- Dincolo de discutiile foarte aprinse si nuantele politizate din jurul acestei situatii, sunt de parere ca subiectul consolidarii planseului de la Piata Unirii este de o importanta cruciala, avand in vedere starea clara de degradare a acestei structuri esentiale pentru infrastructura Capitalei. Nu cred ca exista vreun inginer de specialitate care poate nega starea critica a planseului.

Am subliniat in nenumarate randuri importanta monitorizarii continue a infrastructurii pentru a preveni incidentele neplacute. Planseul Unirii, ca si alte structuri importante din Bucuresti, necesita o evaluare riguroasa si interventii prompte pentru a asigura siguranta utilizatorilor. Sanatatea structurala nu trebuie lasata la voia intamplarii; fiecare proiect trebuie sa beneficieze de un management de asset integrat, care sa includa monitorizarea pe intreaga durata de viata a constructiei.

In mod cert, este nevoie de interventie urgenta si de lucrari imediate, cred ca aici nu mai este niciun dubiu pentru cineva – autoritati sau alte parti implicate – ca trecerea timpului nu este in favoarea comunitatii, in ceea ce priveste aceasta structura.

Vreau sa atrag atentia asupra unui alt aspect esential, pana la demararea lucrarilor de consolidare – de necontestat pentru planseul Unirii in acest moment – si anume necesitatea de a implementa un sistem de monitorizare structurala a infrastructurii critice, dar si a constructiilor invecinate din zona de influenta directa a planseului. Acesta ar trebui sa fie pus in functiune atat inainte de demararea lucrarilor, pe toata perioada procesului de autorizare, care nu stim in acest moment cat ar putea dura – saptamani sau poate chiar luni –, nu mai mentionez necesitatea acestuia pe durata lucrarilor de consolidare si apoi in etapa de exploatare.

In contextul in care vorbim despre o infrastructura critica, ce prezinta un grad mare de risc – as putea spune ca este chiar un pericol pentru comunitatea care o traverseaza si nu as exagera, conform tuturor expertizelor tehnice si informatiilor publice care o dovedesc –, nu recomand ca autoritatile sa mai astepte in acest moment, pentru ca, din clipa in clipa, lucrurile ar putea lua o turnura complet nefavorabila integritatii infrastructurii respective.

Desigur, nu este vorba despre a fi alarmisti, nu este vorba despre a agita spiritele mai tare, ci despre a intelege foarte bine ca nivelul de degradare a planseului necesita o monitorizare constanta si riguroasa, care sa ne permita identificarea timpurie a eventualelor probleme structurale iminente. Numai monitorizarea continua poate fi un suport eficient in siguranta cetatenilor si in transparenta asupra procesului de consolidare in sine, oferind informatii valoroase despre comportarea structurii in timp si despre cum evolueaza starea acesteia si inclusiv impactul asupra constructiilor din zona de influenta.

 

- Asa cum spuneam mai sus, acest caz ar trebui sa beneficieze de monitorizare structurala imediata, chiar din acest moment. De ce? Pentru ca avem risc ridicat de ani de zile si trecerea timpului nu ajuta pe absolut nimeni.

Pe langa toate demersurile deja facute de autoritatile publice, e nevoie de urmatoarele masuri:

● Monitorizare continua: Implementarea unui sistem de monitorizare continuu este esentiala pentru a detecta eventualele probleme in timp real. Aceasta va permite interventii rapide inainte ca situatia sa devina critica.

● Comunicare activa cu publicul: Este important sa existe o comunicare deschisa cu comunitatea despre stadiul lucrarilor si masurile de siguranta implementate. Informarea cetatenilor nu doar ca ii va linisti, dar va crea si un sentiment de responsabilitate comuna fata de infrastructura orasului.

● Implicarea autoritatilor locale: Fac apel la Primaria Generala a Municipiului Bucuresti sa actioneze rapid in deblocarea situatiei legate de acest planseu, asigurandu-se ca toate lucrarile necesare sunt realizate intr-un mod eficient si coordonat.

Subliniez din nou si faptul ca avem nevoie de informatii atat despre starea planseului, cat si despre impactul asupra constructiilor din zona directa de influenta a acestuia, pentru ca vorbim, de fapt, despre un pod peste canalul Dambovita, care traverseaza o parte din Parcul Unirii, in diagonala. Deci se intinde pe o lungime substantiala si se afla in proximitatea infrastructurii critice de metrou, infrastructurii rutiere de la suprafata si a multor cladiri importante din centrul Bucurestiului. Pentru toate acestea, este nevoie de monitorizare automatizata si in timp real, singura capabila sa ofere date rapid, centralizat, cu precizie, precum si sa transmita alerte tuturor partilor interesate, daca pragurile de siguranta pre-setate ies din parametri.

 

- Cred ca sunt foarte multe lectii importante pe care putem sa ni le luam din aceasta situatie, daca ne dam doi pasi in spate si ne uitam constructiv la lucruri.

O sa punctez cateva dintre ele:

● In jurul oricarui tip de infrastructura critica, trebuie sa existe din start o preocupare fata de siguranta si sanatatea ei structurala, deci fata de prelungirea duratei de viata, pentru a nu ajunge la situatii critice.

● Aceasta preocupare se traduce in atentia fata de activitatea de intretinere constanta si monitorizare structurala, care sunt operatiuni ce trebuie incluse din start in bugetele din jurul unui proiect si trebuie cu siguranta prioritizate (mai mult decat sunt acestea in prezent).

● De asemenea, monitorizarea nu trebuie folosita doar pe perioada de construire/ executie a unei structuri, ci trebuie tinuta in place si folosita si in etapa de exploatare, in tot procesul de intretinere si mentenanta a unei structuri.

● Este nevoie de o cunoastere mai buna a optiunilor legate de monitorizare si inclusiv a noilor tehologii, care ne permit astazi o abordare mult mai eficienta atunci cand vine vorba despre proiecte critice, cum este Planseul Unirii, pentru ca ne permit vizualizarea in timp real a informatiilor despre sanatatea structurii.

● Este important sa educam comunitatea despre importanta infrastructurii bine intretinute si despre rolul fiecaruia dintre noi in mentinerea sigurantei acesteia. Comunicarea deschisa cu cetatenii poate contribui la cresterea responsabilitatii colective fata de infrastructura publica.

● Este nevoie de o colaborare buna intre autoritati si mediul privat si intre toti actorii care pot sa ofere suport in acest sens. Deci este nevoie de deschidere, intelegere si, mai ales, este necesar sa trecem la actiune. Cu cat trece timpul, iar lucrarile de reabilitare si monitorizarea sunt deprioritizate, cu atat problemele pe viitor sunt mult mai grave, mult mai greu de gestionat si mult mai costisitoare.

● Chiar daca cultura riscului si abordarea proactiva nu sunt neaparat inscrise in felul in care sunt abordate proiectele din mediul construit din Romania, este important sa intelegem ca ele nu mai sunt mofturi, ci au devenit realitati de necontestat. Acolo unde nu sunt prezente, vedem cu ochiul liber consecintele – si, din pacate, Planseul Unirii, asa cum arata el azi, este una dintre aceste consecinte.

In final, fac apel la autoritati, ingineri si specialisti din domeniu sa prioritizeze demararea lucrarilor de consolidare si implementarea acestui sistem de monitorizare structurala cat mai repede. Numai printr-o gestionare responsabila si bine fundamentata a infrastructurii putem asigura un mediu construit sigur si durabil pentru toti cetatenii Bucurestiului. Securitatea publicului trebuie sa fie intotdeauna pe primul loc, iar monitorizarea structurala este un pas esential in aceasta directie.