Comenzile noi au lipsit in mare masura si in ianuarie. Indicatorul n-a reusit sa depaseasca 42 de puncte in zona de contractie. Comenzile pentru export au depasit partial criza din decembrie urcand de la 32 la 51 de puncte. Totusi cererea externa ramane slaba si mai ales instabila. Importurile de materii prime au crescut de la 45 in decembrie la 51 in ianuarie, in contextul inviorarii partiale a comenzilor la export.

Volumul productiei a ramas in contractie la 42 de puncte, numai cu 2 puncte mai mult decat in decembrie. Stagnarea productiei in zona de contractie demonstreaza capacitatea extrem de slaba a cererii de a restarta cresterea in industrie la inceput de an.

Stocurile s-au contractat si mai mult coborand de la 47 de puncte in decembrie la 44 in ianuarie.

Politica de ocupare a fortei de munca arata tendinte clare de restrangere. Desi se confrunta cu o cerere slaba, managerii prefera sa pastreze locurile de munca in speranta redresarii semnificative in lunile viitoare.

Costurile de productie au crescut brusc de la 64 in decembrie la 72 in ianuarie. Probabil ca activitatea scazuta si subocuparea prelungita a salariatilor contribuie la cresterea costurilor. Preturile incasate de firme pentru produsele lor au ramas stabile la 54 de puncte fata de 55 in decembrie, dar ecartul dintre preturi si costuri a crescut de doua ori, de la 9 puncte in decembrie, la 18 puncte in ianuarie.

Indicatorul global de incredere a managerilor in revigorarea activitatii peste 6 luni a crescut de la 70 de puncte in decembrie la 72 in ianuarie. Asteptarile tind sa creasca intotdeauna la inceputul anului. In ianuarie 2019 au crescut cu 5 puncte fata de decembrie. In 2020 au crescut numai cu 2 puncte. Managerii isi formeaza asteptari optimiste pe baza variatiei sezoniere a activitatii industriale si in mai mica masura pe baza semnalelor economice curente.