Promovarea sustenabilitatii este un imperativ din ce in ce mai important pentru companii dintr-o gama larga de industrii, determinata de reglementari mai stricte si de cerinte specifice de mediu, sociale si de guvernanta (ESG) ale diverselor parti interesate, cum ar fi clienti, investitori si angajati.

Pentru a-si atinge obiectivele de mediu, sociale si de guvernanta (ESG) si a derula afaceri mai sustenabile, companiile exploreaza oportunitati de a coopera cu furnizori, clienti si concurenti. Dar cooperarea, in special intre concurenti, ridica preocupari de natura anticoncurentiala. Riscul investigatiilor si amenzilor din partea autoritatilor de concurenta poate reprezenta un factor de descurajare pentru cooperare chiar si pentru promovarea obiectivelor de sustenabilitate.

In acest context, analizam pe scurt in cele ce urmeaza modul in care dezideratul atingerii criteriilor ESG poate avea impact asupra derularii afacerii din perspectiva concurentiala, ce este permis si ce nu conform reglementarilor antitrust pentru sustinerea obiectivelor de sustenabilitate si ce masuri pot intreprinde companiile in acest sens.

 

O componenta esentiala a ESG este reprezentata de stabilirea regulilor si procedurilor de guvernanta ale companiilor, astfel incat adoptarea deciziilor si comportamentul pe piata sa se realizeze in conditii de legalitate. Conformarea cu regulile de concurenta nu face exceptie de la acest principiu. Companiile care doresc sa indeplineasca criteriile ESG trebuie sa fie capabile sa arate ca au implementat in mod eficient politici de conformare cu regulile de concurenta si ca acorda acestui subiect toata atentia cuvenita.

Subiectul conformarii cu regulile de concurenta si al politicilor interne de conformare cu aceste reguli nu este unul nou, mai cu seama pentru companiile care au avut de-a face de-a lungul timpului cu autoritatile de concurenta nationale sau cu Comisia Europeana. In Romania, de exemplu, s-a putut observa ca, pe masura ce s-a intensificat numarul actiunilor preventive de tip advocacy, a investigatiilor si inspectiilor derulate de Consiliul Concurentei, fiind aplicate si amenzi substantiale, tot mai multe companii si-au implementat politici de conformare cu regulile de concurenta. De altfel, existenta unor manuale de conformare cu regulile de concurenta la nivelul companiilor a fost incurajata in mod constat de catre Consiliul Concurentei, care, nu numai ca a oferit indrumari companiilor cu privire la continutul si implementarea unor astfel de politici interne, dar a si recompensat existenta si implementarea lor prin oferirea unei circumstante atenuante in cazul in care compania ar fi devenit subiectul unei investigatii antitrust.

Pe de alta parte, companiile trebuie sa constientizeze ca simpla existenta a acestor politici si manuale de conformare nu va fi suficienta, Consiliul Concurentei punand accent din ce in ce mai mult pe o implementare concreta a acestora la nivelul companiilor, angajatilor si managementului prin derularea de traininguri de specialitate recurente propriilor angajati.

Nu in ultimul rand, atentia acordata respectarii regulilor de concurenta face si obiectul analizei conform standardelor ESG. In acest sens, standardul Global Repoting International (GRI) dedica un capitol special (GRI 206) obligatiilor de raportare cu privire la abordarea managementului in ceea ce priveste respectarea regulilor de concurenta dar si actiunile anticoncurentiale in care societatea a fost implicata, rezultatul acestei analize putand afecta in mod negativ sau pozitiv scorul final din perspectiva ESG al companiei.

 

Sustenabilitatea este fara indoiala un efort comun, al companiilor si al societatii civile deopotriva. Cu toate acestea, regulile de concurenta sunt stricte, iar cooperarea companiilor concurente in vederea atingerii obiectivelor ESG precum cele de mediu si sustenabilitate poate declansa investigatii antitrust care pot dura ani de zile si pot duce la amenzi mari.

Initiativele privind sustenabilitatea ar putea presupune, de cele mai multe ori, incheierea de acorduri intre companii concurente cu privire la o serie de factori concurentiali precum costurile, preturile sau alte conditii comerciale cum ar fi cantitatea, calitatea, diversitatea sau inovarea (parametri importanti ai concurentei pe piata). In astfel de conditii, este imperios necesar ca astfel de acorduri si colaborari intre concurenti sa fie verificate din perspectiva riscurilor de denaturare a concurentei si modelate, respectiv implementate in conformitate cu regulile antitrust si practica decizionala in materie.

Acest subiect a ajuns atat pe masa autoritatilor nationale de concurenta (in Germania, Olanda, Grecia etc.), cat si pe agenda Comisiei Europene, care a inclus in Proiectul de Orientari privind acordurile de cooperare pe orizontala (Orientarile) o sectiune dedicata cooperarii intre companii concurente in vederea atingerii unor obiective de dezvoltare durabila, asa numitele sustainability agreements, care pot fi definite ca acorduri care vizeaza identificarea, prevenirea, restrictionarea sau atenuarea impactului negativ al activitatilor economice asupra oamenilor (inclusiv conditiilor lor de munca), animalelor, mediului sau naturii.

 Astfel, in viziunea Comisiei Europene, ar fi permise acordurile de standardizare a sustenabilitatii prin care concurentii ar putea sa convina, de exemplu:

- sa elimine treptat, sa retraga sau, in unele cazuri, sa inlocuiasca produse nedurabile (de exemplu, combustibilii fosili, cum ar fi petrolul si carbunele, materialele plastice) si procesele nedurabile (de exemplu, arderea la facla) cu unele durabile;

- sa isi armonizeze materialele de ambalare pentru a facilita reciclarea sau pentru a armoniza dimensiunile ambalajelor (si, prin urmare, continutul produselor) pentru a reduce deseurile;

sa achizitioneze factori de productie numai in cazul in care produsele achizitionate sunt fabricate intr-un mod durabil;

- conditii care sa imbunatateasca bunastarea animalelor (de exemplu, standarde convenite pentru a oferi animalelor mai mult spatiu).

 

Acordurile de standardizare a sustenabilitatii raman supuse regulilor de concurenta, iar companiile trebuie sa efectueze analize riguroase cu privire la initiativele de standardizare privind sustenabilitatea, fiind interzise intelegerile care exced scopului unui acord de standardizare si/sau care afecteaza parametrii concurentei.

De-a lungul timpului, in istoricul investigatiilor derulate de autoritati de concurenta din Romania sau de la nivel european putem identifica acorduri intre intreprinderi concurente, care chiar daca au fost justificate ca avand obiective de mediu nu au trecut testul rigorilor concurentiale, fiind sanctionate cu amenzi record. In aceasta situatie se afla poate cel mai rasunator caz din istoria Consiliului Concurentei din Romania, respectiv investigatia companiilor din industria petroliera, finalizata cu amenzi insumate de peste 200 milioane de euro pentru o intelegere ce a avut ca obiectiv retragerea coordonata de la comercializare a unui sortiment de benzina cu plumb (denumit pe piata din Romania Eco Premium), sub pretextul si in contextul in care legislatia europeana prevedea obligatia Statelor Membre de a opri intr-un orizont de timp determinat comercializarea sortimentelor de carburanti ce nu indeplineau anumite specificatii de mediu. In mod similar, Comisia Europeana a sanctionat cu amenzi uriase producatori de autovehicule (Grupul Volkswagen si BMW) in cazul cunoscut ca Dieselgate, in care acestia s-au inteles sa nu se concureze cu privire la inovarea, calitatea si/sau anumite specificatii tehnice ale autovehiculelor puse pe piata. Intelegerea dintre producatori a fost considerata cu atat mai nociva cu cat a periclitat obiectivele de mediu stabilite la nivel european de Green Deal.

Pe de alta parte, exista si situatii in care autoritatile de concurenta au dat prevalenta obiectivelor de sustenabilitate si au considerat acordurile dintre intreprinderi ca fiind permise. Astfel, autoritatea din Germania a dat unda verde companiilor din sectorul comercializarii bananelor pentru stabilirea unor standarde voluntare de comercializare si etichetare a produselor astfel incat sa se promoveze si comercializeze produse provenite din surse in care forta de munca este remunerata la un nivel adecvat, conform cu standardul economic de viata (living wage criteria); concret, obiectivul stabilit a fost acela de a dezvolta practici de achizitie responsabile si de a dezvolta procese de monitorizare a salariilor, fara ca in cadrul acestei colaborari sa fie schimbate informatii sensibile despre preturi, alte costuri, volume de productie sau margini de profit etc.

Mesajul transmis atat de Comisia Europeana, cat si de autoritatile de concurenta, este acela ca exista posibilitatea cooperarii cata vreme exista obiective legitime legate de sustenabilitate, iar astfel de colaborari nu distorsioneaza mediul concurential. Cazurile amintite mai sus ne arata cat de dificila poate deveni insa pentru companii misiunea gestionarii riscurilor de concurenta, chiar si atunci cand eventualele colaborari ar avea loc in contextul mai larg al unor obiective ESG precum cele de mediu. Pentru a evita riscul unor amenzi de concurenta, ramane esential ca orice initiativa comuna sa aiba un obiectiv legitim bine delimitat, iar colaborarea sa fie modelata si implementata de catre concurenti cu stricta observare a regulilor de concurenta, a indrumarilor Comisiei Europene si jurisprudentei in materie.

 

Daca vorbim despre atingerea obiectivelor ESG si aplicarea regulilor de concurenta, este important sa punctam, pe de-o parte, faptul ca respectarea regulilor de concurenta este in sine cuprinsa sub umbrela criteriilor ESG, respectiv in cadrul politicilor de guvernanta a companiilor, iar pe de alta parte, companiile trebuie sa constientizeze ca obiectivele ESG, oricat de nobile ar fi, nu vor fi acceptate de autoritati drept scuza pentru ignorarea ori incalcarea cu buna stiinta a regulilor de concurenta.

Atingerea dezideratului ESG de catre companii ar insemna pentru acestea accesul in categoria privilegiata a companiilor ce se bucura de o recunoastere din partea partenerilor de afaceri, autoritatilor, finantatorilor, dar si a clientilor in general, respectiv o recunoastere a meritelor acestor companii de a actiona in mod responsabil fata de societate in ansamblul ei, fata de mediu, si in baza unor principii solide de etica si sustenabilitate.