Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, Managing Partner in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), se refera la alte aspecte de actualitate, referitoare la activitatea dirigintilor de santier – si nu numai, avand in vedere implicatiile de natura politica, economica, legislativa si sociala, care influenteaza domeniul constructiilor, in ansamblu. Trebuie insa precizat, din nou, in primul rand, ca punctul de vedere si toate consideratiile sau opiniile din acest text reflecta strict punctul de vedere personal al autorului, ca specialist, si nu angajeaza cu nimic pe cel al firmei sau al altor colaboratori, inclusiv pe cel al CTDS, iar in al doilea rand, ca acestea sunt exprimate dupa declansarea pandemiei de coronavirus (Covid-19), care a determinat printre multe altele instituirea starii de urgenta si a celei de alerta pe intregul teritoriu national, ceea ce a dus la resetarea completa a relatiilor anterioare in configuratia cetatean-lege-societate-stat. De comun acord cu specialistul, articolul a fost adaptat astfel incat sa reflecte realitatile vizibile in prezent, dar trebuie subliniat si ca, pe fondul vitezei foarte mari de raspandire a pandemiei (asa-numitul „al doilea val” din Romania si din Europa), care determina deja aparitia a peste 6.000 de cazuri noi, zilnice, in tara noastra (ajungandu-se chiar la peste 7.700 de cazuri in data de 03.11.2020 – n.r.), predictiile privind situatia de ansamblu si evolutia pietei constructiilor, in particular, au un grad mare de incertitudine.

„Trebuie sa recunoastem ca, pana in prezent, efectele pandemiei asupra sectorului constructiilor au fost si pot fi in continuare destul de reduse. Mai mult, dat fiind oportunitatile ce se prefigureaza a fi create prin solutiile de raspuns la actuala pandemie, este foarte posibil sa se configureze un mare castigator. Deja exista afaceri, chiar si din randul marilor companii, pentru care desfasurarea de la distanta a activitatii majoritatii angajatilor va fi de acum regula - si nu exceptia, iar aceasta va atrage dupa sine in mod cert schimbari in constructii, de la aspectele arhitecturale (spatii, numar de incaperi etc.), pana la regandirea urbanismului. Situatia imi aminteste de faptul ca unele calcule, cum ar fi de exemplu cele care se refera la indicele de ocupare a cladirilor (utilizate in proiectarea instalatiilor si in evaluarea eficientei energetice), se fac la ora actuala pornind de la unele date aparent vechi, de la inceputul anilor 1990. Este de domeniul evidentei ca, desi odata cu avansarea si chiar cu actualizarea legii locuintei, ar fi trebuit sa avem din teren date noi, cu valori mai mari, realitatea ne arata cu totul altceva! Nu repet, nu insist aici asupra modului in care s-a construit – in mod cert, la un nivel inferior al standardelor de calitate in sectorul rezidential, comparativ cu segmentul cladirilor comerciale. Situatia este relativ simplu de explicat, majoritatea dezvoltatorilor de cladiri comerciale fiind si beneficiarii finali ai acestora, ceea ce nu este cazul si in cazul imobilelor rezidentiale. In mod surprinzator, prin activitatea directa pe teren, atat ca diriginte de santier, dar si ca auditor energetic, constat ca exista o relatie invers proportionala intre marimea proiectelor rezidentiale si calitatea acestora, in ansamblu. Ca sa nu creez confuzii, doresc sa clarific ca prin calitate inferioara la nivel rezidential nu am in vedere neaparat aspecte concrete privind calitatea lucrarilor, respectiv respectarea unor cerinte tehnice (la proiect, materiale, lucrari etc.), cat mai degraba modul de alegere a solutiilor, respectiv a spatiilor si tipurilor de instalatii, raportat la ceea ce exista pe piata si de ceea ce ar fi putut beneficia utilizatorul final, dar si localitatile unde s-a construit pentru aceiasi bani. Aici, un rol aparte il are si educarea beneficiarilor, a cetatenilor, care de cele mai multe ori se orienteaza exclusiv dupa pretul cel mai mic, desi de cativa ani buni economia locala este in crestere, deci, cel putin teoretic, cu spatii ceva mai mari la dispozitia cumparatorilor. Legat de comportamentul beneficiarilor, care prin ricoseu afecteaza si piata, se poate spune ca s-a creat un decalaj enorm, pe de-o parte, prin teoretizarea pana la nivel de stiinta de sine statatoare a promovarii (marketing), iar pe de alta parte, prin inadecvarea domeniului vanzarilor, a celui al achizitiilor, a cumpararii, in general. Din cand in cand si cu precadere atunci cand semnalele le indica iminente actiuni de proportii, necesare in vederea recuperarii datoriilor ori altele asemanatoare, apar in spatiul public unele semnale sporadice potrivit carora clientii bancilor si cetatenii, in general, nu prea dau dovada de educatie financiara. Este de domeniul evidentei ca simpla blamare a datornicilor nu aduce nimic bun, tot asa cum aglomerarea scolii cu notiuni si noi materii (diverse teorii economice) mai mult incurca decat sa ajute”, a explicat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Referindu-se la aceste divergente, precum si la comportarea propriu-zisa a celor blamati, specialistul subliniaza ca „exista exemple notorii de persoane cu pregatire financiara exceptionala si care au facut greseli economice uluitoare, aventurandu-se in investitii aparent iresponsabile”. „Astfel, nu lipsa unor cunostinte contabile e cauza; mai mult, pare ciudat sa vii cu notiuni specifice ce ar ajuta viitorul cetatean, cumparator – sa zicem, in calculul unei valori actualizate peste ani ori sa explici rata profitului, atat timp cat respectivului nu prea ii e clar cum se face o inmultire sau o ridicare la putere (ambele, parte a calculelor invocate). Actiuni mai simple si de bun simt, cum ar fi impiedicarea reclamelor false de catre autoritati, ca si alte sfaturi de bun-simt si fara a preda vreo lectie de aritmetica la banala ora de dirigentie, ar ajuta mai mult decat sfaturile actuale si ar da rezultate mai concrete, insa, de la un punct, asa ceva pare sa intre in contradictie cu insasi esenta lumii in care traim, consumismul. In mod evident, chiar si canalele de informare ulterioare scolii traditionale pot fi la fel de benefice, insa din pacate aici este remarcabila disparitia mediului profesional clasic, nu neaparat printr-un cadru oficial, respectiv cursuri profesionale ori sindicate, cat prin climatul, as zice sindicalizat, de la locul de munca, climat inca activ prin alte tari europene, dar aproape disparut de pe la noi. Ca argument suficient si totodata ca o nota proasta este de ajuns sa amintim modul in care activeaza pe piata locala, prin firme specializate exclusiv in angajari pentru terti, multe corporatii. Metoda este menita sa separe grupul presupus elitist al firmei-mama de orice alta subsidiara, protejand-o in acelasi timp de eventualele neplaceri specifice unui mediu strain, exact cand tocmai cooptarea unui segment cat mai mare de angajati locali ar fi putut duce la o integrare solida”, a avertizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

„Vorbind anterior de elitism si de scoala, cu o nota deosebita as evidentia aici Ordinul Auditorilor Energetici pentru Cladiri din Romania, organizatie care, asemenea AAECR, isi propune sa devina mai mult decat elitista. Mai mult, in ultimul an, s-a reusit realizarea unor conferinte si sustinerea unor seminarii online, cu implicarea unor specialisti din strainatate, din Franta sau Israel, de cel mai inalt nivel, inclusiv privind actuala pandemie, evident strict din punctul de vedere al inginerilor de instalatii si al constructorilor. Legat de aliniere, desigur ca prioritare raman abordarile europene, fiind necesara stabilirea si folosirea aceluiasi limbaj, folosirea acelorasi formule de calcul de catre auditorii romani, ca si de cei din Germania ori alte tari cu care interferam, cu precadere pe piata locala. Fiindca nu toata lumea cunoaste in ce ar consta detaliile care ar putea face diferenta, evit sa mai fac trimitere aici la multitudinea de discutii si prezentari profesionale, tinute inclusiv cu ocazia EURO-Conferintelor organizate de Agenda Constructiilor si Fereastra, evocand atitudinea unui client si bine-intentionat, si cu pregatire tehnica superioara. Desi cunoscator al unei largi palete de notiuni tehnice, ii era greu de acceptat faptul ca o metoda bazata pe calcul (asa cum se realizeaza evaluarile consumurilor energetice la noi) poate da rezultate diferite si mai exacte decat o metoda bazata pe masuratori (simplist vorbind, reprezentata de binecunoscutele aparate de analiza prin termoviziune). Despre termoviziune, auditorii energetici stiu ca pot oferi doar aprecieri cantitative, dar nu si calitative, existand norme tehnice cu cerinte bine definite. Altfel spus, pot arata celui interesat ca exista o diferenta de temperatura, deci o posibila pierdere de caldura, fara insa a putea oferi rezultate valorice, cu atat mai putin posibilitatea unei comparari intre cladirile de pe piata, adica exact de ce este nevoie pentru a face o clasificare energetica. In paranteza spus, fiindca putem fi constienti ca totusi exista metode si aparate ce masoara temperatura, respectiv caldura de pe alte planete ori de pe suprafata soarelui, m-as limita sa afirm ca totusi observatoarele astronomice se bazeaza pe aparate ceva mai precise decat unele achizitionate cu cateva sute de euro, iar precizia respectivelor aprecieri ramane undeva la nivel teoretic, empiric, strict matematic, neverificabil, necomparabil si cu efecte comerciale imediate, cum este cazul constructiilor ce ne preocupa aici”, a mai afirmat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Dupa consideratiile legate de termoviziune, specialistul revine la precizia oferita de metoda bazata pe calcul. „In acest caz, doar disponibilitatea inginerului in a detalia modelul de calcul pe care-si bazeaza metoda ofera limitele de precizie. Avand disponibile unitati de calcul tot mai puternice, deci capabile sa rezolve calcule iterative si complicate in timpi nesperat de scurti, ceea ce conteaza mai mult ramane uniformitatea, standardizarea calculului (pentru a obtine comparatiile corecte de care avem nevoie in clasificarea cladirilor), dar si a valorilor normate «in lipsa» (cum este cazul volumului de apa calda zilnic, atunci cand nu exista contorizare). Fiindca am amintit de unitatile de calcul, este de la sine inteles ca intre acestea si inginer este nevoie si de programe de calcul, de software-uri specifice. Aici exista deja mai multe eforturi, pe langa fiecare specialist, ca si mine, care prefera propriile rutine de calcul – modalitate de stapanire si intelegere deplina, astfel incat trebuie spus ca unele firme ofera pachete dintre cele mai atractive, dar si incorecte, data fiind aplicabilitatea limitata pe piata locala, unde exista norme specifice. Aici, organizatia propune o solutie originala si convergenta la cerintele locale. Legat de programele de calcul internationale, unele dintre ele disponibile chiar gratuit (!), trebuie spus ca specificitatea calculului local poate fi foarte simplu justificata celor interesati: pur si simplu, o cladire din Romania este diferit proiectata si la seism si la zapada, dar are si consumuri de apa diferite fata de orice alta tara de pe cealalta parte a continentului. In aceste conditii, pare cumva dubioasa existenta ofertelor gratuite, aici nefiind vorba nici de jocuri pe calculator inundate cu reclame, nici de existenta unor sponsori. Pot doar sa existe parti interesate ca eficienta energetica sa fie, pe cat posibil, subminata ca activitate, calitatea si conformarea la niste cerinte tot mai costisitoare fiind evident deranjanta pentru unii operatori de pe piata. Revin aici cu constatarea ca exista o tendinta si tentatie permanente si determinate spre simplificare, chiar dincolo de punctul in care simplificarea unei actiuni duce in mod evident, cel putin, la punerea intre paranteze a scopului sau propus si declarat, daca nu chiar la anularea sa. Constatarea e facuta nu doar de mine, la multiple intalniri oficiale fiind exprimata de multi factori responsabili. Pentru cei mai putin cunoscatori, un alt subiect disputat ar fi actualmente definirea distantei de la un imobil pana la o sursa regenerabila de energie «near-by» ca raza de 30 de km, cel putin generoasa, daca nu nerealista, ca si propunerea impunerii obligatiei de a se lipi timbre holografice pe certificatele de performanta energetica, cel putin la prima vedere o alta birocratie, adaugata la faptul ca si asa beneficiarii vad in certificate un fel de birocratie. Aceste timbre ar trebui sa aduca o anumita ordine in emiterea documentelor, deziderat dificil de realizat, atat timp cat exista solutii informatice rapide si flexibile”, a mai subliniat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Din pacate, potrivit specialistului, cele mai multe probleme vin din cunoasterea, respectiv necunoasterea aspectelor specifice, iar cu aceasta se trece deja la un alt nivel. „Pe de o parte, avem o tendinta preocupata de protejarea unor interese care nu prea mai sunt relevante pentru dezvoltare si perenitate, ci mai mult pentru o crestere economica artificiala (stimularea continua a diverselor prestatii sociale), iar pe de alta parte, se constata un efort insistent de subminare pana la distrugere a oricarui punct local de echilibru si cunoastere (am aici in vedere scandalurile legate de asa-zisele «plagiate», dar mai ales de propunerile de reducere a finantarii pana la desfiintare a unor institutii precum Academia Romana sau Academia de Stiinte). Se pare ca unora pare sa nu le pese de ceea ce inseamna cunoastere si viitor, iar altii, in mod evident inregimentati nu neaparat unor interese straine, dar in mod cert unor interese care au extrem de putin de-a face cu problemele locale de lunga durata (ca sa nu mai zic de durabilitate, care ramane uneori doar o lozinca utila exclusiv in scopuri politice), eludeaza implicit cunoasterea si viitorul. Desigur, cu totii sau cei mai multi dintre noi suntem preocupati de castigul pentru ziua de maine (chiar si marile companii detin atat de putina lichiditate, ca fara castiguri imediate par pierdute). In aceste conditii problemele de lunga durata par neinteresante, chiar prostesti, daca sunt prezentate aparent drept critice in prezent. Plecand de la adevarul ca orice problema critica a fost cu cateva clipe inainte un subiect neinteresant (precum purtarea centurii de siguranta cu o secunda inainte de accident), este necesar un efort, mai ales din partea factorilor decidenti. Degeaba se bucura astazi un lucrator de cautarea de care beneficiaza pe piata (in ciuda pandemiei, forta de munca asiatica pare sa ramana o necesitate), fiindca evidentele ne arata tuturor ca viitorul este altul. Fara cunoastere si fara stiinta la cel mai inalt nivel, orice discutie despre independenta (daca mai poate fi vorba de asa ceva in secolul XXI) ori despre bunastare este inutila. Este deja de domeniul evidentei ca la ora actuala, aici si oriunde in alta parte pe Terra, traim ultima generatie pentru care activitatile manufacturiere mai au inca relevanta. Activitati fizice oamenii vor mai face doar cu caracter sportiv sau de mica amploare (pana la urma si apasarea unui buton sau miscarea mouse-ului de la computer reprezinta un efort fizic). In cazul in care cineva este tentat sa considere fantezista aceasta apreciere, sa se uite in jur si sa observe cati oameni la ora actuala se declara obositi la sfarsitul zilei doar fiindca au stat la coada la supermarket ori fiindca s-au plimbat cu autobuzul ori au fost pana la primarie! Automatizarile deja sunt pe punctul sa acapareze orice domeniu existent, intre timp mai se si inventeaza noi domenii; astfel, problema «gandirii» data de software este ca si rezolvata. Intrebarile curente sunt date de domeniul roboticii, inca la moda, adica acela care, printr-o multime de modelari de translatii, rotatii etc. (facute poate si de tineri fara sa constientizeze neaparat transformarile matematice de care vorbesc), pun in miscari bine precizate noile masinarii. Nu am adus in discutie aceste aspecte, cumva cunoscute celor mai multi dintre factorii interesati, aspecte ce se regasesc si in domeniul constructiilor, decat pentru a demonstra sterilitatea dezbaterilor actuale”, a avertizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Conform specialistului, „avem un segment care, in timp ce deplange vremurile unei industrii care oricum ar fi disparut fara reinvestirea profitului, inca tanjeste dupa niste venituri oarecare si obtinute oricum ar fi, s-ar putea spune, de-a dreptul indecente fata de cele de cateva decenii in urma. Avem si un alt segment al populatiei a carei singura preocupare este data de castigurile de moment, indiferent de cost, orice parere straina fata de propriile interese materiale (cultura si spiritualitatea fiind in declin evident, de la Beethoven la miscarea rock si de la Dickens la Tweeter), orice alta preocupare devenind bizare, insulare si oricum dubioase. In tot acest timp, cum spuneam mai devreme, viitorul va fi exclusiv al stiintei/tehnologiei si nu la oricare nivel, de unde si batalia pe 5G, care, pe langa avantajele strategice de moment, tine, as zice, foarte mult de simbolism. Cu cateva decenii in urma, cine putea manevra numerele complexe (cati isi mai aduc aminte de ciudatul radical din minus unu) deja se putea numi un bun specialist; atat cat sa faca prima linie telefonica pe sub Oceanul Atlantic. Astazi, cand specialistii care ne vor furniza 5G «lucreaza» cu atomii tot asa cum lucreaza betonistii cu aparatul de vibrare ori electricienii cu patentul, «a sti carte» inseamna ceva mai mult! Evident ca totdeauna va fi un loc sub soare pentru toti, insa, asa cum ne arata si efectele masurilor impuse de actuala pandemie, chiar si soarele poate uneori straluci... diferit. Daca suntem deci, prin zona geografica strategica in care ne aflam, obligati la niste costuri militare de care altii nici acum, nici in trecut nu au avut nevoie, in prim-plan ar trebui trecut cu prioritate zero si fara nicio tergiversare invatamantul! Prioritate zero, pentru ca nimeni sa nu se mai poata gandi ca un cadru didactic trebuie sa se multumeasca cu salariul (indecent de mic), fiindca este meseria pe care si-a ales-o, deci ii convine; acesta este dictonul care da sens viitorilor analfabeti propriu-zisi sau «functionali». Preocuparea zero nu trebuie sa aiba in vedere respectivele cadre didactice (competente sau incompetente), ci copiii, elevii care trebuie sa beneficieze de cunoasterea care ne va face nu sa fim doar competitivi, ci sa existam in viitor. Odata creat cadrul corect si dorit, incompetentilor, celor care acum se multumesc si cu cat fac, si cu cat dobandesc, le vor lua locul pe cale naturala altii mai competenti; asta trebuie sa fie problema corect si bine pusa. O realizare, zic eu, remarcabila se contureaza a fi recentul acord de constructie a reactoarelor trei si patru de la CNE Cernavoda cu sprijin si tehnologie americana; aceasta, atat timp cat partea romana va avea acces neingradit nu la castigurile investitiei, dar mai ales la know-how, asa cum generatia care a facut primele reactoare cu trei decenii in urma a reusit sa se plaseze in prima linie a specialistilor de la nivel mondial”.

Revenind la problemele auditorilor energetici pentru cladiri, ing. Dan-Rodion Pogangeanu remarca, in continuare, ca, „daca actualmente mai toti beneficiarii se intreaba ce se mai intampla si cu aceste certificate de performanta energetica, odata cu aparitia noului format, daca va iesi in forma actuala propusa (proiectul este disponibil, in dezbatere publica, pe pagina de internet a ministerului de resort), cei mai multi vor fi realmente incantati de multitudinea de culori si patratele din cuprinsul sau, continutul urmand de fapt sa devina realmente inaccesibil chiar si specialistilor neavizati. Mai mult, daca se va continua cu niste lucrari realizate de pe o zi pe alta, o asemenea complexitate (necesara si utila din punct tehnic, practic) va risca sa duca desuetul catre noi granite. Iata o dovada in plus a disproportiei dintre complexitatea si dificultatea problemelor tratate cu ocazia unei simple certificari – calcul incalzire, iluminat, ventilatie etc. – si tratamentul acordat”.

Specialistul remarca „tot o disproportie si in ceea ce priveste gradul de pregatire a tinerilor absolventi, raportat la cum sunt primiti acestia in economie. Persista ideea ca majoritatea sunt semianalfabeti ori analfabeti functionali, de unde si lungul stagiu necesar adaptarii si bunei salarizari in orice intreprindere. Adevarul este ca abordarea tine mai mult de cultura organizationala de pe la noi si mai putin de inteligenta si experienta absolventilor, cultura care-si propune sistematic sa tempereze si timoreze tinerele talente, cu exceptia unor cazuri particulare (fie «pilosi», fie, evident, geniali). Explicatia este cat se poate de simpla, modelul fiind menit sa conserve pe cat se poate avantajele celor mai vechi, dar si performantele pe termen scurt ale firmei; pe termen lung, efectele inerente sunt decapitalizarea, scaderea eficientei economice (mentinute ori crescute pentru moment prin sacrificarea calitatii – de unde si atitudinea fata de tot ceea ce inseamna calitate din punct de vedere formal, respectiv diriginte de santier pentru constructori), altfel spus micsorarea perspectivelor, de unde si fuga celor realmente priceputi”.

„Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, inainte de toate este o chestiune de seriozitate, de un mod profesionist de a-si privi fiecare sarcinile permanent si nu doar declarativ, in fata sefilor sau, dupa caz, a presei. Poate acesta este si motivul pentru care ceea ce la noi pare a fi regim militarizat, in alte parti, spre care dorim sa convergem, este doar o rigoare si o seriozitate nativa. Tot asa cum multe din actele pe care ni le permitem aici, de la traficul rutier si pana la controlul calitatii, prin alte parti reprezinta pur si simplu grave abateri de la lege, pedepsite nu doar de autoritati, dar si de intreaga comunitate. Motiv pentru care toti «curajosii» nostri devin simpli cetateni, chiar timizi sau timorati atunci cand trec granita – suficient, zic eu, sa privim optimist spre viitor si sa ne propunem sa ne bucuram de aceeasi atmosfera si aici”, a conchis ing. Dan-Rodion Pogangeanu.