Trezoreria cumulata a tuturor companiilor active in Romania a crescut cu 115% in ultimul deceniu, de la 64 miliarde lei (2008) la 138 miliarde lei (2018), dar doua treimi din numerarul companiilor active in Romania este concentrat in randul firmelor cu venituri peste 1 milion euro (care reprezinta doar 6% din totalul firmelor active), iar restul companiilor din Romania nu au bani, sau, daca au bani, aceasta se intampla datorita (sau, din cauza, depinde din ce perspectiva privim) extinderii termenelor de plata catre furnizori. Consecinta acestei concluzii este urmatoare - vulnerabilitate!

Atunci cand companiile nu au bani pusi deoparte (rezerva de cash disponibil firmei pentru a acoperirea cheltuielilor recurente in perioade negre), sunt vulnerabile la socuri externe! De asemenea, cand banii sunt conservati prin extinderea termenelor de plata la furnizori, interdependenta intre companii creste si aceasta amplifica riscul sistemic. Cum deficitul fiscal si refinantarea datoriei publice este deja din ce in ce mai complicata, creste semnificativ probabilitatea aparitiei de noi taxe / reduceri ale deductibilitatilor unor cheltuieli in diverse sectoare!

In acest context, in care presiunile asupra lichiditatii companiilor vor fi generalizate pe parcursul urmatorilor ani, m-am gandit ca impartasirea celor mai bune practici privind managementul performant al trezoreriei se pot dovedi utile pentru mediul de afaceri. Iata mai jos o serie de idei pentru antreprenorii si managerii companiilor active in Romania pentru o gestiune sustenabila a trezoreriei:

Orice antreprenor si manager trebuie sa inteleaga faptul ca afacerea pe care o administreaza poate fi dezvoltata sanatos (intelegand prin acest termen o vulnerabilitate redusa la socurile externe) pe termen lung doar daca aceasta este capabila sa genereze numerar intr-un mod sustenabil. Cel mai sanatos model corespunde unei companii cu cifra de afaceri in crestere, care se reflecta intr-o crestere si mai accelerata a marjei operationale (EBIT) si a rezultatului final, cuplat cu un numerar operational pozitiv suficient de mare pentru finantarea investitiilor (CFI) si a nevoilor financiare (CFF). Normele de analiza financiara recomanda ca macar jumatate din investitiile realizate pe termen lung sa fie finantate prin numerarul operational obtinut prin profiturile reinvestite in companie, in timp ce diferenta poate fi acoperita prin imprumuturi de la institutii de credit, emisiunea de obligatiuni pe termen lung, atragerea unui partener strategic sau imprumuturi de la entitati afiliate. Deci, o finantare a investitiilor excesiv din surse externe creste vulnerabilitatea acesteia la accesul si costul finantarii.

De aceea, recomand companiilor o strategie de extindere tip scara, in niciun caz tip lift.

Desigur, cu liftul ajungi poate de 2–3 ori mai repede, comparativ cu varianta dezvoltarii mai lente „pe scari”, dar antreprenorii trebuie sa inteleaga ca ritmul de crestere mai rapid vine si cu riscurile aferente mult mai mari (controlul este mai mic iar socurile sunt impredictibile si mai severe, ceea ce inseamna ca poti sa pierzi totul! Am vazut multe modele de business bune, dar care au esuat din cauza momentului nepotrivit cand a fost aplicata strategia!

Extinderea termenelor de plata catre furnizori nu poate fi o strategie de alimentare a numerarului pe termen lung, deoarece acestia au un grad de toleranta limitat. Orice abuz comercial prin neplata nejustificata a furnizorilor decredibilizeaza semnificativ compania si, pe termen lung, restrange oportunitatile de afaceri! Mai mult, daca acest comportament este generalizat in mediul de afaceri (asa cum a fost in Romania ultimului deceniu), strategia obtinerii de numerar prin extinderea termenelor de plata catre furnizori se poate intoarce impotriva firmei care promoveaza acest comportament!

Acest lucru se intampla cand firmele care isi amana furnizorii la plata isi colecteaza creantele mai lent! Ce credeti ca fac majoritatea acestor companii? Iti amana si mai mult furnizorii la plata, amplifican exponential riscul intre companii!

Monitorizeaza concurenta si fii constient de termenul mediu de plata al furnizorilor practicat in piata! Astfel, daca platesti mai repede decat concurenta, este corect si legitim sa ceri un discount de la furnizor!

Vanzarea produselor finite din stoc nu poate fi o strategie de alimentare a numerarului pe termen lung, deoarece nivelul acestora este limitat. Mai mult decat atat, compania risca sa piarda comenzi comerciale importante din cauza indisponibilitatii stocurilor si a termenelor de livrare extinse (dezavantaj competitiv fata de concurenta). Desigur, atunci cand ai probleme cu banii, este usor sa castigi timp daca vinzi din stoc.

Dar, atentie – foloseste cu intelepciune acest timp pentru gasirea unor solutii viabile pe termen lung! Acest articol te invata cum sa faci bani sustenabil pe termen lung.

Monitorizeaza concurenta si fii constient de termenul mediu de rotatie a stocurilor din piata! Daca ai stocuri mai extinse / diversificate, aceasta poate fi un avantaj competitiv, dar trebuie sa stii cum sa capitalizezi asta (veniturile si profiturile tale ar trebui sa creasca mai repede comparativ cu firmele concurente, tocmai pentru a finanta stocurile suplimentare!).

Colectarea foarte rapida a creantelor, mult mai repede decat practica medie din piata, nu poate fi o strategie de alimentare a numerarului pe termen lung. Astfel, orice presiune suplimentara exercitata asupra clientilor prin reducerea termenelor de plata a facturilor sub practica realizata de cei mai importanti concurenti, poate duce la scaderea comenzilor si pierderea oportunitatilor de afaceri. O exceptie de la aceasta regula poate fi atunci cand firma subiect este capabila sa ofere un produs calitativ unic in piata, sau care sa fie insotit de optiuni care sa diferentieze compania de restul concurentei (livrare rapida, disponibilitate extinsa a gamei de produse etc.). In acelasi timp, extinderea exagerata a termenelor de incasare are riscuri enorme, mai ales in anii ce urmeaza!

De aceea, trebuie sa primesti ceva inapoi pentru orice prelungire a termenelor de incasare - vanzari mai mari, marja de profit mai buna, garantii pentru acoperirea riscului de neincasare! Acest aspect este esential, deoarece timpul costa bani, si orice prelungire a termenelor de incasare de la clienti implica costuri pentru tine (credit de la banca pentru finantarea capitalului de lucru, factoring, asigurarea impotriva riscului de neincasare, resurse umane dedicate monitorizarii riscului de credit al clientului, etc.).

Contractarea de credite bancare, entitati afiliate, sau alte surse externe, duce la cresterea cheltuielilor privind dobanzile, si a gradului de povara financiara in general. Astfel, pentru a gestiona corespunzator acest efect, investitiile trebuie orientate numai si doar catre active productive, care pot contribui la cresterea simultana a cifrei de afaceri si a profitului (operational si net). Astfel, in esenta, vorbim despre investiti pentru retehnologizare (cresterea performantei si a calitatii produselor sau serviciilor oferite) sau extinderea capacitatii de productie.

Pentru acestea din urma, este necesar ca asumarea investitiilor sa fie realizata doar in urma unor analize detaliate privind evolutia viitoare a cererii domestice si externe, a preferintei consumatorilor si a situatiei clientilor indirecti (clienti clientilor directi). Estimarea fluxurilor de numerar viitoare care sunt generate de proiectele respective ar trebui realizata prin simularea unor scenarii de stres, care sa considere inclusiv variante pesimiste. Pentru preluarea unor riscuri calculate, este important de evaluat in ce masura compania poate sustine gradul suplimentar de povara financiara si in contextul unor situatii de stres! Pentru informatii suplimentare, click aici!