Internet of Places (3.0) este un concept foarte nou si destul de dificil de explicat. Cladirile moderne au devenit tot mai „inteligente”, colectand informatii, transferandu-le si aplicand algoritmi AI, pentru a imbunatati „experienta utilizatorului” din mediul construit. Metaversul a deschis calea catre experiente virtuale complete, iar prin comunicarea digitala cu ajutorul internetului proximitatea fizica nu mai este o conditie prealabila pentru accesul la cunoastere. Toate acestea se traduc printr-o transformare radicala a viitorului experientei umane, al colaborarii si al comunitatilor, in opinia expertilor de la Gensler. O intrebare legitima este aceea a modalitatii in care Web 3.0  va transforma mediul construit. Conceptul este aproape necunoscut in prezent sau, cel putin, definitia sa este extrem de diferita de la un utilizator la altul. In primul rand, Web 3.0 reprezinta o comunitate mare de oameni care lucreaza pentru a imbunatati internetul. In al doilea rand, in acelasi mod in care Web 2.0 a construit baze de date relationale folosind protocoalele Web 1.0, facilitand crearea de medii virtuale precum MySpace, Twitter si Facebook, Web 3.0, permite, odata cu aparitia blockchain-urilor, dezvoltarea unei proprietati reale a activelor digitale. Practic, daca Web 1.0 a insemnat doar operatiuni de citire, Web 2.0 de scriere-citire, Web 3.0 introduce conceptul suplimentar de proprietate. In al treilea rand, Web 3.0 reprezinta o colectie de scripturi (referitoare la tehnologii de registri distribuiti, digital tocken, identitati suverane si proprietati de date, organizatii autonome descentralizate, retele semantice, metavers etc.), aflate fiecare intr-o anumita etapa de progres cronologic, dezvoltate de grupuri de specialisti IT in vederea imbunatatirii functionarii internetului. Din perspectiva designului fizic, exista in prezent tehnologii care influenteaza atat performanta, cat si experienta de utilizare in spatiile nou create. Este vorba, de exemplu, despre senzori care capteaza date in timp real, ulterior analizate si apoi vizualizate pe platforme ce pot fi asimilate unui univers virtual. Asemenea structuri fie oglindesc lumea fizica, fie devin o constructie independenta a unei lumi ce poate fi explorata pentru diferite utilizari, in cadrul unor aplicatii corporative sau industriale. In final se ajunge la un impact real al acestor spatii virtuale si al sistemelor de programare informatica asupra utilizatorilor. Web 3.0 asigura o experienta mai apropiata de latura emotiva a omului, mai captivanta si asigura atributul de tangibilitate spatiului digital. Pentru informatii suplimentare, click aici