Vineri, 11 septembrie 2020, a intrat in vigoare Legea nr. 196/2020 (“Legea 196/2020”) pentru modificarea si completarea Legii nr. 297/2018 privind Registrul National de Publicitate Mobiliara si pentru abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 89/2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (“Legea RNPM”).

Legea 196/2020 aduce schimbari substantiale Legii RNPM, care se refera printre altele, la organizarea si atributiile Autoritatii de Supraveghere a Registrului National de Publicitate Mobiliara (“RNPM”), la atributiile, organizarea si conflictul de interese in randul operatorilor autorizati sa realizeze inregistrari in RNPM, actualizarea taxelor colectate de stat din activitatea de publicitate mobiliara.

Noua lege cuprinde si anumite prevederi legate de rolul RNPM in privinta titlurilor executorii, care ne-au atras atentia in mod deosebit si asupra carora vom insista in cele de urmeaza.

Inscrierea titlurilor executorii in RNPM

Una dintre cele mai importante modificari aduse Legii RNPM se refera la inserarea unei noi conditii pentru punerea in executare a titlurilor executorii valabil incheiate, si anume, inregistrarea acestora in RNPM. Potrivit textului de lege proaspat intrat in vigoare, forma modificata a art. 4 alin. (3) prevede ca:

“Inscrisurile sub semnatura privata care, potrivit legii, sunt valabil incheiate si au caracter de titlu executoriu, pot fi puse in executare numai sub conditia inscrierii in Registru.”

Aceasta noua conditie privind executorialitatea titlurilor executorii are un potential disruptiv mare in practica avand in vedere lipsa corelarii cu normele similare din codul de procedura civila, precum si lista actelor normative potential impactate de aceasta prevedere. O interpretare restrictiva, ad literam, a textului mai sus mentionat ar cere inregistrarea in RNPM a tuturor titlurilor executorii, indiferent daca in cadrul legii speciale de reglementare a respectivului act, este sau nu prevazuta aceasta obligatie de publicitate si de executorialitate.

Lista titlurilor executorii potential supuse unei astfel de inregistrari incepand cu 11 septembrie 2020 este foarte lunga putand include: contractele de credit si de garantie personala, titlurile de credit precum biletele la ordin, cambia si cecul, contractele de leasing, contractele de inchiriere, depozit si arenda, si nu in ultimul rand contractele de asistenta juridica carora legea speciala le atribuie caracterul de titlu executoriu insa al caror continut este esentialmente confidential si incompatibil cu publicitatea oferita de RNPM.

Reglementarea este cu atat mai surprinzatoare cu cat RNPM a fost gandit si a servit pana in prezent ca un sistem de evidenta a prioritatii ipotecilor mobiliare si de publicitate si nu ca un registru de evidenta pentru titlurile executorii.

Discutiile privind titlurile executorii si inregistrarea acestora in RNPM nu sunt o noutate in spatiul juridic si in piata din Romania. Astfel, o privire asupra istoricului reglementarilor poate fi utila pentru a intelege cadrul mai larg al acestei discutii.

In anul 2017, art. 641 din codul de procedura civila a fost modificat in sensul in care inscrisurile sub semnatura privata nu mai pot fi titluri executorii decat daca sunt inregistrate in registrele publice, in cazurile si in conditiile prevazute de lege. La momentul respectiv, aceasta modificare a facut obiectul unor indelungi discutii in practica, concluzionate la nivelul practicienilor in materia dreptului dar si la nivelul majoritatii instantelor, ca aceasta prevedere din codul de procedura civila se refera la inscrisurile reprezentand titluri executorii pentru care legea de reglementare prevede in mod expres necesitatea inscrierii intr-un registru public.

Ulterior, aceasta interpretare a primit si o confirmare legislativa prin intrarea in vigoare a Legii RNPM in versiunea initiala, care prevedea la art. 4 alin. (3) faptul ca titlurile executorii pentru care legea solicita realizarea formalitatilor de publicitate indeplinesc aceasta conditie prin inscrierea in RNPM. Astfel, Legea RNPM a venit spre a clarifica ca prevederile privind publicitatea titlurilor executorii se refera doar la acele acte carora legea de reglementare le cere in mod expres inregistrarea, RNPM fiind doar registrul public adecvat unei asemenea forme de publicitate.

La inceputul anului 2020, din dorinta de reformare a anumitor aspecte privind organizarea si functionarea RNPM, Parlamentul Romaniei a adoptat un proiect de lege care urma sa modifice textul art. 4 alin. (3) din Legea RNPM intr-o formulare mai putin fericita care avea de asemenea capacitatea de a starni numeroase discutii in practica: “Contractul de ipoteca mobiliara si inscrisurile sub semnatura privata pentru care legea solicita realizarea formalitatilor de publicitate sunt titluri executorii sub conditia inscrierii in Registru.”

Proiectul acesta de lege a fost supus controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala concluzionand ca redactarea propusa textului nu respecta rigorile de constitutionalitate, respectiv “este inexacta si induce o insecuritate juridica vadita tocmai prin contradictiile pe care le naste cu reglementarile codului civil si ale codului de procedura civila”. Curtea a retinut faptul ca noua formulare legislativa atribuie caracterul de titlu executoriu oricarui inscris sub semnatura privata, ceea ce este in dezacord cu ordinea juridica si principiile constitutionale.

Ulterior deciziei Curtii Constitutionale, Parlamentul a modificat continutul art. 4 alin. (3) ajungand la forma actuala, intrata in vigoare pe 11 septembrie 2020.

Aceasta modificare pare sa nu aiba in vedere urmatorul argument al Curtii Constitutionale folosit in cadrul deciziei mai sus mentionate: “legea criticata leaga caracterul executoriu al contractului de ipoteca mobiliara de publicitatea sa, or, forta executorie deriva din forta obligatorie a contractului, iar nu din opozabilitatea acestuia. Daca s-ar fi dorit ca numai contractul de ipoteca valabil incheiat si fata de care s-au realizat formalitatile de publicitate […] sa reprezinte titlu executoriu, s-ar fi stabilit expres acest lucru in art. 2431 din Codul civil.” Astfel, desi aceasta critica de neconstitutionalitate se refera la contractele de ipoteca mobiliara, consideram ca ea este relevanta cu privire la toate titlurile executorii reglementate prin legi speciale, pentru care executorialitatea nu este legata de indeplinirea vreunei conditii de opozabilitate. In sustinerea acestei interpretari, Curtea Constitutionala mentioneaza si ca “executorialitatea nu poate fi conferita decat prin legea speciala ce instituie regimul unui anumit tip de inscris sub semnatura privata”. Astfel, nu ar trebui ca o lege generala, asa cum este cazul Legii RNPM, sa poata reglementa cu privire la executorialitatea actelor care fac obiectul unor alte legi speciale.

Astfel, desi legiuitorul a dorit rectificarea unei inconsecvente legislative, formularea la care a ajuns este una nefericita, cu potential de a genera o serie de dificultati practice, astfel incat o rescriere a articolului relevant este indicata, in acord cu principiile enuntate mai sus.

Dincolo de contextul in care a fost scris si aprobat noul text legislativ, in lipsa unor prevederi subsecvente de clarificare a acestuia, anticipam posibila aparitie a unor situatii problematice in executarea silita a titlurilor executorii.

Unul dintre aspectele de urmarit in practica este legat de posibila aplicare in timp a acestui articol si daca va fi considerat aplicabil actelor juridice in vigoare la 11 septembrie 2020 sau daca se va aplica si titlurilor executorii care se afla in acest moment in cursul procedurilor de executare silita. In plus, avand in vedere discrepantele dintre prevederile Legii RNPM si ale art. 641 din codul de procedura civila, va fi important de urmarit in perioada urmatoare carui text de lege vor alege instantele sa dea prioritate in dosarele de executare silita.

Din perspectiva practica ne punem intrebari si cu privire la modul in care aceste formalitati de publicitate vor putea fi realizate in RNPM, avand in vedere ca la acest moment avizele de publicitate privesc fie publicitatea ipotecilor mobiliare, fie publicitatea anumitor aspecte juridice specifice, nelasand loc pentru inregistrarea oricaror alte acte avand caracter de titlu executoriu. In lipsa unei reglementari mai specifice de punere in aplicare, nu avem indicii nici cu privire la continutul minim al unei astfel de inregistrari pentru ca ea sa fie considerata suficienta pentru scopul prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea RNPM.

Fata de efectul potential extins de aplicare a noii prevederi din Legea RNPM, o modificare a acesteia nu este doar bine venita dar chiar necesara pentru a clarifica intentia avuta in vedere de legiuitor si pentru a restrange aplicabilitatea textului de lege. Insa pana la acel moment inregistrarea in RNPM va putea fi avuta in vedere in contextul executarii silite de cei interesati si va putea fi realizata oricand pana la deschiderea dosarului de executare silita.

Concluzionand, consideram ca aceasta formulare nefericita din Legea RNPM va continua sa faca obiectul dezbaterilor si interpretarilor in perioada urmatoare, iar diversitatea situatiilor practice si lipsa unor clarificari vor continua sa ridice noi intrebari pentru instante si practicienii dreptului deopotriva.