În urma unui dialog intens, la care au luat parte reprezentanții federațiilor europene din domeniul construcțiilor a FIEC și EIC, pe de-o parte și organismele de legiferare din UE, pe de altă parte, pe marginea Directivei comunitare privind obligația de diligență în materie de durabilitate a întreprinderilor (CSDDD), rezultatele obținute nu au fost cele scontate, întrucât sectorul construcțiilor a fost clasificat ca unul ”cu impact ridicat", ceea ce pune industria de profil sub suspiciunea generală de a exercita efecte negative asupra drepturilor omului și a mediului. Oficialii celor două organizații patronale federative resping această clasificare și, prin urmare, extinderea domeniului de aplicare al directivei, având în vedere faptul că propunerea Comisiei Europene din februarie 2022 nu a clasificat inițial industria construcțiilor ca fiind un "sector cu impact ridicat", iar Consiliul European nu a solicitat o astfel de modificare. Dacă acest compromis este confirmat de Consiliul de Miniștri și de Parlamentul European, ar însemna că întreprinderile de construcții cu peste 250 de angajați și o cifră de afaceri mai mare de 50 de milioane de euro ar face obiectul dispozițiilor directivei, chiar dacă acestea își desfășoară activitatea aproape exclusiv pe piețele națională și își se aprovizionează pe plan intern. Firmele în cauză s-ar confrunta cu sarcini birocratice suplimentare într-un moment în care agenda UE pentru o mai bună legiferare promovează simplificarea și îmbunătățirea legislației UE și evitarea sarcinilor inutile. FIEC și EIC au sprijinit de la bun început obligația de diligență corporativă în materie de sustenabilitate (CSDD), cu condiția și în măsura în care o astfel de legislație se limitează strict la promovarea unei aplicări eficiente și uniforme la nivelul UE pentru întreprinderi multinaționale, ca instrumente de referință stabilite și recunoscute la nivel internațional pentru o conduită comercială responsabilă. Propunerea CE precizează în mod clar că obligația de diligență necesară pentru întreprinderile care nu îndeplinesc pragurile din grupa 1 se limitează la firmele care își desfășoară activitatea în anumite "sectoare cu impact ridicat", care sunt reglementate de orientările sectoriale existente ale OCDE. Acesta este cazul lanțurilor de aprovizionare din sectorul textil, alimentar și al materiilor prime, precum și al celui financiar. În schimb, OCDE nu clasifică construcțiile ca fiind un "sector cu impact ridicat". Încadrarea în categoria respectivă este dintre numeroasele alte elemente care arată că legiuitorul UE a depășit cu mult consensul stabilit la nivel internațional, de exemplu în ceea ce privește răspunderea civilă. În plus, această propunere legislativă ar fi trebuit să vină sub forma unui regulament care să fie la fel de obligatoriu pentru toate statele membre, precum Regulamentul UE privind lanțurile de aprovizionare fără despăduriri sau Regulamentul privind mineralele de conflict. Riscul este reprezentat de promovarea a 27 de legi diferite privind lanțul de aprovizionare, cu cerințe foarte diverse pentru întreprinderile din din fiecare stat membru, de exemplu în ceea ce privește supravegherea și sancțiunile. Ca atare, legiuitorii nu creează condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din zona comunitară. FIEC și EIC critică faptul că legiuitorii UE ignoră climatul economic actual. Toate companiile din Europa se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește diversificarea lanțurilor de aprovizionare, iar autoritățile plasează fiecare dintre relațiile de afaceri sub o suspiciune generală, subminând astfel competitivitatea companiilor din UE. Pentru informații suplimentare, click aici