtine venituri), iar al doilea, in continuarea initiativei anti-BEPS, catre stabilirea unui impozit minim pe profit la nivel global. Insa aceste doua directii sunt inca in stadiul de dezbatere.

In paralel cu initiativa OECD, ONU isi propune sa modifice propria conventie model, din discutiile preliminare rezultand ca ar dori sa mute impozitarea serviciilor digitale catre tarile care genereaza veniturile.

Initiativele OECD anti-BEPS au fost, deja, implementate in numeroase jurisdictii, cu efecte benefice vizibile. Uniunea Europeana a preluat recomandarile intr-un set de directive (DAC), iar noile reguli s-au dovedit eficiente. In prezent, este in vigoare DAC 6, care presupune raportarea tranzactiilor cu risc fiscal, iar DAC 7, care are drept scop monitorizarea operatiunilor din sfera economiei digitale si reprezinta un pas inainte catre taxarea economiei digitale, este in stadiu de proiect.

Conform celor mai recente estimari, statele lumii pierd anual peste 427 de miliarde de dolari din mutarea profiturilor si averilor personale in paradisuri fiscale. Statele care pierd cele mai mari sume sunt SUA (aproape 90 de miliarde de dolari pe an), Marea Britanie, Germania, Franta si Brazilia. Din cele 427 de miliarde de dolari, raportul State of Tax Justice 2020, realizat pe baza datelor din raportarile tara cu tara publicate de OECD, subliniaza ca 245 de miliarde de dolari sunt pierduti direct din cauza eludarii taxelor de catre companii, iar diferenta este reprezentata de impozite aferente averilor personale. Desi cea mai mare parte a pierderilor este inregistrata de tarile bogate, aceste practici fiscale afecteaza mai mult tarile cu venituri mai reduse. Acestea din urma pierd echivalentul a 5,8% din veniturile fiscale totale pe care le colecteaza in mod obisnuit din cauza practicilor de evitare a platii taxelor, in timp ce pierderile tarilor cu venituri mari se ridica la doar 2,5% din total.

Conform studiului, tarile bogate sunt, in acelasi timp, si responsabile pentru aceste pierderi (98%), iar principalele jurisdictii favorizante sunt Insulele Cayman (genereaza 16,5% din pierderile fiscale globale - echivalentul a 70 de miliarde de dolari), Marea Britanie (10%), Olanda (8,5%), Luxemburg (6,5%) si SUA (5,53%).

Asadar, este evident ca problema exista, ca marile puteri economice sunt constiente de necesitatea rezolvarii ei, dar demersurile sunt greoaie din cauza complexitatii tot mai ridicate a modului de organizare a afacerilor, in special a celor din sfera digitala, si a consensului politic dificil de obtinut.

Cu toate acestea, se pare ca disensiunile care existau pana la sfarsitul anului trecut in OECD cu privire la cei doi noi piloni in sfera impozitarii la nivel international (taxarea economiei digitale si impozitul minim global) par sa se atenueze, SUA ramanand, in timpul mandatului presedintelui Trump, singurul opozant major. Recentele initiative ale administratiei Biden par ca sunt aliniate cu cele ale partenerilor din OECD, insa este de asteptat ca acestea sa intampine rezistenta chiar din interior si ramane de vazut daca forma finala a planului, care trebuie aprobata de Congres, va ramane consecventa principiilor enuntate initial.

In ultima instanta, OECD nu are rol de reglementare la nivel international, documentele si principiile emise de organizatie reprezentand recomandari care trebuie adoptate in legislatiile locale - spre exemplu, in legislatia UE, cum s-a intamplat de multe ori pana acum - pentru a fi implementate. Consensul este greu de obtinut si in UE, avand in vedere ca orice initiativa legislativa referitoare la sistemul de taxare trebuie sa intruneasca acordul tuturor celor 27 de state membre, aspect care intarzie luarea deciziilor in aceasta privinta. In SUA, sistemul este ceva mai flexibil, dar ramane de vazut in ce forma se va implementa planul anuntat de Joe Biden si daca acest demers va reprezenta un model care va fi urmat si de alte state influente din punct de vedere economic la nivel global. Totusi divergentele s-au diminuat, aspect la care se adauga si faptul ca bugetele statelor devin tot mai dezechilibrate si cresc astfel sansele ca noile principii ale taxarii internationale, care ar aduce resurse bugetare suplimentare, sa fie adoptate in urmatorii ani.