In contextul in care majoritatea antreprenorilor din domeniul constructiilor se preocupa de asigurarea necesarului de forta calificata de munca, acestia pierd din vedere riscul pe care pierderea unei licitatii il exercita asupra afacerii proprii. De asemenea, in eventualitatea desemnarii pentru realizarea unui proiect, se contureaza destul de clar intrebarea legata de profitabilitatea pe care operatiunile aferente o pot genera. Solutia identificata de experti cu experienta in domeniu este aceea de a incerca obtinerea unor raspunsuri concrete la cateva intrebari simple si de a lua in considerare, pe langa marja castigurilor si alti parametri, cum ar fi durata de executie si dimensiunea eforturilor implicate. Intr-o prima faza se impune determinarea cu precizie a pragului de rentabilitate, de la care un proiect poate asigura profit. Aceasta variabila, distribuita uniform pe o scala temporara, se traduce prin profitul mediu lunar (sau velocitatea). Un alt aspect esential este cel al evaluarii capacitatii de executie, care ar putea impune alegerea dintre doua sau mai multe lucrari. In cazul dat, este clara optiunea pentru varianta ce asigura cea mai mare velocitate sau distributie lunara a castigurilor (ce nu coincide intotdeauna cu proiectul corespunzator celui mai ridicat profit). Totodata, este esentiala luarea in considerare a resurselor (eforturilor) necesare, avand in vedere faptul ca lucrarile cu un nivel ridicat de complexitate necesita utilizarea unui personal mai experimentat. Si in acest caz, proiectele ce genereaza aparent venituri inferioare, dar sunt mai simplu de pus in opera, se pot dovedi, in final, mai rentabile, date fiind costurile mai mici cu forta de munca. O a doua provocare ce necesita solutionarea este aceea de a scurta pe cat posibil durata de executie, pentru a majora profitul mediu pe unitatea de timp (date fiind marjele reduse din domeniu). Acest deziderat este tangibil doar prin sporirea eficientei operatiunilor. Alte „trucuri” verificate, ce pot duce la majorarea rentabilitatii operatiunilor din domeniu, se refera la optimizarea prin prefabricare si preasamblare, standardizarea proceselor pentru optimizarea relatiilor cu subantreprenorii, stabilirea contractelor cu acestia din urma din fazele incipiente ale proiectelor, exploatarea la maximum a noilor tehnologii (in special a celor din domeniul IT&C), evaluarea permanenta a stadiului (pentru eliminarea masurilor ce nu genereaza eficienta scontata), evitarea derapajelor (in sensul adoptarii consecvente a noii strategii la toate proiectele companiei), chiar si in situatia foarte probabila a unei opozitii aparute inclusiv in structura organizatiei. Cert este ca prin provocarea permanenta a echipei proprii si stabilirea de noi obiective se poate obtine o majorare consistenta a productivitatii si o consolidare a angajamentului personalului fata de companie.