Pe masura ce criza actuala se adanceste, guvernele statelor europene stabilesc tot mai multe masuri, ce vizeaza, in egala masura, prevenirea raspandirii bolii si protectia activitatii economice. Totusi foarte putini factori de decizie se gandesc la ce vor pune in loc dupa trecerea pericolului.
In prezent, functioneaza veritabile camere de comanda in care se stabilesc ordinele de lupta si se impart sarcinile de actiune catre o serie de sisteme, cum ar fi lanturile de aprovizionare, managementul fortei de munca, sectorul financiar etc. In schimb, eforturile sunt nule in ceea ce priveste stabilirea detaliilor de protocol necesare pentru momentul in care oamenii vor trebui sa se intoarca, in conditii de securitate, la locurile lor de munca. Exista o mare neclaritate din acest punct de vedere, de exemplu nefiind inca stabilit modul in care vor fi respectate conditiile de distantare sociala, precum si alte exigente de ordin sanitar.
Pentru a proteja angajatii si traiul acestora, sectoarele publice si private din Europa  trebuie sa accelereze proiectele de iesire din criza, ca sa fie pregatite pentru momentul in care restrictiile vor fi ridicate sau cel putin slabite.
Trei observatii pot fi facute la momentul actual. Tarile de pe continent se concentreaza pe identificarea activatorilor in ceea ce priveste testarea, urmarirea evolutiei epidemiei si carantinarea persoanelor suspecte. De asemenea, este necesara partajarea experientei castigate de state care au depasit deja problema. In fine, se impune o abordare specifica fiecarei zone in parte, in vederea gestionarii cat mai bune a socurilor pe care cererea le-a suferit in aceste regiuni.
Raspandirea Covid-19 a fost neuniforma, in anumite state din Europa sistemele medicale fiind complet depasite, iar mortalitatea foarte ridicata. Altele, in schimb, au experimentat un atac mult mai slab. Cu toate acestea, masurile de prevenire au fost destul de uniforme, draconice pe alocuri, ducand, cel mai probabil, la un record absolut de scadere economica trimestriala, intre 8% si 11%. Conform estimarilor recente, inclusiv rata somajului s-ar putea majora cu 25% - 30%, ceea ce va afecta in mod direct nivelul de trai.
Desi majoritatea europenilor se afla in prezent in izolare, exista deja voci care vorbesc despre repornirea economiilor. Austria a anuntat deja relaxarea incepand cu jumatatea lui aprilie, iar in Cehia incepe treptat sa se reia activitatea comerciala de retail. De asemenea, la finele acestei luni Danemarca si Norvegia isi deschid sistemul de invatamant. Pentru majoritatea statelor de pe continent, izolarea va mai dura maximum cateva saptamani.
Putini constientizeaza insa ca iesirea din aceasta stare va fi mai dificila decat intrarea. Riscul reizbucnirii epidemiei va trebui cu maxima atentie gestionat, inclusiv prin cresterea capacitatilor de ingrijire a bolnavilor aflati in stare critica. Protectie inseamna minimizarea riscului de infectare pentru categoriile vulnerabile in acelasi timp mentinand functionalitatea sistemelor sanitare. Concomitent, guvernele vor trebui sa gandeasca planuri viabile pentru repornirea economiilor in conditii de siguranta, cu mult timp inainte ca acest lucru sa se petreaca.
Pana acum, companiile au suferit din cauza cererii scazute, care a afectat puternic industria aviatica, a divertismentului, a ospitalitatii, precum si sectoarele prelucratoare. In 17 din 25 de sectoare analizate de expertii McKinsey, cele mai grave efecte au fost generate de lipsa cererii si nu a stocurilor sau a productivitatii scazute. Putine sunt domeniile care s-au confruntat in continuare cu probleme in ceea ce priveste forta de munca, iar cel mai reprezentativ dintre acestea este sectorul constructiilor. De asemenea, pentru altele problemele de aprovizionare au fost cele mai presante.
Pe termen scurt, nivelul mic al cererii va genera cele mai multe blocaje economice, iar dintr-un anumit punct de vedere acesta este un lucru bun intrucat gestionarea unor astfel de dezechilibre este relativ simpla: trebuie ca oamenii sa fie determinati sa-si recapete increderea si sa-si reia vechile obiceiuri de consum. Mai dificil va fi insa managementul socurilor ofertei. Firmele isi vor relua operatiunile in ritmuri diferite, iar retelele de distributie s-ar putea sa nu poata face fata acestei lipse de omogenitate. De aceea, probabil ca problema respectiva este cea mai spinoasa dintre toate. Intr-un material urmator vor fi detaliate strategiile de actiune pentru fiecare caz in parte.